3,117 matches
-
care au plecat de aici în alte sate or fi zis că vin din slobozie, dar nimic sigur. După ce și-a făcut treaba, nea Fănică a vîndut brutăria și cu ce bani a mai adunat din poze a cîștigat licitația cîrciumii din gara Medgidia. Învățătorul a fost trimis din greșeală în linia întîi, pe frontul din Rusia, confundat cu un legionar care avea același nume. Numele acestui patriot local n-a ajuns pe monumentul eroilor din Slobozia, ci doar într-o
Istoria abandonată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8224_a_9549]
-
supună carnea idealurilor în care crede. "Să facem din nebunia noastră o lume de carne. Să coborîm valorile duhului nostru în viață, și să luptăm veșnic alături de ele. Vom vedea atunci uriași în morile de vînt și castelane în slujnicele cîrciumilor. Viața decolorată, monotonă, veștedă va ajunge frămîntată de diavolești și dumnezeiești porniri. Vom fi creștini, pentru că vom înstăpîni viața duhului în locul vieții trupești și sociale. ș...ț Eroismul propriu-zis nu se împlinește cu doruri sau nostalgii. Eroi sînt cei ce
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
Tudorel Urian Despre scriitorul Liviu Nanu, trebuie să mărturisesc, nu știu mare lucru. Din scurtul Cuvânt înainte al volumului său Cârciuma lui Bicuță și alte povestiri aflu că a mai publicat două volume de versuri, Îndemn la nesupunere (Editura Tipoalex, Alexandria, 2002) și apăsați tasta Any (Editura Marineasa, Timișoara, 2005). Nu am văzut aceste cărți. Actualul volum de povestiri, despre care
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
din editarea volumelor de poezie, te face curios fără să vrei. Din capul locului trebuie spus că volumul lui Liviu Nanu nu are nimic de-a face cu poezia. Cel puțin prima parte - povestirile care au drept cadru de acțiune "cârciuma lui Bicuță" - este un fel de Familia Bundy sau Locatarii, în care aceleași personaje se reunesc în aceeași bodegă, beau pe datorie și trăncănesc vrute și nevrute. Mai lipsește obsedantul râset de fond pentru ca impresia de sitcom să fie totală. Mai aproape de
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
și trăncănesc vrute și nevrute. Mai lipsește obsedantul râset de fond pentru ca impresia de sitcom să fie totală. Mai aproape de berăria eroilor lui nenea Iancu decât de Hanul Ancuței sau de vila din Florența care îi găzduiește pe eroii Decameronului lui Boccaccio, cârciuma lui Bicuță este o bodegă de cartier în care se regăsesc, zi de zi, Săndel, Domnu' Profesor, Dan a lu' Nașu, Mișu Electricianu și Bidigaie. Deși, la prima vedere, fac parte din lumi diferite, clienții lui Bicuță vorbesc aceeași limbă
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
în față: ŤN-ai lovele, nu pupi la noiť. Oricum, numai cârciumari și angrosiști conduc filialele astea locale, mă vedeți pe mine printre ei? Așa că am lăsat-o baltă, nici la alegeri n-or să mă mai prindă" (pp. 93-94). Cârciuma lui Bicuță și alte povestiri este o carte aflată la frontiera dintre proză, dramaturgie și eseu. O succesiune de dialoguri despre povești de viață care, cumulate, schițează un tablou al României în tranziție. Pe alocuri autorul izbutește formulări memorabile, ca
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
coerență și chiar haz. Dialogurile sunt pe deplin credibile dacă facem abstracție de condiția intelectuală diferită a personajelor. Cu siguranță, Liviu Nanu ar trebui să se gândească la o eventuală carieră de dramaturg. Fără a fi o apariție editorială memorabilă, Cârciuma lui Bicuță și alte povestiri, de Liviu Nanu este o carte lejeră, agreabilă, numai bună pentru a stinge plictiseala lungilor călătorii cotidiene cu autobuzul sau cu metroul.
