2,586 matches
-
românești de la începutul secolului al XIX-lea, când tinerii de la noi începuseră să ia drumul Parisului, împestrițata lume medievală privea cu uimire dezgustată spre noile ținute bonjuriste, bărbile patriarhale se transformau peste noapte în favoriți, iar monoclul devenise simbolul aroganței burgheze. Limba română se afla și ea în tranzit. Oala în fierbere a latinității nu reușise încă să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene începuseră timid să facă prozeliți în Moldova și Muntenia, neologismele de origine franceză erau
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
invalidată social. O comedie cu răvașe încurcate, anticipînd, din nou, vîrsta de declin a scrisorii cînd, dintr-o viață dublă, încredințată hîrtiei și secretului, rămîne doar elementul stînjenitor, și fără nimic înalt-romantic, care poate da peste cap niște planuri foarte burgheze, asta este Zoe. Versurile triste, adînci, din Hugo, sînt niște motouri dezmințite de o realitate care deja își rîde de romantism. Chiar moartea sau, mai exact, fata tînără pe patul morții, subiecte ale unei drame delicate, clorotice, cu plînsete în
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
și evidențierea diferențelor dintre cele trei culturi - polemica franceză împotriva celei engleze etc. Capitolul despre poetologie prezintă cartea ca grădină, în care se recunosc trecerile de la estetica clasicizată, cu regulile lui Aristotel, la romanul sentimental, poezia în vers alb, drama burgheză în teatru (împotriva pieselor clasicizate de tip Voltaire, Racine, Corneille - critică pe care Ana Stanca Tabarasi o consideră nedreaptă, întrucât Voltaire însuși era adeptul grădinii englezești). Noul ideal nu mai era ca totul să fie universal valabil, ci cartea, ca
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
ca prima dată. E o lume a începutului de secol XX, case de avocați și profesori universitari aflate în legătură apropiată cu lumea politică, o lume evocată în toată complexitatea ei psihologică, intelectuală, materială și morală. Se reconstituie o mentalitate burgheză, aflată pe cale de dispariție în anii �60, când pare că se situează prezentul declanșator al narațiunii. Pretextul sau poarta de intrare în această lume, în ceea ce a mai rămas din ea, îl contituie Vica Delcă, femeie vârstnică, fostă cârciumăreasă de
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
încadrează toată evocarea, cu tendințe idealiste de omagiere a lumii bune de pe la 1900 și ceva, într-o ramă ironică. În centrul iradiant al romanului se află profesorul Mironescu și limbajul său intelectual, superior, de interpretare a lumii politice și morale burgheze căreia îi aparține. Vica are rolul de a deschide ușa spre această lume și de a o închide apoi la loc, în finalul romanului, cu un "efect burlesc" benefic, cu o funcție de apropiere și distanțare. Vica Delcă și Ștefan Mironescu
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
să arăt că a fost George Macovescu. Condamnăm de-a valma totul, cu mânie revoluționară, cum era condamnat în anii '50 capitalismul, cu toate valorile lui, cu toată burghezia, cu toată elita politică și mai ales cu toată cultura, considerată burgheză, deci anti-proletară și, prin urmare, nocivă pentru noul regim. Istoria se repetă în forme comice, pentru cine vrea să vadă. George Macovescu (1913-2002) nu a fost nici pe departe un disident, dar a fost una dintre acele rare excepții în cadrul
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Jean-Isidore Goldstein, cunoscut sub numele de Isidore Isou, s-a născut la Botoșani, la 31 ianuarie 1925. Tatăl său a fost proprietar de restaurante în acest oraș și la București, fiul fiind predipus la aventură și nu la o viață "burgheză". La vârsta de 15 ani "își ia tălpășița", este lucrător la o fabrică de textile, la o drogherie, la o tipografie, este ajutor de contabil, apoi se asociază cu niște spărgători, prada sa fiind Cercetări logice de Husserl și Tel
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
conflict nu-i sînt însă proprii resemnarea, retragerea în zona securizantă, oricîtă noblețe și superioritate ar putea vedea aici "lumea" pe care artistul de altădată o "culpabiliza" prin simplul gest de a-și arăta "rănile"; mentalitatea scriitorului se schimbă, democrația burgheză a secolului XX făcînd posibilă iluzia succesului pe scena socială, a cîștigului la bursa valorilor acesteia prin exploatarea capitalului pe care îl reprezintă opera, valoarea și, mai ales, reputația: scriitorul secolului nu este învinsul, scepticul, nici "poetul blestemat" - figurile specifice
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
