628 matches
-
avea o singură cocă, echilibrată și dirijată de lunga chilă centrală ce-i asigura înaintarea; curajul unuia, frica altuia, păcătoșenia altora, întreaga lor varietate se contopea într-o singură ființă, tinzînd către țelul fatal, spre care arăta Ahab, stăpînul și cîrmaciul lor. Greementul era plin de însuflețire. Aidoma unor palmieri înalți și stufoși, catargele erau înțesate de brațe și picioare. Agățați cu cîte o mînă de vreun școndru, unii își agitau nerăbdători cealaltă mînă; alți marinari, ferindu-și ochii de lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
talaz la nivelul ei, se întoarseră în ambarcațiune; al treilea, însă, care căzuse la pupa, continua să înoate, deznădăjduit. Cam tot atunci Balena Albă țîșni prin marea agitată, cu o repeziciune și o putere uimitoare. Dar cînd Ahab îi porunci cârmaciului să tragă saula și s-o înfășoare cît poate, iar vîslașilor să se așeze și să se îndrepte spre balenă saula plesni și sări în aer, din pricina îndoitei presiuni la care fusese supusă. Ă S-a rupt ceva în mine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ca să crească rod bogat Rodul mult și bobul plin Fără boz și mărăcini. Am plivit grâul, plivit La prășit am hărnicit, Că ne-ajunserăm, măi frați, Și-n Scânteia lăudați (...). Ăla măi, mi-e frate bun Ce ni-e bun cârmaci la drum Muncitor și făurar, Clăditor de fapte mari. Și să vezi și să tot vezi Că ne-a dat mândre cirezi Nu de boi ci de mașini Purtătoare de lumini. Dregeți secerii tăiș Să nu ronțăie pieziș, Și să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
contrabande la nivel de stat, dar după cum a pornit treaba, se va afla în curând. Oare vom învăța și noi ceva din ceea ce se întâmplă în jurul granițelor țării noastre? Cine mai știe... Vom afla poate după 2012. Până atunci vorba cârmaciului nostru de azi „Descurcați-vă naibii, fiecare cum puteți”... Păzea Domnilor, că mușc! De o vreme începusem să mă suspectez că devin pe zi ce trece un cinic. De abia de ieri am descoperit că nu este vorba doar de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aprobe venirea primăverii, apariția floricelelor pe câmpii și punerea în practică a îndemnului: hai să le-adunăm copii, înainte de înfăptuirea unor măsuri stringente la nivel național, luate cu inteligența bine știută, de către onor, Guvernul României sub înțeleapta conducere a Marelui Cârmaci de la Cotroceni. În mod accelerat se pregătește în forță acțiunea MNNB (adică Marea Numărare Națională a Bibilicilor). În cadrul acestei acțiuni cetățenii care dețin mai mult de 15 bibilici, găini, sau curci, mai mult de 2(doi) porci, sau mai mult
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că, așa sărăntoci și înapoiați, suntem totuși mai culți ca ei. Cam așa și era. Ce să fi făcut în comunism? Printre serviciu, cozi și muncă patriotică, bașca înghețat pe traseu la stâlpul 11 unde ședeam cu elevii să vină Cârmaciul în vizită la IMUAB, aveam clar sentimentul că acea lume nu era de îndurat decât îndrăgostit, beat sau înfundat în cărți până în gât. Cum îndrăgosteala ținea și ea cât o gripă mai lungă (trei luni cu bătaie), țuica de la Sâncrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cercetaritatea, să-mi ierți perversitatea expresiei. Refuză competiția cu oricine în privința proiectelor de cercetare. Încă. Dar o să le treacă foarte repede, chiar dacă nu o să fie de bunăvoie. Filosofii, spre deosebire de sociologi și psihologi, au fost îngăduiți, tolerați să existe și după ce Cârmaciul a decis, în iunie ’77 să o termine cu breasla științelor sociale. Numai că ei trebuiau să producă în mare trei categorii de texte: cele de tipul transmundan (logică, metafizică, epistemologia fizicii, axiologie - și asta au făcut cei respectabili, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făgaduindu-i mari onoruri și răsplată bogată, dacă îi va fi adus Rinaldo la picioarele ei. Atunci Malagigi, cu ajutorul cărții sale, a chemat un demon, el l-a urcat pe Rinaldo într-o luntre fermecată, care l-a dus, fără vreun cârmaci vizibil, la o insulă unde se afla o clădire numită Castelul Voie Bună. Insula aceasta era toata o grădină. În partea de apus, lângă mare, se afla palatul, clădit dintr-o marmură atât de curtată și de strălucitoare încât în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