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe Lipscani te lovește și un iz de mucegai al zidurilor pe care grătarele cîrciumilor nu izbutesc să-l acopere. În anumite zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe Lipscani te lovește și un iz de mucegai al zidurilor pe care grătarele cîrciumilor nu izbutesc să-l acopere. În anumite zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
Matei Vișniec fuge de o asemenea eventualitate și se stabilește, mult mai igienic pentru mintea lui, în orășelul natal, Rădăuți. Pe de altă parte, titlul - și nu numai titlul - se revendică dintr-un nostim palimpsest local. Firma uzată a unei cârciumi purta, șters numai pe jumătate, fostul nume al acesteia, grafiat exact ca pe coperta cărții lui Vișniec. Dintr-o formulă specifică jocurilor de cărți, intrată în vocabularul marilor trișori (o cunoaștem, în toată splendoarea ei, și din Craii de Curtea-Veche
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
al epocii regulamentare. Dacă în proza lui Negruzzi, Russo, Kogălniceanu ori Alecsandri, palpită, cu intensitate diferită, Iașul pașoptist, Bucureștiul aceleiași perioade se oglindește doar la Anton Pann. Nu numai atmosfera mahalalei, obiceiurile zilnice, lumea pestriță a meseriașilor, a hanurilor, a cîrciumilor, ba chiar și a caselor boierești umplu paginile pannești, dar întregul oraș e perceput cu ochi artist. Detaliile unei realități familiare ne întîmpină la tot pasul: "Bețivii toți strînși colac/ Pe la grădini beții fac,/ Prin mahala la Izvor,/ Și la
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Pare astăzi greu de imaginat faptul că poetul Ion Chichere a debutat editorial abia după căderea regimului comunist, în anul 1990, e drept, cu un volum al cărui titlu este mai mult decât elocvent, Poeme vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (Editura Semenicul, Reșița). În memoria mea - probabil și a altora - el figurează ca un poet optzecist cât se poate de reprezentativ, perfect sincron cu întreaga evoluție a fenomenului. O explicație posibilă a acestui sentiment de prezență plenară a liricii
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
l-am cunoscut niciodată pe Ion Chichere, dar portretul pe care i-l face în postfață Gheorghe Jurma mă îndeamnă mai degrabă spre o astfel de lectură: "... Ce personaj bizar. Venea, cel mai adesea, cu întârziere, după ce trecea printr-o cârciumă, poate pentru a-și face curaj, poate din alt motiv, deschidea ușa intempestiv și, de regulă, întrerupea lecturile, își exprima părerile în gura mare, asta nu-i poezie, uneori dormita sau se prefăcea că doarme, alteori ținea să citească el
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
în reverențe jucăușe, al acestuia din urmă. Despre ce e vorba? Aparent, despre două povești de dragoste scufundate, narativ, una în cealaltă. Prima, puțin mai veche și mai tristă, derulează câteva scenarii conspiraționiste, care adună la un loc, într-o cârciumă din Botoșani, un agent CIA, o tânără jurnalistă pusă pe fapte mari și un - iarăși tânăr - poet singuratic, timid și dipsoman. Nu e nici greu, nici periculos de ghicit că ultimul din ei se numește chiar Dan Sociu. Ceilalți doi
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
droguri prosociale", patriei i se adresează următorul îndemn mușcător-sentimental: "privește-mă în ochi, țara mea, și fii te rog / iarba care crește și mă acoperă" (}ara mea). În contul dispoziției sfidătoare care-l specifică, Vasile Proca abordează și tema tavernală. "Cîrciuma" reprezintă un topos al învolburării iluziilor, al sumețirii fie și himerice împotriva mediului dezamăgitor. Mărturisind că "trebuie să mă fac martorul unui plăcut infern", autorul ia cuvîntul în numele "alcoolicilor geloși", notificînd că "noi intrăm în ploaia de afară și putrezim
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
manieră de faceție medievală, moartea apare luată peste picior, persiflată dintr-un amestec de spaimă în fața enigmei și de bravadă plebeiană, de minimalizare ambiguă, precipitată:"Să compromitem moartea! Să ne batem joc de ea! S-o bîrfim în derîdere în cîrciuma de la colțul străzii cu fețele de masă pătate de muștarul scurs de lîngă mititeii așezați pe casoleta de carton subțire, din zi în zi tot mai subțire, ca și viața noastră". Prea puțin înclinat spre reculegere purgatoare, spre ascetism, moralistul