cu mai multă legitimitate acest nedorit "titlu" precum generația din care face parte Annie Bentoiu. Este generația celor care la sfârșitul războiului se aflau în preajma vârstei majoratului. Avuseseră copilării fericite cu tot confortul pe care îl presupune viața în familiile burgheze interbelice, beneficiaseră de o instrucție temeinică (inclusiv de stagii în instituții de învățământ occidentale), călătoriseră prin Europa, știau limbi străine, își rafinaseră gustul estetic fiind la curent cu cele mai valoroase produse literare, lucrări simfonice sau capodopere ale artelor plastice
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
didacticism superior, confortabil, extrem de agreabil la lectură. Timpul ce ni s-a dat, de Annie Bentoiu este o pledoarie pentru valorile fundamentale ale vieții și un document de neocolit pentru înțelegerea adevărtelor dimensiuni ale dramelor trăite de mii de familii burgheze în anii de început ai regimului comunist. Pentru a stârni pofta de lectură, voi oferi în final un antologic tablou al acelui good old time interbelic: "Ceea ce, înainte de război, făcuse farmecul vechii lumi românești (...) nu erau bogăția sau confortul, ci
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
interogatoriul de la Securitate: "Un intelectual are îndoieli, asta e meseria lui. Cunoști definiția aia... stai puțin... cum era?... și ducând mâna la frunte, căută un timp... A! da, își aduse aminte cu vioiciune: "numesc intelectual o funcție fără întrebuințare", definiția burgheză a intelectualului rupt de mase, bineînțeles. Cunoști definiția asta, foarte spirituală, ce-i drept?... Așa că un intelectual, reluă interlocutorul revenind la loc, se mai îndoiește și el din când în când, reminiscențele culturii burgheze nu dispar ușor, dar nea Costică
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
intelectual o funcție fără întrebuințare", definiția burgheză a intelectualului rupt de mase, bineînțeles. Cunoști definiția asta, foarte spirituală, ce-i drept?... Așa că un intelectual, reluă interlocutorul revenind la loc, se mai îndoiește și el din când în când, reminiscențele culturii burgheze nu dispar ușor, dar nea Costică care trage la șaibă n-are timp de așa ceva, de îndoieli adică, și noi cu toți Costicii aceștia trebuie să facem treabă, să facem o societate nouă, optimistă și robustă, și iată că vine
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
trăgeam cu urechea la ușă, atras de vociferările lor, că tot nu înțelegeam nimic. După aceea îi vedeam plecînd veseli în oraș să ia masa la restaurantele din centrul orașului, unde se găseau nas în nas cu reprezentanții "putredei orînduiri burgheze": magistrați, avocați, profesori, ofițeri, oameni politici, funcționari superiori, salutîndu-se între ei ca niște vechi și bune cunoștințe. De fapt așa și era. Istrati îi cunoștea personal pe toți și dacă nici unul dintre ei n-a întrevăzut viitorul lui, nu e
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
pentru că nu-l ajută să devină el însuși, ci numai să se izoleze. Gabriel Dimancea pare să simpatizeze la un moment dat cu apetența pentru revoluție a fratelui său Ștefan. Dar, paradoxal, vrea să pregătească revoluția în paginile unei reviste burgheze - incompatibilitate pe care o sesizează necruțător prietenul său Milan. Epoca dă impresia de indeterminat, tendințele sale, aglomerate, confuze, n-au lăsat să se contureze un vector clar, o direcție sigură. Provizoratul, vagul îl pun pe Gabriel în situația nefastă de
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
pentru că scriitorul ține cont de tron și de biserică, adică este monarhist și religios. Petru Dumitriu este nevoit continuu să facă piruete ale admirației pentru Balzac , în moduri care mai de care mai amuzante astăzi, ca de pildă: "Această societate burgheză, Balzac o analizează ca poet al cunoașterii, și opera lui, deși a unui conservator, care e încă adânc influențată de o ideologie greșită, reflectă puternic tendințele progresiste ale epocii" (ibidem, p. 98). Balzac este citit de către Petru Dumitriu ca o
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
50. O perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe care alterează societatea prezentă, dar nu-i afectează partidului muncitoresc triumful. Principiul de construcție al Cronicii de familie e unul adițional, elementar-cumulativ. Capitolele sunt pur și simplu juxtapuse. Li se găsește un
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
Culeasă din nou în recenta ediție de Opere - spre mirarea celor a căror acoperire de lectură alternează strict între gazetărie și proză - Povești pentru a-mi îmblânzi iubita se dovedește, fără exagerări, extraordinară. Dacă, lucru știut, în materie de mătuși burgheze Teodor Mazilu e, pentru Cosașu, artizanul gândului cel bun, în chestiunea iubitei nărăvașe mandatul îl deține, după toate aparențele, Tudor Vianu. Că e vorba, în chip singular pentru autorul Supraviețuirilor, de intenție lirică, și nu de întâmplare expresivă, o arată
