560 matches
-
din băncile cel mai bine plasate la umbra pomilor bătrâni și a chioșcului de lemn, încercând să acopere cu zarva lor armonia fântânii muzicale. Fetele, cam toate mai mici de 17 ani, își etalau culoarea pielii de la picioare și de pe burtica ornată, obligatoriu, cu inele strălucitoare, într-o agitație permanentă, fără de vreun motiv, trimițând ocheade în stânga și-n dreapta și aruncând resturile de țigări printre firele de iarbă și florile udate la prima oră a dimineții. Băieții, cam de aceeași vârstă
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
schimbări... trebuie să fiu puternică pentru el... pentru noi...” Glasul lui se auzi înăbușit. - Acea noapte... mai știi? Se opri nedumerit. În ochii ei apăruse o luminiță. - Da! O port aici, cu mine. Îi luă mâna și o puse pe burtica ei. - Știi, am vrut... Nu sfârși idea. O umbră de tristețe se așternu din nou pe chipul ei. - O, da! Sunt cel mai fericit! Vreau s-o naști... să fie fetiță! Vreau să devină studentă! exclamă tânărul cu toată puterea
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
convingerii ei, că nimic nu este întâmplător, că fiecare om are un destin al lui, de la care nu se poate abate. Maria a încetinit pasul, rămânând un pic în urma lor, neîndurându-se să-i deranjeze cu amintiri triste. Vera avea burtică. Probabil era în luna a șasea de sarcină. Cred că va da naștere unui băiețel, fiindcă are burtica țuguiată”, își făcea Maria socoteala. Îmbrățișându-i din priviri, mergea cu pas domol în urma lor, pe bulevardul ce cobora de la Universitate, către
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
se poate abate. Maria a încetinit pasul, rămânând un pic în urma lor, neîndurându-se să-i deranjeze cu amintiri triste. Vera avea burtică. Probabil era în luna a șasea de sarcină. Cred că va da naștere unui băiețel, fiindcă are burtica țuguiată”, își făcea Maria socoteala. Îmbrățișându-i din priviri, mergea cu pas domol în urma lor, pe bulevardul ce cobora de la Universitate, către Cișmigiu. Ei și-au văzut de drum, intrând pe aleea Cișmigiului, iar ea a rămas în stație, în fața
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute la o adică
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
căsniciei sale, departe de frați, de surori și de părinți, s-au stins odată cu venirea somnului liniștitor, după o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai simțea loviturile năzdrăvanului, căruia nu-i mai plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. Din zi în zi, Jeni se simțea tot mai obosită, se mișca tot mai greu prin curte, așa că Victor nu se mai baza pe ajutorul său în treburile gospodărești. I se apropiase sorocul. După socoteala lui Jeni a
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
puține mie? Cu lăbuța semn îmi face să-ndrept greșeala că și lui friptura-i place cum o face Mama. La sfârșit de săptămână când stăteam la masă el era primul servit ca un domn acasă. După ce-și umplea burtica și se alinta în poziții cam ciudate lenevea pe canapea. Și apoi, spre asfințit, când se lăsa seara pisicuțele vecine, îi țineau cărarea. Că era focos motanul, tare iubăreț și-l chemau toate în noapte - vino Sixuleț! BILLY Siamez Billy
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
ea se chinuia pe fotoliu,să dea viață unei noi generații de “mici teroriști”. De ce le spun așa am să vă povestesc pe parcursul istorioarei. Poate nu prindeam momentul când cele patru noi creații ale naturii ieșeau la lumina zile din burtica mamei lor, unde s-au dezvoltat timp de două luni, dacă nu o auzeam din bucătărie cum se văita. Văzând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru și am scos un halat mai vechi
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