românului este traumatizat. Noii conducători și lustruitori de „cioburi” se bălăcesc în atitudini, când la dreapta, când la stânga. Nu au o gândire proprie, nu au o ținută demnă și fermă. România e o navă ce plutește pe oceanul timpului fără cârmaci, fără busolă, elementul primordial care condiționeză și asigură victoria. Timpul de azi nu mai poartă pecetea vremilor de altădată: credință, muncă și dăruire. Totul a dispărut într-o lume fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în barcă, întinzând din când în când mâna, ca să apuce păsările moarte și uneori, la îndemnul Yasminei le despică direct gâturile făcându-le halal. Îi e în permanență frică să n-ajungă următoarea țintă, deși, așa cum spune Yasmin, ea fiind cârmaci, trebuie să stea ridicată și este în mai mare primejdie decât Pran. Pe măsură ce soarele urcă, mâinile și hainele le duhnesc a sângele păsărilor ucise, ceea ce face moartea să se simtă mai aproape și mai ușor de atins. Între timp, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul. 4. Iată, și corăbiile, cît de mari sunt și, măcar că sunt mînate de vînturi iuți, totuși sunt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului. 5. Tot așa și limba, este un mic mădular, și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6. Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborît în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus. 6. Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, și nu vom pieri!" 7. Și au zis unul către altul: "Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
ceilalți, 10. și le-a zis: "Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre." 11. Sutașul a ascultat mai mult de cîrmaci și de stăpînul corăbiei decît de vorbele lui Pavel. 12. și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mândrie și să zâmbești la soare, fiindcă azi 10 decembrie 2010, poate fi considerată o dată de cotitură în existența ta milenară, dată ce merită a fi înscrisă cu litere de aur în istoria României, data când, iubitul și neobositul nostru cârmaci pe valurile existenței noastre ca popor, inestimabilul fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu, ne-a anunțat că în sfârșit după veacuri, sau chiar milenii de când suntem, am putea spune, vasalii unui căpcăun tiranic numit stat, de azi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nou curent modern care se propagă la nivel de țară. Se numește cică PTAP. Nu vă speriați, nu mai suntem în comunism, ca să se înființeze grupe de Pregătire a Tineretului Pentru Apărarea Patriei (PTAP), ci potrivit indicațiilor prețioase ale noului cârmaci, pentru cetățenii acestei găurite corăbii, numite încă România, se va opta de data aceasta, pentru Pregătirea Tineretului Pentru Abandonarea Patriei. Nu-i așa, că marinarul acesta de uscat e tare? A stabilit că este necesară părăsirea corăbiei, care poate să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
focoasă, numită Elena, căreia îi deleagă zi după zi (sau mă rog, mai precis, noapte după noapte) puteri tot mai mari. De abia acum am dat de dracu, așa cum merităm, fiindcă ne dau, șut după șut, pe de o parte Cârmaciul, cu ideile lui încăpățânate, fixe pe axa știută, pe de alta amanta cu frunza de renume mondial, care bate capricioasă din picior, la orice scădere în intensitate a pupincurismului de partid. Fără să învețe ceva din ridicolul trecutului, Traian și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
traversăm acum, nu ar prezenta unele similitudini cu ceea ce s-a întâmplat, zice-se, la Caracal. În anul acesta, când țările europene au făcut fiecare tot ce au putut pentru a ieși din criză, România, sub înțeleapta conducere a Marelui Cârmaci de la Cotroceni, a pornit încă din primăvară, să ia niște măsuri care parcă au fost sugerate de aceeași consilieri prezidențiali, ce și-au dat cu părerea în problema metroului de la Caracal. De fapt, acum sunt la putere fii acelora, la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
