365 matches
-
viața din mediul rural, cu bune și cu rele. Și mă grăbii spre stația de unde pleca spre oraș ultimul microbuz. Zi cu ghinion Ziua se anunța a fi una posomorâtă, cu cerul întunecat, a ploaie. Și chiar se porni. O burniță de aceea de durată, care-ți intră în suflet și-ți dă prin gând să-ți faci o plăcere, și anume aceea de a te sinucide prin spânzurare. De fapt asta era: pe așa o vreme, dacă n-ai vreo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prințului s-au întâmplat evenimente ciudate. Sipetele cu diamante, aur și pietre prețioase au dispărut ca volatilizate. Marta se îmbolnăvi de o boală incurabilă și muri. Prințul disperat ieșea în fiecare zi la vânătoare. În acea zi era ceață și burniță. Printre arbori zări ceva ce aducea cu un cerb. Struni arbaleta șitrase. Prada căzuse. Când se apropie văzu că victima sa era cavalerul Eduard-care ținea un baston scump de fildeș în mână. Murise. Prințul Rudolf trăia acum retras, departe de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul care nu epuizează întrebarea. Niște criterii rahitice pot conduce la o inflație de erori. Prin noroi și burniță, ciobanii fac închisoare în haine civile. Nu s-ar putea spune că între imperiul cratiței și glezna femeii s-a produs vreun emancipat divorț. Există și uși care nu duc nicăieri. Pesimistul este adesea un om alungat de la masa optimiștilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
departe de lumea dezordonată de acum. N-avea copii, doar un iubit care-o vedea de două ori pe an. Rareori însingurarea punea stăpânire pe ea... ca acum când avea de așteptat microbuzul mai ales că începuse să cadă o burniță subțire care-i pișca fața și mâinile cu ace reci de gheață; toamna și frigul îi pătrundea prin pardesiul subțire. Începuse să tremure și până la sosirea microbuzului mai avea destul timp. Regreta că plecase de la elev dar ședința se terminase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă se obișnuise cu ea. Încerca tot felul de jocuri creative, experimente inventate dar în afară de câteva mecanisme simple, stupide, vădit răsfățate... de exemplu aruncat cu mingea sau pufuleții, nu scotea nimic în plus de la el oricâtă răbdare ar fi avut. Burnița se transformase rapid în lapoviță activă iar umbrela nu-i mai era de nici un folos; ceața rece se infiltra în oase și se pierdea în membre. Pornise să bată vântul furios iar stația nu era prevăzută cu o cabină în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Crăciun. Cele douăsprezece zile ale Crăciunului: favoritele Aberdeenului, Întinzându-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca agentul cu ochii injectați să fie reperat și de alții În starea În care se afla. Și oricum, clădirea consiliului nu era chiar atât de departe: o plimbare prin aerul dimineții Îi va face numai bine lui Steve. Afară, burnița era de-a dreptul reconfortantă după căldura sufocantă din sediul poliției. Rămaseră amândoi cu fețele În ploaie pe rampa care pornea din spatele clădirii și ajungea În stradă până când claxonul unei mașini Îi făcu să sară În sus. Mașina de patrulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe ușa care se deschisese direct În burnița cețoasă. Agentul Steve se grăbi să se depărteze pentru a vomita din nou. Clădirea fusese un grajd pentru vite la un moment dat: o construcție tradițională pentru o fermă, lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
N-ai vrea să Îi ajuți? — Dragele mele mortăciuni... Se Întoarseră În oraș cu geamurile lăsate, Încercând să scape de mirosul fermei lui Bernard Duncan Philips. Li se impregnase În haine și În păr, rânced și respingător. Nu conta că burnița lăsase locul unei ploi grele, stropindu-i prin geamurile deschise: faptul că se udau era poate cel mai mic preț pe care Îl plăteau. Nu te-ai aștepta uitându-te la el, spuse cel de la consiliu când o luară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În panică. Și nu vreau să transformăm chestia asta Într-un asediu. Ați Înțeles? Toți răspunseră afirmativ. Logan coborî din mașină În noaptea cumplit de rece. Picăturile de ploaie nu mai erau mari și grele, ci se transformaseră Într-o burniță Înghețată care Îi alungă toată căldura din mâini și din obraji Înainte să ajungă la ușa din față. Cei doi agenți dispărură după casă. Înăuntru erau câteva lumini aprinse, iar sunetul televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Caldwell. — Să știi că da! Darren se ridică și arătă spre ușă. Acuma de ce nu vă ridicați fundurile alea puturoase să vă duceți să-mi căutați fiul? Fu suficient de amabil Încât să trântească ușa după ei. O porniră prin burniță spre duba ruginită pentru care semnase Logan. Atâta drum pentru nimic. Și acum n-avea nici o veste bună să-i ducă inspectorului Insch. Trebuia doar să spere că piesa ieșise bine În seara aceea. Poate că inspectorul avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu motorul mergând Încet. Înăuntru, unul dintre agenții aflați sub comanda lui Logan Îi citea omului drepturile, În vreme ce mama acestuia se prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În burnița cețoasă. Atmosfera dinăuntru devenea Înăbușitoare, iar lui Începuse să-i pară rău pentru Darren. Era puțin mai mare decât un puști. Nu voise decât să-și vadă fiul. Poate să-l facă să stea puțin cu el. Să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum era splendidă, cu multe grădini, Împăratul contempla, obosit și fără bucurie, minunatele corăbii, templele de marmură nemișcate pe apa întunecată, pe care Euthymius, Imhotep și Manlius le construiseră, așa cum promiseseră. Coloanele fuseseră ridicate. Plăcile aurite se aflau pe mal. Burnița însă, și șantierul era închis; muncitorii își pregăteau