307 matches
-
dă seama că riscă să nu i se mai audă vocea din cauza hohotelor de plâns din sală, iar participanții mai emotivi să fie loviți de apoplexie, atac cerebral sau infarct ? Ca să nu mai spun de iminența blocării pe bază de cârcei a balamalelor faciale și de semipareze la cei rămași cu gura căscată... Fila 4 bis. Domnul Gigi Becali, sincer, modest și convins, în fața reporterilor tv: "Ce vină am eu dacă mama m-a născut conducător cu stea în frunte." Chiar
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
nă de la neînfricații noștri strămoși... - Așa cred și eu... Haralampy e în culmea entuziasmului: în câteva minute și-a făcut bagajul zicându-i neveste-si, Claustrina: - Dragă, nu lăcrima din frumoșii tăi ochi, îmbrățișeaz-o pe mama-soacră, că eu am un cârcel la cotul drept șiiiiii... Uite, m-am pregătit să plec în Sicilia pentru a ne prinde frați de cruce cu Cossa Nostra, sau măcar să ne încuscrim cu Al Capone... Iar dacă pun mâna pe zapiscă, poate dau o raită și
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
adaptare liberă dintr-o limbă necunoscută". Un mojar în care cad sub pisălog scene de film și poezii cu vorbe schimbate, bucăți de tratat molfăite-n ciuda consumatorilor înveterați de Teleenciclopedia (care-or fi schimbat, mă rog, pe Animal Planet...), cîrcei de proză, pînă se alege, de toate, o foiță lungă de sclipici. Din ea, Paul Cernat și Andrei Ungureanu au răbdarea să taie toalete de seară și deux-piece-uri de zi pentru fel de fel de goange. O sistematizare poeticească, de
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul lui hulubii ocupau acest loc delicat. Într-o zi însă îi dispăru un porumbel. Tapițerului i se făcu inima cârcel. Nu-și mai putu vedea de lucru și toată ziua a rămas cu ochii în cer : se amăgea că, acu acu, îl va zări pe fugar, cuminte și drăgăstos, cu perechea lui în cuib. Din păcate asta nu s-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mai indiferent față de ceilalți până rămâi cu sentimentul tanatic mai apropiat conceptului de stare identificat cu pierderea sublimității și îmi vâri în țeastă sentimentul că sunt mult mai puternic, când eu sunt atât de slab. Am zdrobit în dinți un cârcel dulce-acrișor de la o plantă care mă vizitează. A rămas în urmă un gust confuz, de glucide
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
exterioară a cabanei, în apropierea tindei, o mare icoană pe sticlă ardeleană în roșu, verde și auriu, reprezentând pe Sfântul Gheorghe care omoară balaurul. Din simetrie, puse pe creștetul casei o mică cruce de fier forjat făcută din semicercuri, asemeni cârceilor de viță. Atunci se G. Călinescu răspândi îndată versiunea că Ioanide a căzut precis la misticism, sau că și-a făcut cabana ostentativ, ca o hieroglifă politică. Curiozitatea atrase pe unii membri ai Mișcării, care începură a trece în grupuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arătîndu-și pulpele groase și dâmbul păros dintre ele, și se lăsau călărite acolo, pe sacii cu grâu, în mirosul de hamuri date cu dohot. Funigeii, la un capăt cu mărunții pui de paing, umpluseră aerul de aur, se-mpleticeau prin cârceii de viță, prin aracii grădinii și erau mânați apoi spre marginea satului, acolo unde bătrânul cimitir se însorea ca o broască râioasă la ultimele zile ale lui Brumar. Acolo brațele crucilor îi opreau în număr atât de mare, încît curând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sub ochii sticloși și înțelepți, sânii cu boturile ușor lăsate spre pământ și cu pocalul alburiu brăzdat de vinișoare albastre, pântecul brăzdat de câteva cute adânci. Păru-i crescuse până la podeaua jerpelită a liftului și-și împrăștia pe jos ultimii cârcei, după ce-i înfășurase pulpa dreaptă în bucle și șuvițe despletite. Un parfum subțire, repede dizolvat în vertijul dulce al primăverii, adia dinspre icoana femeii cu fluturele-n brațe. Un mare Omega melancolic era săpat între sprâncenele ei. Multă vreme, ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin breșa laxă a buzei de sus. Am ieșit din baie și, timp de vreo oră, mi-am făcut de lucru, încercînd să nu mă mai gândesc la ciudățenia aceea, care, speram, avea să-nceteze o dată și o dată, ca un cârcel sau ca o bătaie a pleoapei. Dar anomalia a persistat cu încăpățînare. Mi-am dat seama că nu mai puteam nici să fluier, iar buza mea, pe acea porțiune de vreun centimetru, acoperită de firave tuleie, era moale asemenea cărniței