hotărât să nască în altă parte, unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai apărut în zonă. Sau cine știe ce s-amai pututîntâmpla cu ea cu atâtea mașini și câini în oraș. Acum Norica este din nou cu burtica plină cu pui și tot în camera mea doarme. Se așează la capătul patului,la picioarele mele și acolo doarme, iar puiul său de vreo șapte luni în partea cealaltă a patului. Când are nevoie să iasă afară vine și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
încălzită la soare. Strigătele și larma copiilor, din proxima vecinătate, ajungeau până la ea. Și așa, dintr-o dată, s-a ridicat ușurel și a pornit-o spre poarta, care din nefericire pentru ea, era închisă. Inventiva, fetiță s-a întins pe burtică și a început, asemeni pisoiașilor să se târască pe sub poartă. Ajunsă în stradă, a zărit printre scândurile gardului copiii care se jucau, și în câteva clipe era deja langă ei. Educatoarea - o fătucă frumoasă și veselă - a întrebat-o cum
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam și noi, deh! la mâncare, Că popa nu știa, zicea bunica, Dar totul se făcea cu rânduială Și toate le-așezau la locul lor, Știau bătrânii bine, fără școală, Cum să-L primim pe-al lumii Salvator
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
de tovul din spate. A și pornit, dar ambreiajul ne mai funcționând ca lumea nu am putut să fug în același ritm cu nărăvașa creatură nemțească! Eu țineam mâinile pe ghidon, fugind pe langa ea, iar după noi, gâfâind tovarășul cu burtică de la partid! La un moment dat nu am mai putut pasul cu viteza motocicletei așa ca mi-a scâpat din mâini și dusă a fost într-o râpă. Și mie și tovului ne venea să plângem! Cum vom ajunge la
SARCINA DE PARTID de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352215_a_353544]
-
dăduse pe lapte, considerînd că răspunderile lui au crescut, de cînd aflase că va fi tată și o ținea pe Afrodita după el prin curte, n-o lăsa nici apă să mai scoată din fîntînă și îi spunea povești vesele, burtica femeii prinsese contur și, uneori, în glumă, îi zicea că băiatul lui va fi mai deștept decît fata ei, și amîndoi la fel de frumoși ca mămica, cu toate că nici el nu fusese urît cînd era flăcău și nici acuma nu era de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
și se evaporase ca o picătură de apă pe plită, sau era doar o închipuire a minții ei tulburate nici ea nu știa din ce cauză ... Numai Afrodita avea în acea seară de primăvară altă stare de spirit, îi crescuse burtica și gemenii ei erau neastîmpărați, dădeau din piciorușe, Adelina era la Londra, se întorcea peste vreo zece zile, îi trimisese o vedere frumoasă și un volum de poezii braziliene, îngrijit de omul de cultură Lauro Moreira, din care îi rămăseseră
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
pe un copil și au murit de rîs cînd s-a apucat s-o ferchezuiască pe la subțiori și pe la acel simbol fascinant prin care trece copilul la naștere ca printr-o poartă prin care părăsește acea oază de liniște din burtică, ce poate fi comparată cu grădina raiului în care el se simțea ocrotit, apoi a șters-o cu prosopul și a parfumat-o și i-a dat chiloțeii un pic cam excentrici pentru o vizită la medic, dar ce mai
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
ea sufletul înnourat, la ușa lui era o coadă de cîte două-trei ore, numai prin programare putea să răzbească la el, așa că pe Afrodita o programase și plătise deja consultația, doctorul a rugat-o să se dezbrace, ca să-i scaneze burtica cu aparatul și Afrodita, culcată pe spate în pat, a închis ochii rușinată de chiloțeii de pe ea, pe care doctorul i-i trăsese în jos, descoperindu-i pînă și acea tunsoare modernă, care l-a făcut să zîmbească amuzat, dar
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
ea, a uns-o cu o pastă specială dintr-un tub pe burtă și, cînd i-a pus obicetul acela metalic și rece pe piele, Afrodita s-a încordat brusc și a gemut. Ia să vedem noi ce avem în burtică, mămicuțo dragă ... cîți ani ziceai că avem? Spre patruzeci ... hm, e bine, e foarte bine, nu e nici o problemă, ești puternică, te iubește bărbatul, pentru că ești frumoasă ... ia vino, domnișoară asistentă, să vezi ce tare se iubesc micuții ăștia doi