masa de prânz în barăci. În ciuda ploii, o delegație de senatori, aleși dintre oratorii cei mai convingători, urcă până la vilă, se prezentă la poarta păzită de gărzile germanice și află cu ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sam Își dădu seama că Își lăsase jacheta acasă la Ruby. Dar cum soarele ardea, se gândiră că n-o să aibă nevoie de ea În nici un caz. Meteorologic vorbind, ziua de septembrie părea să fie perfectă. Fără Îndoială, frigul și burnița aveau să revină, dar deocamdată Începutul de toamnă se făcea simțit numai În umbrele prelungi și În nemișcarea tăcută a aerului. Chiar și marea, de obicei agitată, era calmă. Soarele se juca pe valuri, lăsând impresia că la orizont ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și deschisă, și, îndreptându-și ochii spre cer, rămase o clipă încremenit în această atitudine statuară și augustă. Nu însemna că lua în stăpânire lumea exterioară, ci că observa dacă plouă. Și când primi pe partea dorsală a mâinii răcoarea burniței lente, încruntă din sprâncene. Dar nu pentru că l-ar fi deranjat ploaia aceea măruntă, ci pentru că era nevoit să deschidă umbrela. Era atât de elegantă, atât de zveltă, pliată și în husa ei! O umbrelă închisă e la fel de elegantă pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din drum. — Mai spune-mi ceva, femeie dragă, te rog... — Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de cel pe care i-l dă Margarita, portăreasa? Cum să-i spun?“ — Poți pleca - îi spuse el valetului. Se ridică din balansoar, se duse în birou, luă tocul și începu să scrie: „Domnișoară: Chiar azi de dimineață, sub domoala burniță din cer, ați trecut, nălucire întâmplătoare, prin fața porții casei unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu căminul. Când m-am trezit, am ajuns la poarta casei dumneavoastră, unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă conduseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oamenii care spuneau despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit la birou pe la șase și jumătate. Nu era încă nimeni aici, iar în hol și pe culoar mai adăsta încă un aer călduț, stătut. Deschise fereastra, burnița, și în hala mașinilor fusese ridicată ușa de fier. W. începu să-și trieze teancul de hârtii care se adunaseră pe biroul lui în ultimele zile. Alături de scrisorile și anchetele care-l priveau personal, erau puse pe pupitrul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dă poftă să mângâi parale. Ziua a mai lungă s-a sfârșit. La nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În parpalacu negru dă referință, circulam dă ceva vreme prin pelimetrele la statuie. Ploaia, care la șaptișpe și patruzeci iera decât o burniță insistentă, și-a energizat contururile dă pă la patrujnouă și io m-am temut că felinaru și chiar domnu Adrogué, jucării sub vântu uraganos dân pampa, aveau să mi se facă pălărie. Dă ailantă parte a peții, lângă eucaliptu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dădu cu parfum Lucky Tiger și porni cu mașina spre Beverly Hills. *** Petrecere În curte: jumătate de hectar acoperit cu copertine. Mașinile erau parcate de studenți de colegiu. Bufetul etala costiță, șuncă afumată și curcan. Chelnerii duceau tăvi cu antreuri. Burnița se așternea metodic peste pomul de Crăciun uriaș, În aer liber. Oaspeții mîncau din farfurii de carton. Felinare cu gaz iluminau pajiștea. Jack ajunse la timp și Își făcu loc prin mulțime. Welton Morrow Îl prezentă primilor săi spectatori: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
eu să găsesc ceva cât de cât inteligent de spus, a pornit‑o Înapoi spre Gabriel. Mi‑am dat ochii peste cap iritată și am ieșit În stradă să chem un taxi. Începuse să plouă - nu torențial, doar o ușoară burniță constantă - drept care nu era de găsit un taxi liber În tot Manhattan‑ul. Am sunat la dispeceratul Elias‑Clark, le‑am dat numărul meu de VIP și exact șase minute mai târziu a tras lângă trotuar o mașină de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că recursul Împotriva hotărîrii tale a fost declarat, din eroare, cu cîteva zile Întîrziere și nu s-a mai putut modifica nimic. Găsiseși motivări de circumstanță, și peste un an și jumătate sau doi a fost grațiată. Era toamna tîrziu, burnița, se Întunecase, te aflai În autobuz, iar cînd ai coborît, veneai acasă, - ea, din Întîmplare aștepta În stație, sub felinarul abia arzînd, și recunoscîndu-te, ți-a rostit numele, vădit bucuroasă: - Vai, ce fericită sînt că vă văd! Vă mai aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de gheață, care se lipesc între ele și formează fulgii de zăpadă. Poleiul se formează iarna, când plouă mărunt, apa îngheață, formând o pojghiță alunecoasă deasupra solului și obiectelor de pe el (trotuare, șosele). Dăunează plantelor, mai ales mugurilor de flori. Burnița este formată din picături fine de apă, care apr a pluti în aer. Trăsnetul și fulgerul sunt două fenomene electrice prezente în natură. Picăturile de ploaie din nori sunt într-o continuă mișcare, datorată vântului și deplasării maselor de aer
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
20-24oC când formează direct filamente de infecție. Se știe de asemenea, că germinarea zoosporilor, este condiționată de prezența picăturilor pe frunze, cel puțin 4 ore. Astfel, cele mai favorabile condiții de realizare a infecțiilor sunt: temperaturi de 16-20oC, ploi sau burniță și ceață, cel puțin 24 de ore, higroscopicitatea aerului peste 75 % 100%, care să dureze 24 de ore. Toate datele climatice, fenologice și biologice se reprezintă într-un grafic și pe baza lor, se realizează avertizările, care conțin date privind
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]