561 matches
-
Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Savin Bratu, N. Moraru, Traian Șelmaru, Mihai Beniuc, N. Tertulian etc. În perioada Ceaușescu, funcții de vârf în aparatul ideologic (propagandă, Consiliul Culturii, presă, editori) au deținut: Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu, Dumitru Popescu, Ion Iliescu, Cornel Burtică, Miu Dobrescu, Tamara Dobrin, Petru Enache, Mihai Dulea, Ion Traian Ștefănescu, Eugen Florescu. Sunt citați apoi o serie de scriitori, critici literari, artiști plastici, compozitori și sociologi care au împărtățit ideologia „protocronismului românesc”. Protocronismul a fost impus de la centru în
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
Bochum, Werner Hellweg 94, cu ultimul domiciliu din România, Slatina, Bd. A.I. Cuza bl. CAM 3, sc. D, et. 8, ap. 47, județul Olt. 336. Craciunica Veronica, născută la 17 septembrie 1955 în localitatea Răstoaca, județul Vrancea, România, fiica lui Burtică Ilie și Marioara, cu domiciliul actual în Germania, 44803 Bochum, Werner Hellweg 94, cu ultimul domiciliu din România, Slatina, Bd. A. I. Cuza b). CAM 3, sc. D, et. 8, ap. 47, județul Olt. 337. Caba Mugur Cristian, născut la 20
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120082_a_121411]
-
din rasa "American wirehair". L-a ținut trei zile. După această întâlnire, când Pisa era în călduri, ea avea să se aleagă cu pisicuții pe care și-i dorise bunicuța Ileana. Stăpâna o hrănea foarte bine pentru că avea pisicuți în burtică și-i dădea tot ce era mai natural și mai sănătos, netratat chimic. O iubea foarte mult, de asemenea o alinta foarte, foarte mult. A avut grijă de ea să fie fericită și liniștită, nimic care să o streseze, să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
grijă de ea să fie fericită și liniștită, nimic care să o streseze, să o sperie, sau să o tensioneze. Îi punea numai muzică de Mozart și valsuri de Strauss. Pentru că trebuia să facă niște pisicuți frumoși, sănătoși și armonioși. Burtica creștea și se făcuse mare de abia mai mergea. Ei, dar venise ziua când trebuia să nască. Stăpâna ei a simțit-o că i-a venit sorocul și i-a așternut un culcuș într-un loc ferit. Ea nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pisicuță la fel de albă ca tatăl lor. Al treilea și al patrulea au fost doi motănei din rasa ei, portocalii. Erau frumoși, sănătoși cu ochii închiși la început și tot timpul în mișcare. Pentru că pe perioada cât i-a purtat în burtică ea fusese iubită, mângâiată, sănătos hrănită, fără emoții puternice și mai ales nu văzuse scene dure. După ce i-a născut pe toți stătea deasupra lor și-i privea, îi studia în așa fel parcă ar fi vrut să se dumirească
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
trebuia să se și hrănească bine deoarece pisicuții trebuiau și ei hrăniți, i-a dat Pisei cât ficat a vrut ea să mănânce. Însă... nenorocire. După câteva ore a început să se simtă prost, a început să se umfle în burtică și aproape ca înțepenit. Stăpâna, deși era miezul nopții, a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe medicul veterinar. Apoi a luat-o pe Pisa, taxiul, l-a luat pe medic de acasă și s-au dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a făcut tot felul de tratamente, tot ce era posibil. Înspre dimineață doctorul i-a spus stăpânei: I-am făcut tot ce se putea face, de acum numai dacă ea va lupta să trăiască. Parcă puțin i se mai dezumflase burtica, dar ea stătea tot înțepenită și așa cum era a adus-o acasă. A așezat-o pe pat dar tot nu se mișca. Un îngeraș îi dă ideea stăpânei să-i aducă pisicuții ei. Când i-a văzut, a ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pe tată, cel puțin, îl cunoștea toată lumea ca scandalagiu și bețiv. Mai departe, nu aveam cunoștință de amestectul lui Ceaușescu în arestarea lui Imre Nagy, după revoluția maghiară din 1956. Nu se confirmă afirmația autorului că Ilie Verdeț și Cornel Burtică îi erau lui Ceaușescu cumnați. Și faptul că Elena Ceaușescu lucrase ca laborantă într-un laborator de chimie înainte chiar de a-și face facultatea muncitorească, este un detaliu important, dacă este adevărat, el făcând improbabilă veridicitatea bancului atât de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