direcția e bună și după părerea lor de șobolani castrați, e singura, pe care trebuie s-o luăm în calcul și pentru viitor. Vă întreb și eu acum, pentru micul meu sondaj de opinie. Mergem pe un drum bun? Hei Cârmaciule, se aude? Nu cumva mergem pe ultimul drum? Început de noiembrie Această lună calendaristică are vii reverberații pentru mine, fiindcă este luna când am venit pe lumea asta și bineînțeles, este luna în care chiar dacă nu vreau, trebuie să mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a lui Chiang Kai-shek, Mao e cel care a transformat devastatorul exil al Marșului cel Lung într-un periplu al victoriei. După o săptămână în care nu se înregistrază nici un progres, bărbații decid să negocieze. Corabia nu poate naviga fără cârmaci. Mao e mulțumit. Promite să pună anumite limite puterii primei doamne. Stingându-și țigara, zice: Sunt un membru de partid obișnuit. Voi urma necondiționat decizia Biroului Politic. Sunt trasate reguli care să o înlănțuiască pe viitoarea mireasă: nu are voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar părea comică. Dr. Li continuă ca un actor prost care-și recită replicile. Nu aș crede niciodată așa ceva despre tovarășul președinte Mao. Eu sunt sută la sută revoluționar. Îmi consacru viața marelui nostru conducător, mărețului învățător, marelui comandant - Marelui Cârmaci al nostru. Sărmanul de tine. Punându-și aparatul de fotografiat în husă, ea îl tachinează: Atunci, cu siguranță crezi că fetele alea merită boala, nu-i așa? Nu? Cum nu? E pedeapsa lor, nu? Înțeleg că unele dintre victimele sifilisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu oameni noi, învățați de mici cu parăzile, defilările și spectacolele muncitorești de pe stadioane. Cei șaptesprezece avortoni erau acum undeva în ceruri, ori deveniseră strigoi, supărați că mama lor nu le dăduse șansa să scrie cu trupurile lor numele Marelui Cârmaci pe gazon, de 23 august. Așa că momentul critic fu depășit. A doua zi ne-am dus cu toții la plajă. Printre turiștii prăjindu-și burțile la soare, părintele era unicul care stătea pe pătură la costum negru și cravată. Lumea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stupid, citește cu intonație. Din nou realizările Partidului și alte chestii pe care le-a zis Tovarășul la Întoarcerea În țară din Camerun, sau din Mozambic, sau din Nigeria, sau din altă țară pretenă. Habar nu avem că zilele Întîiului CÎrmaci sînt pe ducă, că mai are de trăit mai puțin de trei luni - două și jumătate, mai precis. După zece minute, toată lumea face altceva. Noi sîntem În spate, cineva Își aduce aminte de o jachetă de blugi, Vlad, de prietenul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aștepte prea mult. Dar noi nu avem de unde să știm toate aceste lucruri. Nu avem de unde să știm că regimul comunist Își trăiește ultimele săptămîni chiar și În România. Presa zilei e În continuare dedicată monolitic cultului personalității al Întîiului CÎrmaci, al Celui Mai Luminat Fiu al Poporului, al Comandantului Suprem al Forțelor Armate, al destoinicului vizionar Nicolae Ceaușescu. Tocmai a ținut un discurs Într-o plenară a Comitetului Central al PCR - a vorbit din nou despre dezvoltarea conștiinței revoluționare și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune că l-am observat. Mai degrabă o piesă de mobilier decît un obiect cu vreo uti litate. Pentru că În anul de grație 1989 Televiziunea Română emite un program de doar două ore pe zi, știri despre realizările regimului, despre ideile CÎrmaciului și ale Ilustrei Lui Soții și alte minciuni iritante, așa că e mai bine să stea Închis, așa că e mai bine să uităm că există. Ce e acolo? Acolo, unde? Acolo! A, acolo nu e nimic, e... o cutie. CÎnd intrăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ordinea soldaților pînă la Încheierea lucrărilor. În spatele lui se derulează deja imagini din Sala Palatului. O mulțime de oameni aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]