735 matches
-
treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi depășită numai prin asumarea ei conștientă și responsabilă, și aceasta l-a făcut, până la urmă, victorios” - potrivit aprecierii cuprinsă în „Predoslovia” cărții, semnată de
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
Un junghi Îi străbătu creierul, iradiind din ochiul stâng. Avea nevoie de poțiunea lui Teofilo. Dădu din nou să se ridice, pentru a doua oară, dar mai Întâi trebuie să se descotorosească de jonglerul acela enervant care Îi urcase În cârcă, iar acum Îi agita clopoțeii pe la ureche. Își duse brațul drept la ceafă, Încercând să Îl Înșface Înainte ca ceilalți să Își dea seama de gluma vulgară al cărei obiect era. În cele din urmă izbuti să se ridice În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al lui Mihnea Turcitu, iar în domeniul ficțiunii e mai bine să te înrudești cu bunul Bezuhov decât cu, să zicem, Iago. Pan Bijinski n-a fost, să ne înțelegem, un înger. Dar nici nu i se pot pune în cârcă sumedenia de grozăvii care circulau pe seama lui, parte născocitoare, parte parțial credibile, vehiculate toate prin acele canale incontrolabile care sunt creațiile anonime, strigăturile, proverbele, zicătorile, cimiliturile, legendele, basmele etc. Din câte am putut noi verifica, doar două din cele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mișcare, că la halul de oboseală în care ne aflăm, facem moarte de om.” Am ascultat firmanul citit de capugiu. Din două-n două fraze, turcului i se închideau ochii. I-am spus să sară peste ce-mi punea în cârcă sultanul și să treacă la sfârșit. Pe scurt, trebuia până-n zori să ies din palat și să mă duc unde-oi ști, că dimineața venea Sima-Vodă în locul meu și trebuiau să se schimbe așternuturile, perdelele și câțiva boieri. Am mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție: „Noi În genunchi În fața morților familiei noi morții planificați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
posibile, iar pe deasupra mai aveau și idei personale. Că cică să-și bage mâna în gura lupului și dacă avem o sticlă de bulion în casă și că ce-ar fi dacă i-am pune, în plus, și ursul în cârcă. Engelhard îi sfătuia întotdeauna să renunțe, aproape duios, dar mereu înțelegător și, numai ca ei să aibă întotdeauna cu o fotografie mai mult decât ceilalți, se ducea în magazie să scotocească după șoimul acela de vânătoare putrezit, care altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Dar nu era nici un juriu pe care să-l impresioneze. Va trebui să reiei povestea, am spus. Soția ta tocmai mi-a sugerat că Walter s-a sinucis din cauză că era obsedat de ea. Acum încerci să-mi pui mie în cârcă moartea lui. Ar trebui să vorbiți. Comunicarea este atât de importantă într-o relație. Nu știam cât de adânc pot lovi cu asta. Clifford Hammond s-a făcut alb ca varul. Ridurile feței au devenit dintr-odată pământii în contrast cu paloarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
câteva săptămâni. De obicei asta nu se întâmplă decât prin august, nu? Până atunci ai fi fost în siguranță. Poate că până în august nici nu ai mai fi lucrat în galerie și nimeni nu ți-ar fi pus ție în cârcă câteva tablouri care lipsesc de ceva vreme. Dar asta venea prea curând. Nu puteai să-ți asumi riscul să te întrebe cineva de Guthrie - fața te-ar fi trădat imediat. Așa că te-ai decis să pui la cale un furt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