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lucrat doi specialiști, unul din Târgoviște și celălalt din Moțca - Pașcani. În anul 2002, preotul Ciprian Ichim face reparații capitale, înlocuind toată tâmplăria, zugrăvind pereții exteriori și pictând ocnițele de pe frontispiciul bisericii. Pictura a fost realizată de artistul plastic, Ciprian Cârcei, din Grumăzești - Neamț. În 2009 s-a renovat la Tg. Neamț o parte din mobilierul bisericesc: iconostasele Maicii Domnului și tronul arhieresc. Biserica ,,Sf. Dumitru”, sfințită în 1937, are o capacitate de peste două sute de persoane. Momentul sfințirii bisericii este surprins
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
boala cădea la piept, producând tuse violentă. Ajun-gînd la stomah, producea un efect atât de violent încît toate deșertările de fiere, după cât s-a constatat de doftori, urma cu mari greutăți. Pe cei mai mulți îi apuca un sughiț sec, împreunat cu cârcei tari, cari la unii încetau în curând, iar la alții țineau mai mult. Trupul, pipăit pe dinafară, nu era tocmai cald, nici se arăta palid, ci roșietic sau vinețiu, c-un exantem de bășicuțe și de bube. Dar înăuntru fierbințeala
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am spus eu. Roșcovanul Înjură, fața lui se Înnegri precum flacăra muribundă a unei lămpi cu gaz, buzele tremurându-i ca și cum tocmai mestecase sticlă pisată. Pe fruntea-i pătrată se ridică și se Întinse o venă subțire, albastră, ca un cârcel de iederă pe un zid de cărămidă. Arătă spre Six: — Țineți-l aici, mormăi el. Roșcovanul Își făcu loc cu umerii printre oamenii de afară ca un luptător furios și mi se adresă mie: Dacă ăsta e vreunul dintre trucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se epuizaseră biletele... — Așa că am rezervat bilete să-l vedem... săptămâna viitoare... și ne-am dus la Fame în loc. Mark începea să se prindă. M-am întins după carafa cu apă și am țipat când mi s-a pus un cârcel la umăr. —Ce-ai pățit la mână? mă întrebă Lynn. Am cam exagerat cu decoratul, atâta tot, am spus fără să mă gândesc. Mark clipi des, iar eu îmi dădui seama cât de neplauzibilă era minciuna. În fine, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cei din jurul meu, așa o să-i spun, iar El... — „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, Șerbane, atâta tot. — Așa am hotărât și eu astă noapte când m-am trezit ud de sudoare, cu mâinile umflate și picioarele în cârcei. „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, mi-am spus, dacă nu pot să mă ajut să chem pe cineva, pe cineva ce mi-a fost aproape și credincios. Te-am chemat. În fiecare zi după nopțile așa petrecute
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără nici un fel de decorații, umbrele lucrăturii candelei. Urmărea arabescurile de flori, frunze și cârcei de viță în alb-negru, așa cum se proiectau pe pereți, și își surprinse un sentiment de mare fericire, inundându-i sufletul. Evident, sufăr că nu mi-a fost milă de Smărăndița și că am măritat-o de copilă, dar așa se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la început să fie sfinții împărați Constantin și Elena și-n colțuri evangheliștii Matei, Luca, Marcu și Ioan. Fața de la sfârșit să aibă o cruce mare de sus până jos, pe un câmp cu flori și frunze de dovleac cu cârcei. Și în genunchi la cruce să ne facă pe noi, pe Io Constantin Brâncoveanu Voievod și