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
Partidul bolșevic, relativ consolidat la putere, trebuia să intervină pentru a pune ordine. Lenin avusese o concepție politică în domeniu, exprimată încă din 1905 în articolul Organizația de partid și literatura de partid, despre cultura proletară, progresistă, care înlocuiește cultura burgheză, decadentă, dar ea nu se oficializase. Îi revine lui Stalin plăcuta misiune dictatorială de a pune ordine. Politica partidului în domeniul literaturii se prefigurează mai clar de prin 1926-1927, impunând categoric opțiunea proletară, asociată necesarmente cu spiritul de partid, iar
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
deșeu. Sistematizarea, disciplinarea, programul fascinează, fiecărui act, fiecărui detaliu îi este atribuit o semnificație precisă, integrat într-o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul scatologic este punctat de intervențiile și comentariile celor patru dezaxați care se reunesc și în
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Dragoș Jipa Régis Jauffret se naște în 1955 în Marsilia, într-o familie burgheză, și crește alături de un tată surd. Părăsește colegiul iezuit unde învață și, o dată cu cucerirea libertății, descoperă o literatură pe cît de nealiniată pe atît de eclectică: Proust, Virgina Woolf, Tho-mas Bernhard, Gilles Deleuze și Ludwig Wittgenstein. Colaborează la revista Tel
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
Gavroche din bătăliile de stradă, totul fiind în ea: mândrie și nesupunere autentică. Se spune că a fost o fată-băiat expunându-și feminitatea foarte rar, o fată de la țară pentru care n-au existat interdicții și roluri ca pentru fetele burgheze, căci fetele de la țară au fost mereu obișnuite să aibă tot timpul vieții aceleași calități ca și băieții: rezistență, încăpățânare, putere și forța mușchilor. Cine a citit măcar trei din cărțile extraordinare ale lui Astrid Lindgren, de exemplu: "Pippi Ciorap
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
alte cuvinte, asistăm la un clasic șmen mioritic, Magnatul, Dandu Patricianu este jucat admirabil de Dorel Vișan specializat în roluri de senator (vezi Senatorul melcilor) sau polițist, categoria grea Bumbești-Livezeni, Agnita-Botorca, anii '50, Stalin și cu Dej bagă spaima în burgheji etc. - vezi , Cel mai iubit dintre pămînteni (1992), unde face un rol excelent - și nicidecum în stand-up comedy-ul de Dăbuleni al Vacanței mari cu Garcea pe post de Animal Plan(e)t. Cum spuneam, șmenarul en titre așteaptă de la senatorii
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
tacticos geanta: știe că obiectivul trebuie ținut sub presiune, ca să clacheze. Asta înainte de-a aplica cealaltă metodă sigură: bătaia. — Domnule Frunză, am primit ordin să vă salvez. Deși, personal, cred că totul e o prostie, cu rezonanțe de mistică burgheză, am venit să vă ofer un bilet dus-întors, cu TAROM-ul, până la București. Plecați diseară și vă întoarceți luni. Aveți aici și un voucher, să vă petreceți weekendul la o pensiune, în Munții Retezat. E un loc în care nici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
panașul acestui refuz se poate recunoaște orgoliul artistului și disprețul pentru artizan, ca și cum valoarea teatrului ca artă ar fi pavată cu uși ce au fost izgonite.[...] Dacă pictorii nu iubesc ușile, implicit, sarcina le revine scenografilor. Uși aurite pentru vodevilurile burgheze, uși masive pentru interioarele ibseniene, uși fără cheie pentru Cehov, uși dezarticulate pentru Strindberg, uși secrete pentru Hugo, uși discrete pentru Marivaux, uși Închise pentru Racine, uși deschise pentru Moliere ...Uși, uși...Ușa este damnarea scenografului” (137). Fac o paranteză
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
securitate, în numele clasei muncitoare, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. O strigătură care circula oral în anii ’ suna astfel: „Ana Pauker și cu Dej / Bagă spaima în burghej’!”. E concludent și tulburător. Motivele arestărilor și condamnărilor de care s-au „bucurat burghejii”, printre ei aflându-se și membrii familiei mele îtata - chiabur și funcționar, fratele său mai mare, Filaret - avocat, unchiul Emilian Doboș - notar, unchiul Luca Călinescu - chiabur), erau stipulate standard, fără echivoc: acțiuni contra clasei muncitoare, activități contra mișcării muncitorești, tulburarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]