regimurile comuniste din Iugoslavia și Republica Populară Ungară. În acest context a avut loc și primirea lui Nicolae Ceaușescu la papa Paul al VI-lea în anul 1973. Intermediarul între Casaroli și autoritățile comuniste de la București a fost ambasadorul Cornel Burtică. Ambasadorul Burtică s-a exprimat în favoarea reglementării chestiunii Bisericii Române Unite cu Roma, care fusese interzisă de autoritățile comuniste în anul 1948. Refuzul repunerii în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma de către autoritățile române a constituit principalul impediment în
Ostpolitik () [Corola-website/Science/334537_a_335866]
-
din Iugoslavia și Republica Populară Ungară. În acest context a avut loc și primirea lui Nicolae Ceaușescu la papa Paul al VI-lea în anul 1973. Intermediarul între Casaroli și autoritățile comuniste de la București a fost ambasadorul Cornel Burtică. Ambasadorul Burtică s-a exprimat în favoarea reglementării chestiunii Bisericii Române Unite cu Roma, care fusese interzisă de autoritățile comuniste în anul 1948. Refuzul repunerii în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma de către autoritățile române a constituit principalul impediment în calea apropierii
Ostpolitik () [Corola-website/Science/334537_a_335866]
-
față a stat deja pe baricade de trei ori. Mai trebuie să și vorbim? — Nu. Acum bem din nou. Epuizaseră deja jumătate din conținutul minibarului. Wakefield țopăie gol-pușcă spre bar, dar de data asta fără să-i mai pese de burtica lui, și toarnă rom din două sticluțe, acoperindu-l cu două degete de Coca fîșÎitoare. E ultima Coca și romul este ultimul dintre alcoolurile tari. — Acum, am să-ți spun secretul meu, zice Maggie. Nu am nici unul. — Desigur. Zi-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tristețe dulce, ușoară În acest ultim an de dinaintea sfîrșitului Războiului Rece. Nimic nu se Întîmplă. Milena doar sare de pe o traversă pe alta, respirînd. Un miros de vară trăiește și În memoria olfactivă a lui Tiffany. Ea prețuiește mirosul unei burtici de motan după ce s-a tăvălit prin praf. Susan Își amintește un miros plăcut, ușor prăfos. — Îmi place mirosul unei camere Întunecoase, plină de cărți vechi. Stau pitită, În timp ce două persoane de care nu-mi aduc aminte fac dragoste, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
momente pentru a se reculege, dar mânată de curiozitate, din dorința expresă de a fi ea prima care afla marea veste, o întrebă: Ce spui? Cine-i fericitul? Secret. Nu va trece mult timp și ai să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia că te-ai cam grăbit! Nu crezi că trebuia să mai reflectezi? La opinia publică, la colegii de la școală te-ai gândit? Vei intra în gura lumii... Bănuiesc că se vor aprinde multe spirite, dar ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
asațiuni, humațiuni, lichefieri, plămădiri, impregnări, submersii, pământ fetid, mormânt rău mirositor...“ „Dar ce erau ăștia, niște impotenți? Nu știau că În vas crește acel Ceva al nostru, ceva alb și frumos și trandafiriu?“ „Ba știau, dar pentru ei până și burtica ta e o metaforă, plină de secrete...“ „Nu există secrete, Pim. Noi știm bine cum se formează acel Ceva, cu nervișorii lui, cu mușchișorii lui, cu ochișorii lui, cu splinuțele și cu pancreasișoarele lui...“ „Doamne sfinte, câte spline are? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de autobuz, gândurile lui Alice au zburat înapoi la cele două săptămâni profetice în care viața ei se schimbase pentru totdeauna. Totul a început atunci când Sherry, asistenta ei, a bătut la ușa biroului lui Alice. Sherry era gravidă. Își mângâia burtica și zâmbea visătoare prin geamul ușii. Alice i-a făcut semn să intre. — Ce s-a întâmplat? Sherry a plutit înăuntru, cu burta înainte, gâfâind și ținându-se cu amândouă mâinile de șale. Alice nu mai întâlnise pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era că se Îndrăgostise fără speranță. Puiul de Shih Tzu era din ce În ce mai slăbit. Când Încerca să meargă, se Împiedica și cădea. Refuza resturile de mâncare chinezească pe care i le dădeau frumusețile de la hotel. Esmé simțise și o umflătură pe burtica lui. Cele care aveau grijă de el păreau complet indiferente la Înrăutățirea stării cățelului. Umflătura, spuseseră ele, nu era nimic, apoi una arătase cu degetul spre propria bărbie sugerând că nu era mai grav decât un coș. Fără griji, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe care-l scoate o păpușă din acelea care plâng. Detesta să i se spună așa. „Wawa, ce eșarfă să-mi pun?“, o Întrebase mama ei În acea dimineață cu o voce afectată ca de copil. „Wawa, mi se vede burtica?“, „Cum crezi că-mi stă mai bine, wawa, cu părul strâns sau desfăcut?