1,020 matches
-
Cristinei. Un ochi s-a tumefiat și aproape că nu mai poate vedea de la umflătură, o durea tot corpul, picioarele erau vineții, dar ea nu mai simțea decăt durerea sufletului. Nimic nu poate fi mai dureroasă decăt suferința sufletească. La cântatul cocoșilor Alexandru intră pe usă și beat fiind se tolănește în pat. Măcar nu mai are forță să mă bată își spuse ea-n gând, apoi pregătește fetele și pleacă la spital. Cristina trecută prin chinuri groaznice își recuperează treptat
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
Oare ce o să le pună pe masa copiilor ei în ziua de Paști? cum să împartă bănuții strânși sub bâticele de tigaie din dulăpior? Câte lucruri ar trebui să cumpere, la care din aceste lucruri să renunțe? ...Zorile mijesc odată cu cântatul ... Citește mai mult Capitolul VNoaptea coboară pe dealurile Moldovei trăgându-și trena neagră după ea că o mireasă îmbrăcată în doliu. În spatele ei aleargă stelele să o atingă împodobindu-i rochia neagră, luna apare și ea somnoroasa dar plină de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Oare ce o să le pună pe masa copiilor ei în ziua de Paști? cum să împartă bănuții strânși sub bâticele de tigaie din dulăpior? Câte lucruri ar trebui să cumpere, la care din aceste lucruri să renunțe? ...Zorile mijesc odată cu cântatul ... IV. BLESTEMATA SĂRĂCIE, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017. Blestemata sărăcie Ana Podau Sărăcie haină roasa de când am plecat de-acasă mi-ai fost pasăre năpasta, junghi și spin în a mea costă. Cizmele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mâncați, / Să beți și să Îl lăudați Pe Domnul, că eu plec nițel / Ca să aduc un cofăiel De vin, să bem mai înainte / De a mânca aste plăcinte!” Ele-au băut și au mâncat / Și le-a venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te-ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
instrument muzical înrudit cu clavecinul). Dar, cel care a avut meritul de a-l fi ajutat pe băiat să pătrundă în tainele muzicii a fost organistul bisericii din Roncole, bătrânul maestru Baistrocchi. Acesta l-a învățat cititul notelor, solfegiul și cântatul la orgă. Progresele tânărului ucenic au fost mari; a ajuns după 3 ani de învățătură să-l suplinească pe bătrânul maestru de orgă al bisericii. La vârsta de 10 ani a fost trimis la Busseto pentru a urma școala din
Giuseppe VERDI – 200 de ani de la naştere [Corola-blog/BlogPost/93452_a_94744]
-
aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii: — Ce este? — Sanctissime - spuse cardinalul - n-aș îndrăzni a tulbura binemeritata tihnă a sfințeniei voastre dacă părintele Pedro, de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca mea uimire, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asta. Hotărâți-vă în timp ce cântăm din nou. Pianista a dat din nou tonul și toată lumea a cântat, de data asta mai încet și mai lent. S-au mai auzit pași, dar nu la fel de mulți ca înainte. Când am terminat de cântat, Bobbie Lee a spus: — Iată-i. Ei vor să I se dedice lui Iisus. Pe câțiva dintre ei îi vom lăsa să ne vorbească. O, ce întorsătură glorioasă au luat viețile lor în această seară. Erau ceva oameni pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
început să cânte alte cuvinte pe care le inventau ei. De vreo jumătate de an, așa, înțelegeam despre ce cântau. Domnișoara Moore nu i-a auzit însă, și când am oprit, ne-a zis că „A fost foarte drăguț“. Dar cântatul i-a stârnit pe băieții răi din spate, așa că au început să spună glume și să recite poezii pe care nimeni nu le zicea cu voce tare. Nici una dintre fete nu râdea, fiindcă nu era frumos s-o facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rulantă electronică, cu balustradă din aur masiv ce reprezenta brațul unei canapele. Pe-aici, pe această potecă siderală ce făcea, vizibil, legătura dintre viață și moarte, ori dintre cer și pământ, coborau ei, zeii. Coborau veseli și cu chef de cântat, după cum se putea vedea chiar pe figura lui Sultan, cel care conducea și strunea cu indicații scurte un grup numeros de închipuite fețe cerești. Erau Hipnos, cel cu somnul și fantasmele întunecate, Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