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
fi dăruit Tatăl Ceresc, cu toate că știa că nu mai avea vîrsta la care ar fi putut să mai nască de cîteva ori la rînd, așa că era mulțumită pînă în adîncul sufletului. După ce medicul i-a mai scanat de cîteva ori burtica și a pus-o să se răsucească, pentru a-i cerceta și rinichii și celelalte organe interne, a închis aparatul, s-a dus la birou și, așezîndu-se pe scaun și pregătindu-se să completeze fișa gravidei, a zis cu umor
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
Și mă duc la Mihnea Gheorghiu - era președintele Academiei de Științe Sociale - și-i zic: „Fac referatul ăsta, dar pentru noi anul 1917 știți bine ce a însemnat. Anul 1918 este fundamental”. / „Da, măi...zice...ai dreptate! Ia, hai la Burtică”. I-am explicat și Burtică zice: „Da, e limpede...” Atunci îi spun: „Îmi dați mandat?” El de colo: „Fii serios, cum să-ți dau mandat! Îți garantez că nu ți se va întâmpla nimic. Vii acasă și nu te dăm
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
Gheorghiu - era președintele Academiei de Științe Sociale - și-i zic: „Fac referatul ăsta, dar pentru noi anul 1917 știți bine ce a însemnat. Anul 1918 este fundamental”. / „Da, măi...zice...ai dreptate! Ia, hai la Burtică”. I-am explicat și Burtică zice: „Da, e limpede...” Atunci îi spun: „Îmi dați mandat?” El de colo: „Fii serios, cum să-ți dau mandat! Îți garantez că nu ți se va întâmpla nimic. Vii acasă și nu te dăm afară, dacă de asta ți-
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
primul copil, de numai șase ani, al familiei Macedonski care, strecurându-se între cei doi și ți-nându-se de fusta doicii, apărându-și fața cu o mână de spicul usturător al viscolului, le spune celor doi: - Mămica plânge. O doare rău burtica! Hai în casă, Zițo! - Să mergem, puiu doichii! Luând-o de mână, Zița a împins ușa înaltă de stejar cu umărul, intrând într-un hol larg cu o oglindă mare de Veneția pe un perete, pe altul o panoplie cu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
în consecință, fundulețul”. Zâmbind, a exteriorizat: - Ești încă dificilă pentru „două grade de libertate.” Cu toată erudiția pe care ți-o respect. - Să trăiți domnule Căpitan. La ordin! Vă pot face și bebeluși dacă ordonați. - A dracului țigăncușa. A oferit burtica la scărpinat dar tot mușcă. Sunt eu Ionel, întâmplător comandant de ambarcațiune. In această calitate pot da certificate de căsătorie celor care le solicită și chiar binecuvântarea nupțială în numele Domului Dumnezeul nostru. Din păcate numai în apele internaționale care sunt
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
apucă să facă nici cinci pași că o ploaie de săgeți se abătu asupra lui. Țuchi începu să bată din lăbuțe: - Țuchi place arici! - Stai numai că îți arăt eu ție arici, bombăni Fulgușor, trăgând cu furie săgețile înfipte în burtica lui. Noroc că am fost eu și nu vreunul dintre voi! Capcanele se declanșau la tot pasul, așa că nu putură înainta destul de repede. Fulgușor devenea din ce în ce mai slab, pe măsură ce înaintau prin galeria aleasă de Țuchi. Tocmai când credeau că nu vor
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
momentul bucuriei noastre mari. Laptele se prefăcea sub privirea noastră în caș și înaintze de al deșerta în strecători, tata ori nanu Gheorghe ne umleau o gălețică mică de vre-o 5 litri și «ardeo mă bade», făceam câte o burtică de mai mare dragul... După asta cașul era turnat în strecători, niște șervețele țesute cu fir mai rar ca să se scurgă zărul, după care fiind legate câte două «în cruce» erau atârnate într-o coardă de sub streșina stânii să se
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]