551 matches
-
cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișarea
EU TE PICTEZ CU RAZE (SONET) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375184_a_376513]
-
cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișarea
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
zadar am încercat, Trântind ușa cu putere ai plecat și m-ai lăsat. Boarea blândă-a dimineții, ți-a sărutat obrăjorii, Prin fereastra larg deschisă ți-am trimis mireasma florii, Și parfum îmbătător al cireșului din drum, Ciripit de păsărele cântătoare , ca să-ți spun, Murmurând un cântecel plin de dragoste și milă, C-aș fi vrut să schimbi cu mine două vorbe, dar nu-n silă. Ai trecut pe lângă mine fără să mă fi văzut, Grăbind pasul, nepăsarea, de-ai ști
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
vadă în cei ce îi cântă, pe niște obedienți aciuați ca puii pe lângă moară, în niciun caz pe niște oameni de onoare. Altminteri, localitățile intrate în cleștele manipulării nu mai pot scăpa de sub raza de bătaie a parveniților slăviți de cântători imnologi. Poate că, într-o zi, cei atât de plini de sine încât în conștiința lor nu mai e loc pentru nimeni din perimetrul localităților pe care le storc, s-or îndrepta într-o zi pe rută inversă, spre uitare
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
fier”. Superdimensionat de aceste combinații de valori arhaice, centrul poemului se ramifică înspre haloul zorilor, cu evidența unei izbucniri profetice: „Dar ziua... / Ziua are puterea de a dărâma, / de a zgudui/ visul / și speranța / pe care le înalț / din nisipuri cântătoare” (Ziua care vine). Venită ca o pedeapsă prometeică, fulgurația simptomului (lacunar), de sorginte simpatetică, estompează secvențele fluxului imaginativ al ipostazierii leitmotivului expulzându-l „În afara visului”: „Adorm mereu în afara visului / semn că nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
prin câmpiile arse deși nu v-am vrut. Vă știu, încă mai sperați cu vorbe amăgitoare, nedrepte, să-mi puneți pe umăr crucea de piatră. Îmi nesocotiți cuvintele ce-n suflet le scriu și-n urmă rămân șiraguri de păsări cântătoare. Referință Bibliografică: Aripi voiau să-mi pună / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2118, Anul VI, 18 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ARIPI VOIAU SĂ-MI PUNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376292_a_377621]
-
unde se sfârșește poezia de la text la text, de la autor la autor. Dacă un poet consacrat versificării clasice preia un text formulat sec, steril în versuri albe, sigura îl va transforma, prin rimă, cadență și metrică, în poezie încântătoare și cântătoare. Dar, dacă un creator de versuri albe preia o creație cu ritm și rimă și o aduce în maniera de versuri libere, anulând rimele, metrica și cadența, în mod cert distruge poezia. Am eu o vorbă: nu veți auzi în
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
grânele bogate azi încă mai rodește Cu dragoste nestinsă de-a purur,i pentru țară, Așa precum în lupte și sângele-și vărsară. Credința fără margini, iubirea de pământ, Le-o cântă peste câmpuri și palele de vânt Și păsări cântătoare și râuri și pâraie Și fără de odihnă picurii de ploaie. Închide-o clipă ochii și liniște să fie Și-o să le-auzi îndemnul de luptă-n bătălie, Când țara e-n pericol,când la hotare arde, Când vin în haite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
topeșteȘI-n grânele bogate azi încă mai rodeșteCu dragoste nestinsă de-a purur,i pentru țară,Așa precum în lupte și sângele-și vărsară.Credința fără margini, iubirea de pământ,Le-o cântă peste câmpuri și palele de vântși păsări cântătoare și râuri și pâraieși fără de odihnă picurii de ploaie.Închide-o clipă ochii și liniște să fieși-o să le-auzi îndemnul de luptă-n bătălie,Când țara e-n pericol,când la hotare arde,Când vin în haite lupii flămânzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Articolele Autorului Când Soarele și căldura plouă cu raze de sub nori, împodobită-i natura, ca zână cu straie de flori. La nuntă de primăvară, din sărbătoare creștină, cucul cântă prima oară. S-aducă Buna-Vestire. Că li se dezleagă limbă, păsărilor cântătoare. Iar cucul, numele-și strigă prin legenda-i grăitoare. În această sărbătoare, sacru și mitic se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, tradiția să revină. Gavriil, Arhanghel Mare a vestit unei Fecioare, a Domnului Întrupare, bine-i de însămânțare. Natura de
TRADIȚII DE SFÂNTA BUNĂ VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379790_a_381119]
-
și o frumoasă definiție a Poeților: “Poeții: barometrele și termometrele secolelor care arată intensitatea și temperatura sentimentelor omenești etern valabile pentru toate timpurile”; Nu este singura, deoarece mai întâlnim încă o altă formulare la fel de elegantă: “Poeții: un stol de păsări cântătoare, călătorind spre meleagurile nemuririi. Fiecare vrea să fie privighetoarea aleasă, așteptată de secole... Dar câți din acești înaripați ai gândurilor nu-și frâng aripile, prăbușindu-se în Oceanul Uitării, înainte de a atinge tărâmul mult visat!” Despre Sentimente autorul se pronunță
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
Acasa > Literatura > Proza > LEGENDELE PRIMĂVERII Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
canonul dat de duhovnic după mărturisirea micilor păcate ai puține șanse să intri în rai. Nici dacă faci zilnic mătănii, chiar în fața sfintelor icoane sau vorbești "de bine" cele sfinte tot nu poate garanta preotul viața veșnică în apropierea îngerilor cântători de slava. A lăuda Domnul va fi probabil îndeletnicirea ta după purcederea în rai. Aci pe pământ Dumnezeu cere în primul rând să-L ajuți în opera de asigurare a vieții curate nu numai a ta ci a tuturor celor