decât era. Avea un păr blond și ochi albaștri ațintiți în pământ. Nu știu dacă m-a auzit venind, dar când i-am vorbit, nu a părut surprins. — Tu ai ucis-o pe micuță? l-am întrebat. Se opri din cântat și, fără să ridice privirea, îngână pe ritmul melodiei: „Da, eu am fost, da, eu am fost“. Îi spusei: Nu sunt judecătorul, nici colonelul, nu trebuie să-ți fie frică, mie poți să-mi spui. În acel moment mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ridici capul atent, pentru că e altceva, te surprinde ineditul ei, nu te-ai fi așteptat să iasă din femeia aia mică și subțire un glas atât de puternic, drept, voluminos, puțin hârâit, glas de altistă care fumează mult. Termină de cântat, se face din nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe care puseseră păpușa împodobită, ce știau ele, fetele, să facă un sicriu?, apoi urma Romanița mea, dascălul, tot învăța dăscălița șirul lung de fete, aprindeți lumânările, făăă!!!, păi, la cântat, muică!!!, mai striga ea și începea prima: Caloiene, Ene!/ Cum ne curg lacrimile/ Să curgă și ploile,/ Zilele și nopțile,/ Să umple șanțurile,/ Să crească legumile/ Și toate ierburile! Fetele o urmau în cântecul ei de dăscăliță, una dintre fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a depus pe ea foaia ruptă din caiet. — Un poem Închinat victorienilor, domnule, a spus sec. Profesorul a luat curios foaia, În timp ce Amory a ieșit grăbit pe ușă. Iată ce scrisese: „Cântece În vremuri de ordine Ne-ai lăsat de cântat, Dovezi cu centre excluse, Răspunsuri rimate pentru viață, Chei ale temnicerului Și străvechi clopote de bătut, Timpul era sfârșitul ghicitorilor Noi eram sfârșitul timpului... Erau aici domestice oceane Și-un cer pe care l-am fi putut atinge, Tunuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
astea surprinzător de răbdătoare. Între timp chibzuiește cum să‑l impresioneze pe Hans cu diverse performanțe intelectuale, atunci când vor ajunge mai târziu amândoi în camera pe care ea n‑o împarte cu nimeni. Își va arunca în luptă, dibace, și cântatul la pian. Artileria grea: Hans începe să aprecieze arta fără să știe ce înseamnă ea, de fapt. Că o să ajungă amândoi în pat, e clar, Sophie oricum n‑are de gând s‑o facă. În schimb ea o face. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poezie așa, simțită, sinceră, dar, când intrase la Universitatea Populară, cursul de poezie „De la Dosoftei la Eminescu” fusese înlocuit de cursul de radioficare „De la Popov la Marconi”. Nici de cântat nu știa cânta, cum făcea Dromiket 4; pe vremea lui, cântatul individual nu era privit cu bunăvoință, se cânta mai mult în cor, sub atenta îndrumare a unui dirijor de specialitate. Doar doi-trei aveau dreptul la solo-uri. În ciuda acestor mici probleme, viața la bordul navei „Bourul” se scurgea liniștită. Cosmosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
reușite, succes deplin! Destinul i-a rezervat însă o surpriză lui Romeo. Aflat în turneu în Franța, la Paris, este rugat dacă poate să cânte “O sole mio” și „Santa Lucia”, iar Romeo care nu refuză când e vorba de cântat, zis și făcut: cântă canzonete, iar privirile străinilor se ridică, ochii lor se umplu de admirație și finalul aduce ovații îndelungi: „Bravo, Bravooo!!!”. Acesta a fost momentul în care Romeo a decis să schimbe direcția spre muzică clasică, cunoscută la
ROMEO SALENO CÂNTÂND NICOLAE FURDUI IANCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364519_a_365848]
-
și bună gospodină, să aibă grijă de casă. Mișu, băiatul lor, era mulțumit de întreaga așezare și de tot ce-i oferea strânsura de o viață a bunicilor și, de câțiva ani de zile, a părinților săi. Singura nemulțumire era cântatul cocoșilor de dimineață. Nu-i suporta. El dormea dus la ora aceea. A dat dispoziție să fie prinși și tăiați. - Nu am nevoie de ei și nici de alte păsări. Prinde-i pe toți. Să nu-i mai văd și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