duș. Lăsă să curgă apa în voie, nu avea de ce să-și facă griji, ministerul plătea factura, apoi se săpuni lent și din nou curse apa pentru a-i îndepărta de pe corp restul de murdărie, atunci memoria îl transportă în cârcă cu patru ani în urmă, când toți erau orbi și rătăceau imunzi și flămânzi prin oraș, dispuși la orice pentru un rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Bretagne, cât și Belle de jour. Iar puștiul era și el mort, împușcat de un pluton de execuție. Și apoi, în adâncul sufletului îmi spuneam că Vignot poate se înșelase, că avea probabil motivele sale să pună întreaga poveste în cârca tânărului, așa cum și jigodiile de Mierck și Matziev le avuseseră pe ale lor. De unde să știu? De asemenea, e straniu că mă obișnuisem să trăiesc în mister, în îndoială, în penumbră, în ezitare, în absența răspunsurilor și a certitudinilor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reținut, se pare că s-ar putea să fie de fapt nevinovat și că un element mult prea zelos din preaiubita forță polițienească a lui Nebe pur și simplu i-a înscenat acestui bărbat povestea asta, punându-i-o în cârcă. În schimb, dumneata, Gunther, nu ai nici un fel de afinități rasiale sau politice. Și, mai mult decât atât, ai o experiență considerabilă în domeniul anchetei criminalistice. Căci la urma urmei, doar ai fost cel care l-a prins pe Gormann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vest 30 iulie 1938 STRICT CONFIDENȚIAL Dragă Otto, Am aflat de la Anders că poliția a reținut un evreu bănuit de anumite crime. De ce nu ne-a trecut prin minte nici unuia dintre noi că poliția, fiind așa cum e, va pune în cârca unei persoane, mai ales un evreu, aceste crime? La momentul potrivit în planul nostru o astfel de arestare ar fi fost de mare ajutor, dar în acest moment, înainte ca noi să fi avut posibilitatea de a ne demonstra puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lucruri, printre care fraudă, evaziune, deturnare de fonduri, luare de mită și încercarea de a reinstaura catolicismul. Comunitatea evreiască a încercat fără succes să îl răscumpere. Supus torturii, el a cedat și a recunoscut tot ce i se punea în cârcă. Totuși, atunci când torționarii săi i-au cerut să se convertească la creștinism, el a refuzat, astfel că a fost spânzurat, iar trupul său a fost pus într-o cușcă și ținut vreme de șase ani în piața publică din Stuttgart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Sfântă, Aș vrea Iisuse-al meu să fiu, Cu cuget bun, inimă-nfrântă, Să-mi umplii sufletul pustiu. Să-ți cânt prin veacuri paupere Din harpa inimii-ncărnate, Să rup zăgazuri efemere, Să mă dezbăr de-a nopții moarte, S-arunc din cârca mea păcatul, Să pun în loc a ta povară, În lacrimi să-mi înec iertatul, Să fii în veci a mea comoară. Așa ajută-mi, Scump Părinte, Al lumii scut și-apărător, Și pune-n mine foc fierbinte, Să mă topească
DOR SFÂNT DE MARIUS IULIU MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361304_a_362633]
-
Prăjitura de duminecă era ultima salvare a celui aflat la ananghie și care altminteri nu avea cu ce să răscumpere o culpă mai mult sau mai puțin reală, pe care un altul, de regulă mai mare, i-o punea în cârcă. Sau prețul protecției să nu mănânci bătaie în recreație sau dormitor înainte de stingere. Prăjitura la care apelai să nu ți se pună noaptea poștă la degete, hârtia aprinsă petrecută printre degetele de la picioare și din cauza căreia te trezeai urlând de
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
las priveliștea să mă fure. Și plâng în fibra mea de harul, din meandrele tale de a fi dezgiocat de pământ, antidot al înstrăinării mele de mine, smălțuiești trecerea mea prin cuvânt. ”, iar în altă parte spunea că ”poartă în cârcă un număr de cărți, cu dumnezeu în pânza umflată a metaforei. ” Oricum, ”fără Răzvan Ducan, Târnăveniul cultural ar fi mult mai sărac și mult mai îngropat în disprețul celor care vorbesc despre cultură, fără să facă însă nimic pentru ea
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
să arunce în jur jeturi de flăcări și raze ucigătoare. Pocnea, urla, sufla, trosnea, bubuia, într-o atmosferă apocaliptică, înfricoșătoare. În vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind speriați din calea lui. Norocel chihotea în cârca lui: - I-ai făcut praf, nenicule, zob i-ai făcut! Ce m-am distrat! - Auzi, tu? Dă-te jos din cârca mea! M-am săturat să te mai duc în spate! Tu nu m-ajuți deloc! - Nici nu e nevoie