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
grânele bogate azi încă mai rodește Cu dragoste nestinsă de-a purur,i pentru țară, Așa precum în lupte și sângele-și vărsară. Credința fără margini, iubirea de pământ, Le-o cântă peste câmpuri și palele de vânt Și păsări cântătoare și râuri și pâraie Și fără de odihnă picurii de ploaie. Închide-o clipă ochii și liniște să fie Și-o să le-auzi îndemnul de luptă-n bătălie, Când țara e-n pericol,când la hotare arde, Când vin în haite
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
solitudine în care ``plânge întrebarea``. Ideea de spațiu este revelatoare, subliniază natura eternă în contrast cu efemeritatea omului. Actualizează tema trecerii ireversibile a timpului cu un vizibil regret: ``O, timpul nu dispare, se grăbește / Sub leagăne de frunze în mișcare,/ Pictează siluiete cântătoare/ Și simte cum vremea, iar, se povestește`` (Gânduri de toamnă). Personificat, îmbrăcat în straie de sărbătoare, accentuează singurătatea și dorința de iubire : Un timp prea cald, prea-nalt, prea bleu/ Pe cer cu pete albe și,..la tiv nuanțe de
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > SĂRBĂTORIND MICA UNIRE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Și,..cu dor te iubesc,..te respect cântător, Te slăvesc în genunchi , chiar pe albul de nea, La ie, pe mijloc, îmi pun steag tricolor Și te-ador fastuos țara mea... Te învăț căutând în istorii străvechi, În imagini subțiri, desenându-te lin Dintr-o hartă de rând
SĂRBĂTORIND MICA UNIRE de LIA RUSE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374218_a_375547]
-
din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana Blandiana: ,,O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
în perioada studenției, pe când săracul avea 21 de ani: „O țară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
a prefăcut în caos și-n piatră luminosu-mi aur. Acolo unde eu cîndva șezut-am, umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă, 110 Și cîntătoare pasarelele în ciori ucigătoare, si bucuriile-Mi în gemete amare, Glasurile de copii din corturile mele în strigate de prunci lipsiți de apărare, Si întru totul surghiuniți din fața razei de lumină și-a strălucirii dimineții În asta lume-ntunecoasă, strimta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
De la loc de piatră,/ Aicea la apă./ - Mie mi-o poruncit/ Tinerel voinic/ Numit (numele propriu),/ Și el mi-o trimăs,/ Doi voinici din sat,/ Cu capu legat,/ Cu cârpe spălate,/ În lacrimi udate./ Și ei mi-o plecat/ De la cântători,/ De dalbe zori./ Și ei mi-or umblat,/ Tot din văi În văi/ Prin brazi mărunțăi,/ Tot din munte-n munte/ Prin brazi mai mărunte,/ Și din creastă-n creastă/ Prin brazi mai Înaltă./ Pân’ pe min-m-o găsit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o autocontemplare a Operei, în efortul unei documentări specioase, favorizând inventivitatea lexicală. Și Ianus (1993), o carte neîncheiată, dezarticulată (apărută postum), dovedește aceeași fascinație picturală față de lumile crepusculare, combinând alchimia cuvintelor cu exotismul facil
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
scoborârea vocei e un ton infim (bas) la care te cobori oarecum pe scara tonurilor. Acest schimb, această suire și coborâre prin toate tonurile nu numai că va conserva vocea, ci va da și reprezintațiunei un farmec deosebit. Însă pe cântătorul de flaut trebuie să-l lăsați acasă daca numai vă aduceți aminte de sensul acestei deprinderi pe tribuna oratorică". Marele cunoscător al artei declamațiunei orale concepe aicea niște punte de vedere foarte importante. Schimbul vocei prin urcarea și coborârea ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
timbrați și produși fără sforță (silă). Numai prin aceasta ni se impune binefăcătoarea siguranță cumcă vorbitorul mai posedă încă un escedent de putere în sine pe care încă nu l-a întrebuințat. Când însă Cicero ni adaogă ca să lăsăm pe cântătorul de flaut acasă (făcînd aluziune la oratorul L. Gracchus, care în genere când vorbea avea după el un om espert cu un mic flaut de fildeș, care prin tonul fluierului său trebuie să-l rețină de la estreme întru întrebuințarea vocei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precum nu rar la sfârșitul scenelor, sau pentru a zugrăvi o dulceață sau însuflețire deosebită, cum în Romeo și Iulia, atunci și artistul are de-al lăsa să-i pătrunză sunetul rimei, fără însă de-a cădea într-o declamațiune cântătoare. Rienzi (unele locuri) - Viclenie și amor (unele). Misterul acesta se-ntemeiază, ca-n toată arta, pe pătrunderea antitezelor, prin care se depărtează unilaterali[tă]țile și se păstrează ce-i esențial. Prin declamațiune ritmul nu are decât să întindă dinainte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
onor. Stătescu și pentru d. I. Brătianu ei sunt... străini, și guvernul din Pesta a fost însărcinat cu aceasta gingașă și ironică misiune. A! dac' ar sosi la Predeal ori la Vîrciorova jucători de cărți de profesie, mironosițe ale cafenelelor cântătoare, cavaleri de industrie, speculanți care-și drapează evreul lor fizic în maniere franțuzești, vânători de noroc, întreprinzători fără capitaluri, regele Stroussberg cu suita lui de conți și baroni silezieni, c-un cuvânt neagra speculă, feneantismul, străinul în forma lui cea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]