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Angelo Mitchievici Boogie, titlul te-ar putea induce în eroare, celebrul ritm de blues interpretat la pian prezent în dancing-urile americane din anii '30, boogie-woogie, care a luat naștere în cîrciumile rău famate din Sud acele barrel house bars pentru drojdieri nu este aici decît o poreclă dată unui familist, Bogdan Ciocăzanu (Dragoș Bucur), un tînăr avînd în jur de 30 de ani, posesor al unei firme de confenționat mobilă, aflat
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
nu voia să-și închipuie careva că se lasă intimidat de demonstrațiile de forță ale legionarilor. I-a trimis vorbă lui Stelian, chiar printr-unul dintre simpatizanții lui din regiment, să nu care cumva să se spargă vreun geam al cîrciumii cînd el e acolo. Stelian i-a trimis și el vorbă - că se miră că un român de onoare, ofițer al Armatei conduse de generalul Antonescu, frecventează o cîrciumă laolaltă cu jidani ca Haikis și cu inamici ai Legiunii. Maiorul
Pistolul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8022_a_9347]
-
regiment, să nu care cumva să se spargă vreun geam al cîrciumii cînd el e acolo. Stelian i-a trimis și el vorbă - că se miră că un român de onoare, ofițer al Armatei conduse de generalul Antonescu, frecventează o cîrciumă laolaltă cu jidani ca Haikis și cu inamici ai Legiunii. Maiorul nu i-a răspuns prin interpuși. A doua zi la ora de plimbare pe strada principală, cînd s-a întîlnit cu Stelian, i-a spus de față cu martori
Pistolul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8022_a_9347]
-
putea s-o pățească, el cum să se apere? Nu îndrăznea să-și aducă aici copiii, după o jumătate de an. Îi ținea în gazdă prietenul său, învățătorul din Slobozia. Ar fi plecat și el în altă parte, oriunde, dar cîrciuma nu era a lui, așa că n-o putea vinde. Ar fi pierdut aproape tot. Speranța lui din noaptea aceea era micul aparat de fotografiat. Dacă nu-i putea prinde nimeni pe cei care-i spărgeau geamurile restaurantului și îl bătuseră
Pistolul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8022_a_9347]
-
celor care încercau să-l lase în curul gol! S-a trezit mai devreme ca de obicei. Și-a schimbat hainele și s-a dus la primărie pe jos, devreme, să se mai trezească. În drum s-a oprit la cîrciuma lui Drogeanu, la o ciorbă de burtă. Aici se dregeau în zori ofițerii regimentului și lumea bună din oraș după chefurile prelungite pînă dimineața. Cine trecea pe la Drogeanu, chiar dacă nu își revenea după chef, măcar dădea de înțeles de ce părea
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
Aici se dregeau în zori ofițerii regimentului și lumea bună din oraș după chefurile prelungite pînă dimineața. Cine trecea pe la Drogeanu, chiar dacă nu își revenea după chef, măcar dădea de înțeles de ce părea buimac sau cu chef a doua zi. Cîrciuma era goală. Mda, a plescăit primarul: ofițerii erau pe front și toate leprele din oraș care se coalizaseră împotriva lui și care chefuiau pînă tîrziu în cîrciuma gării își luau ciorba de burtă tot acolo. S-a așezat totuși la
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
măcar dădea de înțeles de ce părea buimac sau cu chef a doua zi. Cîrciuma era goală. Mda, a plescăit primarul: ofițerii erau pe front și toate leprele din oraș care se coalizaseră împotriva lui și care chefuiau pînă tîrziu în cîrciuma gării își luau ciorba de burtă tot acolo. S-a așezat totuși la masă. Cine voia să uite că el era primarul n-avea decît să-și amintească! Drogeanu îi aduce el însuși ciorba, cu ardei iuți și cu o
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
Primarul o potrivește din acreală cu oțet, pune și cîteva picături de smîntînă, s-o netezească și cînd golește farfuria, încălzit, cere o țuică mare, la gheață. Isprăvește din cîteva înghițituri dorobanțul și, dacă tot nu mai era nimeni în cîrciumă, îi face semn lui Drogeanu să-i mai aducă unul. La primărie îl așteptau în dulăpior două sticle de coniac, dintre care una începută. Sticla începută, cu gustul ei, merita un pic de atenție. Pe la prînz, cînd se aștepta să
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
Ioana l-a amenințat că-l părăsește dacă nu se potolește cu băutura, primarul nu era atît de beat încît să nu țină minte asta. S-a trezit nemulțumit, dar mai tîrziu ca de obicei, așa că în loc să se ducă la cîrciuma lui Drogeanu să se dreagă, a pornit pe jos spre primărie. Portarul l-a salutat surprins, dar cu o familiaritate aproape obraznică, de parcă nu mai putea fi trimis pe front. Ba putea, ticălosul! Cînd s-a văzut la el în
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]