Doamna Maria. O s-o dăruiesc la mânăstire la Bistrița... Când a intrat Manda cu lemnele, doamna n-a simțit. Țiganca a întețit focul, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat pentru fiul meu Ștefan”. Privirea îmbrățișă încă o dată fațada de răsărit tencuită cu îngrijire și zugrăvită cu ghirlande florale ce coborau în cascade de lujeri împletiți și cârcei spiralați. — Luminos cu adevărat, repetă spătarul adjectivul care caracteriza cel mai bine clădirea. Se întoarse și privi curtea, care era de fapt o grădină, și reluă. Auzisem că în fiecare lună, aci la Mogoșoaia înflorește alt pom, dar eu acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuie să fie vodă având asemenea mândrețe de coconi... Îl înghioldi cu călcâiele pe Leu și apucară drumul spre Poenarii de Muscel. Au ajuns la Hurezi vineri seara târziu de tot, cu animalele de cărăușie istovite iar ei străbătuți de cârcei în toate mădularele. Pe drum nu mai opriseră decât la mânăstirea Slănicului, cea în care poslușnicii citesc psalmii fără oprire, ziua și noaptea. Oprirea nu fusese pentru odihna lor, ci a dobitoacelor cărora începuseră picioarele să le tremure de atâta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de Liviu Malița), ce se gîndi? Ia să susțină un grant cu subiectul ăsta! Și l-au făcut. Volumul - Viața teatrală În și după comunism - a apărut nu de mult, la editura EFES din Cluj. Am citit cartea cu frisoane, cîrcei sau sarcasm : alteori, cu placiditate, suspin amar , ori anxietate. Niciodată, cu amuzament. Mi-am amintit de zilele grele datorate cenzurii - și ca regizor, și ca scriitor. Deși, cu rușine mărturisesc, nu am făcut parte din rîndul dizidenților, ori al persecutaților
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dintr-un amestec de plante: pojarniță, coada calului și urzici. La ceai adaug lămâie și îl îndulcesc cu miere de albine. Beau și apă minerală „Perla Harghitei”. Mi-am adus aminte de planta medicinală pedicuța, care calmează durerile și vindecă cârceii și rănile. Am cumpărat o punguță din plastic plină cu pedicuță (de circa 10 pe 20 de cm), am introdus-o într-o pungă din pânză deasă de bumbac și am cusut-o. Seara la culcare, am pus punga cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
când ne vom întâlni față în față. După două ore am încheiat discuția, m-am deconectat și m-am dus în bucătărie să beau un pahar cu lapte rece. Eram desculț și îmi contractam degetele piciorului drept, pentru că simțeam un cârcel pe cale să se instaleze. Cum nu purtam haine, transpirația mi se scurgea pe piept și pe spinare de parcă eram într-o saună, făcând bobițe lucioase dacă nimerea peste fire de păr. Am băut laptele pe nerăsuflate. Când mai aveam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
necesară să ne tăvălescă prin teren accidentat, baltoace și noroi iar restul produselor carnivore era distribuit nevestelor de ofițeri...! După aceea intram În dormitor unde urma curățirea hainelor militare și mai ales pușca din dotare ce trebuia lustruită până ce făceam cârcel la ambele mâini...! Și ca să fie ziua de instrucție militară terminată, cu o oră Înainte de culcare apărea ofițerul politic ce ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vină până aici. Jacopo se simțea obligat să vorbească: - E bine aici, trebuie numai să ne obișnuim cu aerul ăsta uscat. Poți să înnoți. Eu nu pot, oceanul e adânc, nu mai sunt tânăr. Am probleme cu inima și fac cârcei la picioare când intru în apă. Nu știu să înot, spusese el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când cel mai inofensiv lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu sulița ridicola reptilă verde, redutabilă doar prin faptul că scotea din bot două-trei limbi firave de foc. Un Isus scheletic își arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină de ciorchini vineți și cârcei ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]