vin și domnii de la capitală. El e tânăr și a fost crescut la oraș. Ce știe el? Parcă acolo nu a mâncat tot d-astea crescute la țară!” În dimineața următoare a fost trezit cu noaptea-n cap tot de cântatul cocoșilor. Nu de cei din curta sa, ci de alții, ai vecinilor. Sunetele pătrundeau prin aerul subțire și proaspăt al dimineții și Mișu, cu pernele pe cap, apăsate pe urechi, înjura și se zvârcolea de pe o parte pe alta. Atunci
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
de griji / Traversează pe culoarea roșie / Norocoșii stau în ultimul rând / La spectacolul care începe. / Clovnii zăvorăsc ușile. / Amazoanele își fac numărul fără cravașă // La noapte voi întinde singură cearșafuri / Și cu argint picurat voi sufoca lumânările. Voi ciocni până la cântatul cocoșilor / Porțelanuri fine, de Mainssen.” Crâmpeie de aventuri existențiale în care nota personală e dată de harul extraordinar al autoarei de a selecta ineditul, neprevăzutul, din banal, în asemenea măsură încât te fac să-i împărtășești aceste stări de grație
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
inelar,iar degetului mic oferă-i o ușoară tentăde Inefabil.Așa.... XXXI. PĂSĂRILE COLIBRI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014. Știam c-ai să vii, mi s-a arătat noaptea trecută, la al treilea cântat al cocoșilor. Te așteptăm, n-am uitat că azi se-mplinește un an de la întâiul nostru sărut. Știu cu precizie că în micul tău geamantan e o sticlă cu vin din acela pe care anul trecut l-am băut împreună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
decât să îl poarte către un mare succes la scenă deschisă. Din păcate, aceasta era doar părerea lui, pentru că nimeni din curtea în care locuia nu îi lua în serios ambițiile. Găinile îl ciocăneau în cap ori de câte ori se punea pe cântat, iar măgărușul se punea pe un râs atât de puternic încât toate orătăniile din curte o luau la fugă. Bietul Marinică, se întrista atât de tare că nu reușea să aibă succes încât, uneori, nici măcar nu se putea atinge de
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
era așa de rezistent cum era cel de la țară. Ca o femeie credincioasă și de bun simț, Doamna Fira se opri din drumul ei și în fața catedralei, pentru a-și face câteva cruci. Un copil murdar veni spre ea, îngânând cântat, cu mâna întinsă: - Daaaaiii taaantiii la miiineee un baaaan, să îmi iaaaaauuu de mâncaaaare! Femeie miloasă, Doamna Fira scoase o monedă de 50 de bani. Dacă copilul mai înduplecase câțiva trecători, ar fi putut să-și cumpere liniștit o pâine
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
de vorbă și așteptam să înceapă muzica, pentru a-mi etala măiestria la dans pe ringul slovac. Formația de muzică, avea, pe lângă instrumentiști, și două soliste cu fustițele de-o palmă și chiloțeii la vedere. Când începea o repriză de cântat, nimeni nu părăsea scena, însă era enervant că, după fiecare melodie se făceau pauze lungi și dansatorii părăseau ringul, retrăgându-se pe la mesele lor. Era nevoie ca la fiecare melodie să te ridici și să te duci pe ringul de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
țării. Aruncăm banii pe fereastră." Grigore Leșe mai are un of: calitatea oamenilor. Fiecare este liber să cânte. Dar să nu uităm un lucru: fără școală și fără har nu se poate! Unii se joacă de-a folclorul, de-a cântatul. Ei nu înțeleg mesajul cântecului. Nu înțeleg dimensiunea cântecului. Cântă cu gura, nu cu sufletul. Pe la noi se spune așa: "Sunt oameni cu minte, și fără minte. Și mai sunt unii care au minte, da' nu toată le e bună
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
bat doba, da' nu-i concurență. În sat se știe cine face cele mai frumoase împestrițuri pe furca de tors, pe botele ciobănești? Se știe. Cine cântă mai frumos? Se știe. Da' el nu-i meseriaș, nu ia bani pe cântat. El trăiește din pământ sau din turme. Este o lume a naivității și a inconștienței. El nu constientizează ceea ce face, chiar dacă o face genial. - Și noi orășenii de ce suntem atât de atașați și de interesați de târgurile astea? - Știi de ce
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]