235 matches
-
-l bat? Întrebă Bianca. ― Apreciez oferta, dar mă descurc, i-am zis eu. Bianca mă bătu ușor pe umăr. ― Ne vedem mai târziu atunci. Victor ajunsese În fața mea. Avea aceeași ochi mari și Întunecați, același zâmbet care Înnebunea fetele, aceeași cârlionți blonzi. Îmi zâmbi timid. ― Ce faci? ― Bine mersi! am răspuns Înțepată. Nu aveam niciun chef să continui conversația, așa că m-am uitat În altă parte, sperând să Înțeleagă aluzia. ― Am...am auzit că te vezi cu cineva, Începu el. Un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dimineți. Cafeaua a sosit în timp ce fumam întins în cadă, cu un picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să țip din răsputeri, ghe muit pe vine, când ușa s-a deschis și am zărit o mânecă roz și am știut că e mama. Un val de iubire, cum n-aveam să mai simt vreodată, m-a copleșit. Mama, cârlionții ei castanii, fața ei subțire, gâtul ei, brațele ei! M-am încleștat de șoldurile ei râzând printre lacrimi, când am simțit aroma. Parfumul dulce, ușor men tolat, pe care n-aveam să-l mai uit niciodată. În mâna mamei era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea profundă, istovirea energiei virile care făcea ca Roma să fie teribilă în fața dușmanilor. Adăugă și, amenințător, promise că avea să și scrie: — Acum mulți preferă să vadă dezordinea în treburile statului decât în cârlionții părului lor. Numai în păr, îi lămuri, pentru că acum, după moda grecească, nimeni nu mai purta barbă, ca vechii senatori. Împăratul trecea prin apropiere și, pe când toți îi făceau loc, auzi ultima frază. Zâmbi. Îl ridicase pe durul Seneca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îi Întorsese spatele și se Îndepărta pe cărarea stelelor desenate, spre cai. La capătul de sus al scării apăruse o femeie ce părea să Îl aștepte. Abia ieșită din adolescență, cu părul lung și despletit pe frunte. Un triumf de cârlionți Întunecați care se Întindea peste umeri, Încadrând o față prelungă, ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer Alighieri. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și-mpăturește-o în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fost singura. Mama și mamele-mătuși mi-au spus povești nesfârșite despre ele. Indiferent ce făceau cu mâinile - că legănau copii, găteau, torceau sau țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca niște ofrande în numele speranței și puterii, doar că aceste ofrande nu erau destinate zeilor sau zeițelor, ci doar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adunau poalele fustelor și râdeau de acoperământul cel pufos pe care-l aveau bărbații între picioare. Dar după câteva zile au încetat cu glumele și Lea a plâns atât de mult peste bebelușul pe care-l ținea la sân, încât cârlionții întunecați pe care-i purta pe cap i s-au umplut de sarea lacrimilor. Totuși, n-a protestat împotriva obiceiului care exista în familia soțului ei. Iacob supraviețuise, le tot repeta ea surorilor ei, mai mult ca să se convingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis el, atunci înseamnă că eu o să fiu cel care o să te învețe. S-a jucat cu părul meu până când l-a încurcat de tot și ne-a luat ceva timp să-i scoatem mâna din el. - Îmi plac cârlionții ăștia, a zis el, când nu putea să-și elibereze degetele din părul meu. Apoi i s-a întărit din nou și împreunarea noastră a fost înnebunitor de înceată. Mă mângâia cu mâinile pe față și am țipat de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Drumul se încheia sus, departe, pe un podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde sclipea oricalcul și se răspândea în lumini galbene aurul unui mare palat. Deasupra întregii priveliști, ieșea din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui Auta străluciră, revăzând palatul. Ochii lui spuneau, pentru cine s-ar fi putut uita atunci în ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare. Oricui dintre sclavii Atlantidei i s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce refuza să creadă. Labele picioarelor puțin cam mari, pictate cu henna în modele complicate, ca la o mireasă indiană. Picioarele lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pictate cu henna în modele complicate, ca la o mireasă indiană. Picioarele lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asta? Așa economisești un pic, dragă. De fapt, nu am timp să... —Cashback 1? — Nu, zău, chiar mă grăbesc... E scumpă tare. —Poftim? Fetița dumneavoastră. E scumpă tare. —E un el. Un băiețel. —O, nu mi-am dat seama din cauza cârlionților. Să-i spui mamei să te tundă, micuțule. De ce nu există În supermarketuri o zonă specială pentru mamele cu serviciu unde să fie servite de androizi posaci și supereficienți? Sau de francezi. Francezii ar fi excelenți. 21.43: Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căror coaste de culoarea cenușei se puteau vedea de la capătul străzii. — Mi-a spus Julie că au venit niște bărbați pe aici ca să-ți ceară o sumă de bani pe care le-o datora tata. Mama Își netezește coiful de cârlionți cărunți cu o mână: — Nu e nimic. Nu trebuia să-ți spună. Totul s-a rezolvat. Nu-ți face sânge rău. Trebuie că m-am schimbat la față, pentru că a adăugat: — Nu fi prea dură cu tatăl tău, iubito. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
au profitat din plin de tot ce li se oferea. Desigur, toate speculațiile fuseseră ilustrate cu instantanee cu poze în care Violet apare în rolul Fuchsia, în care nu părea mai mare de șaisprezece ani, cu ochii ei mari, cu cârlionți și cu botic - Violet Elizabeth Bott pe post de adolescentă care-ți dă de furcă, i-am spus eu lui Hugo, pe un ton amar. Trebuie să recunosc că i s-a părut amuzant. Totuși, ziarele scoseseră la defilare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de când intrasem în separeu și, galant, îi potrivisem scaunul. Nu bănuisem că nu avea și celălalt accesoriu. Își flutură de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la ea. Turnă câte un vin fiert pentru Lauren și pentru el și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său era puțin diferit? Diferiți, dar egali, așa învățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îmi beau vinul cu laptele meu... Mîncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! 2. Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sunt plini de picurii nopții." 3. "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?" 4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
ce naiba, Îți dau un milion. Laura n-a vrut. S-a apucat să-și strângă lucrurile, să plece de-acolo. Ăla s-a ridicat și a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o fi chemat-o, probabil Viviana. Se prea poate s-o fi chemat așa, fiindcă așa arăta. Nu prea contează asta, important era părul ei, de folos simetriei. Fiindcă eu, privind-o pe probabila Viviana, mă gândeam la Cristina, la cârlionții ei blonzi. Iar lângă mine era Alexi, care tocmai condusese acasă o blondă frumoasă pe care o știam din copilărie, după cum v-am spus deja. Era care va să zică un simpozion al blondelor. Deși ne ambalam În direcții diferite: eu, nemernicul, pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să spună de care vrea pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea - căci ce eram, dacă nu o mare familie fericită? -: Ionicii șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
roz ale unui jerseu și el tocit, dăruit ei de către doamna la care slujea, bonne à tout, cine știe cu câți ani în urmă. Capul și l-a învelit cum a putut mai bine în căciuli și broboade, dar un cârlionț de păr ce-a fost odată negru îi cade ștrengărește pe lângă obraz. O cheamă Paula, Paula Dotty, nume pe care ea însăși l-a ales pe vremea când bătea step și cânta de inimă albastră la cârciuma din Vergului, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]