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind speriați din calea lui. Norocel chihotea în cârca lui: - I-ai făcut praf, nenicule, zob i-ai făcut! Ce m-am distrat! - Auzi, tu? Dă-te jos din cârca mea! M-am săturat să te mai duc în spate! Tu nu m-ajuți deloc! - Nici nu e nevoie, neică, zise Norocel, coborând. După cum i-ai tăvălit, eu nu mai aveam ce să le fac. Parcă ziceai că nu vrei
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
mic lângă zid. - Scoală, prostule, și fii tare! îl îmbărbătă Mărțișor (de fapt își dădea lui curaj). Pune-ți pelerina și sări în spate! Norocel își aruncă pelerina de i se vedeau numai ochii sticlind jucăuș și sări rapid în cârca lui nenea Mărțișor. - Pe ei, nenicule, fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă gri-argintie, sclipitoare, dar moale la pipăit
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
vezi bine,/ Te răstignesc în fiecare zi (Eugen Magirescu, „Rugăciune”, pp. 286-287); N-am voie să spun ce-i cu mine, nu pot,/ Sunt calfă la diavol, cu suflet cu tot./ Nu vezi cum te-aștept, c-un balaur în cârcă/ Și-n orice cuvânt cu-o năpârcă?/ M-au trimis să te-atrag într-o cursă, măi frate./ Să-ți dau brânci în curmei, pe la spate./ Și n-am cum să-ți spun să ferești la o parte./ Mi-e
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
elodii care nu-s... Nu salvăm țara cu nurii Dezgoliți până la gât Și mizili(!) cu fleanca gurii Mai degrabă bot și rât... Nu salvăm țara cu chefuri Opulente pe la nunți Sfidând amărâte lefuri, Pensia celor cărunți... Nu salvăm țara cu cârca Pentru un venit stupid, Prea din timp, de coana Hârca, Duși la coanul Genocid... Nu salvăm țara cu coșul Pe la moluri cu otrăvi Ce nu le-a mâncat strămoșul: Chimicale-n raft și tăvi... Nu salvăm țara bolnavă Perfuzându-i somnifer
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
spirituală și pentru a le împărtăși ca o descătușare, atingând afundul sufletului. Evocând mari personalități ale neamului nostru : Emil Racoviță, Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu, Ion Creangă... poeta nu-i uită nici pe contemporanii săi cu grelele probleme de dus în cârcă și nici pe românii împrăștiați în lumea largă purtând dorul țării și al celor dragi. Întorcându-se adesea cu fața spre origini, creația sa de suflet e o împărtășire a dragostei pentru stămoși și pentru părinți. Sunt poezii cu care
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
dădu arvuna, brusc nevăzut fu strinu-n clipă... zicașii, cinci, toți di-mpreună plecară înspre Bron în pripă, aclo unde tidva-n vânturi în vârf de păr rânjește, țipă, semănând groaza-n pământuri. Trâmbiți, dobe și higheghi, se grăbeau cu ele-n cârca, că nu mergeau la vreun priveghi, ci la hanul de sub hârca... Se mișca-n par tidva în vânt, auind a pustiu și moarte când muzicanții într-un gând bat în poarta parte-n parte. Zvon de petreceri și chef mare
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
unde anume să lovesc ,să crape mai rapid și să scăpăm mai iute de belea. Un timp a mers destul de bine. Dar la un moment dat, cineva l-a strigat la poartă ,așa că toată operațiunea nu a rămas decât în cârca mea. Un lemn mai noduros își aștepta cuminte rândul la pierire. Și l-am lovit așa...cu milă , să-i fac sfârșitul,mai plăcut. Numai că el mi-a refuzat toporul , aruncâdu-l brutal în sus, direct spre beregată. Noroc că
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
prin Arșiță și culmea Pleașei. Lumea îngrozită și-a strâns în grabă ce brumă a putut să ia din gospodărie, unii în trăsuri cu cai, cei avuți, alții în căruțe cu boi, cei care nu aveau nimic la îndemână în cârcă, cum au putut și-au strâns câte ceva din agoniseală și au plecat care încotro din fața năvălitorului ... Eu mi-am băgat la repezeală niște lucruri de îmbrăcăminte în desagii așternuți pe laiță, i-am pus pe umeri, pe tine te-am
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]