“. Ea era o wawa care se prostea În halul ăla din cauza lui Harrry Bailley ăla cu mâinile lui păroase cu tot. Chiar nu-și dădea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puțin de pielea de pe spate lăsând-o să cadă la loc. —Are gingiile cam palide, observă el cu voce tare. Vezi, aici? Ușor cenușii. Și vezi cum Îi cade pielea În falduri. Deshidratare. Îl ridică și i se uită sub burtică. —Mm. E o fetiță... Și are o hernie la ombilic... Are cam cinci săptămâni și după cât se vede nu a fost Încă Înțărcată. —O fetiță... spuse Esmé cu un aer visător. Apoi: Poți s-o salvezi? Fetele de la hotel voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
foarte puțin și apoi a dat afară. —Mm. Dar scaunele cum sunt? —Scaune? —A făcut caca? —O, asta. A făcut pipi, dar nu, nici un... Știi tu, ce-ai zis adineauri. E foarte cuminte. Cred că singura problemă e umflătura de la burtică. —Hernie la ombilic, spuse Harry. Nu e neapărat ceva grav sau neobișnuit. Mai degrabă destul de frecventă la rasele de talie pitică. Strangularea intestinelor poate fi o problemă mai târziu, dar Îi va trece În câteva luni sau, dacă nu, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de mână, Într-un alt registru identic. Birocrația de dinainte de apariția calculatoarelor, a indigoului chiar, În toată splendoarea ei. Dumnezeule, ar putea dura ore Întregi, Își zise Bennie. Esmé Își pusese cățelușa Într-o șapcă unde micuța dormea dusă, cu burtica plină de fiertură de orez. Marlena avea o eșarfă pregătită În caz că noua lor Încărcătură canină trebuia ascunsă de autorități. De fapt, nu avea de ce să-și facă griji. În Birmania, câinii nu sunt considerați obiecte de contrabandă și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poreclise „faimoasa noastră vedetă de televiziune“, lucru care-l Încântase pe acesta până peste poate. Heinrich Însă nu se pricepea la ademenit copiii. Le zâmbea prea larg și le vorbea cum le vorbesc mulți adulți bebelușilor. „Ți-e fomică la burtică?“ Esmé Îl urmărise circumspectă și remarcase tiparul: mereu găsea o scuză ca să le atingă ușor pe mână pe femei, să-și lipească palma de spatele bărbaților, să complimenteze fiecare persoană În particular, spunându-le: „Se vede că sunteți un călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai greu, cura mea cu pepeni a compensat nevoia de hrană. Astfel că, la sfârșitul “sezonului”, m-am ales cu o burtă care aducea cu o “sarcină” deja avansată. Așa am început noul an școlar, ca un moșneguț nostim cu burtică. Spre sfârșitul anului 1947, încordarea și nesiguranța în care a trăit atâta timp familia s-a mai diminuat. Noi, copiii, urmam cursurile școlare, am mai crescut iar o maturizare ceva mai timpurie nu ne-a dăunat. Tata era acum salariat
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
și mai puțină naivitate, aș fi putut, dacă nu prezice deznodământul, măcar descoperi o parte din riscurile la care mă expuneam, iubindu-mi femeia cu ochii-nchiși. „Ei? Vreo revelație?“, s-a interesat Mihnea, încheindu-se la curea. Făcuse ceva burtică, puțin mai multă decât când ne văzusem ultima oară. Dar când ne văzusem cu-adevărat ultima oară? La cutremur? Înainte de cutremur? Nu eram sigur. Mi-a venit o idee sucită: dacă și eu, și Mihnea, am fi avut un lapsus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndrăznețe, pe care camarazii mei de joacă le imitau pe fugă în dosul scării sau prin tufișuri, mi se părea goală, lipsită de orice scop lucid: fustițe ridicate sau coborâte (uneori și pantalonași, pentru reciprocitate), degețele plimbate pe sau sub burtică (trăgând inabil de diferite boțuri de carne, într-o atmosferă de calm și indiferență), chiloței pătați cu fel de fel de lichide neprevăzute (de la urină, la cerneala din pistolul cu apă). Inevitabil, toate sfârșeau prost, riscant, cu un vecin săritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Copilul de patru ani își dezvăluia evoluția, mișcarea se forma în timp și spațiu, ca o selecție naturală prinsă pe-o placă magnetică sau pe-o dischetă: părul negru, intens, privirea încăpățânată, cu ochii negri, de arăboaică mică, gâtul subțire, burtica dreaptă (nu balonată de dulciuri, ca la majoritatea copiilor de-azi), genunchii aliniați la forma piciorului. Dacă cercetai detaliile, zăreai V-ul începând să se deseneze pe buza de sus, talia formându-se suplu, picioarele alungindu-se fără defect, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]