530 matches
-
șaptelea și primii ani ai deceniului al optulea, un program care promova un imperialism comercial sofisticat în interesul îngust al statului englez"4. Publicarea operelor sale importante a fost realizată în 1689. Scrisoarea despre toleranță și cele Două tratate despre cârmuire au apărut anonim, și numai Eseu asupra intelectului omenesc a apărut sub numele lui John Locke. Lucrările sale politice au stârnit vii dezbateri în Anglia, fiind analizate și discutate critic, dar Locke nu a recunoscut public paternitatea lor. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cădere. "Adam nu ar fi putut prin asta să fie monarh imediat ce a fost creat: pentru că dreptul său natural fiind bazat pe faptul de a fi tată, modul în care ar fi putut Adam să aibă un drept natural de cârmuire înainte de a fi tată, când numai prin faptul de a fi tată a căpătat acest drept, este după mine greu de conceput, doar dacă nu cumva [Filmer] a vrut ca [Adam] să fie tată înainte de a fi fost tată, și
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
între bărbat și femeie"47 al cărui scop principal este procreația și creșterea copiilor, dar care "aduce cu sine și sprijinul reciproc, ajutorul și comuniunea de interese"48. Aceste scopuri ale căsniciei, afirmă Locke, "pot fi atinse atât sub o cârmuire politică, cât și în starea naturală"49. Contractul prin care ia naștere căsătoria nu este unul politic și, prin urmare, societatea conjugală nu este nici ea una politică. Scopul ei este unul limitat (conservarea speciei, creșterea și educația copiilor) și
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
comunitatea (commonwealth) îi corespunde cel mai bine în limba noastră, exprimând la modul cel mai propriu o asemenea societate umană, pe care nu o exprimă în engleză cuvântul colectivitate (community) sau cetate (city), căci pot exista colectivități subordonate unei singure cârmuiri, iar la noi cetatea are un sens complet diferit de cel de comunitate"58. Mai trebuie spus faptul că, pentru Locke, termenii de societate civilă și de comunitate politică sunt echivalenți. O comunitate politică formează un întreg, ea este o
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
putere de drept, este un corp colectiv, și încă unul care nu se poate mișca decât pe partea celei mai mare mase"65. Locke este conștient de dificultatea pe care o ridică obținerea consimțământului tuturor cu privire la orice decizie luată de cârmuire, mai ales dacă avem în vedere că indivizii nu pot participa întotdeauna la toate adunările publice și că, chiar dacă ar putea, ar exista întotdeauna între opiniile lor o serie de contradicții inevitabile. În lipsa acceptării acestei reguli a majorității, societățile civile
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lua naștere decât în urma unui acord voluntar al oamenilor. În ceea ce privește a doua obiecție, Locke o înlătură arătând că există în istorie suficiente exemple de oameni care s-au sustras puterii sub care s-au născut, pentru a instaura o nouă cârmuire. Astfel se explică apariția acelor "comunități mici al căror număr a crescut neîncetat, atâta timp cât a existat spațiu suficient"69. Este adevărat că orice angajament făcut de un om pentru el însuși trebuie respectat în mod necondiționat, dar asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dacă doresc să se bucure la rândul lor de proprietățile tatălui. Cu alte cuvinte, dacă tatăl consimte la legile societății, copiii nu se pot folosi de bunurile lui decât în aceleași condiții, adică devenind membri ai societății și supunându-se cârmuirii. Dar acest lucru nu înseamnă că un copil este prin naștere supus al vreunei țări sau al vreunei cârmuiri. El este într-adevăr supus autorității tatălui, dar aceasta numai până când ajunge la vârsta maturității când, fiind capabil de discernământ, este
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
societății, copiii nu se pot folosi de bunurile lui decât în aceleași condiții, adică devenind membri ai societății și supunându-se cârmuirii. Dar acest lucru nu înseamnă că un copil este prin naștere supus al vreunei țări sau al vreunei cârmuiri. El este într-adevăr supus autorității tatălui, dar aceasta numai până când ajunge la vârsta maturității când, fiind capabil de discernământ, este liber să se supună oricărei cârmuiri și să se alăture oricărui corp politic, prin acordarea consimțământului. Consimțământul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că un copil este prin naștere supus al vreunei țări sau al vreunei cârmuiri. El este într-adevăr supus autorității tatălui, dar aceasta numai până când ajunge la vârsta maturității când, fiind capabil de discernământ, este liber să se supună oricărei cârmuiri și să se alăture oricărui corp politic, prin acordarea consimțământului. Consimțământul poate fi de două feluri: expres sau tacit. Numai prin consimțământul expres se poate explica originea societății civile și a contractului. Dacă cineva devine membru al comunității politice, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pe teritoriul respectivei comunități și deține temporar proprietăți, sau dacă se află doar în trecere. "Oricine deci [...] se bucură de o parte de teren (dobândit) prin moștenire, prin cumpărare, prin autorizare sau în orice alt fel alăturat și aflat sub cârmuirea acelei comunități, trebuie să accepte terenul o dată cu condiția de a se supune [...] cârmuirii comunității, sub a cărei jurisdicție se află acesta"71. Vedem foarte clar că acest consimțământ tacit vizează în primul rând acordul dat de fiecare individ prezent în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în trecere. "Oricine deci [...] se bucură de o parte de teren (dobândit) prin moștenire, prin cumpărare, prin autorizare sau în orice alt fel alăturat și aflat sub cârmuirea acelei comunități, trebuie să accepte terenul o dată cu condiția de a se supune [...] cârmuirii comunității, sub a cărei jurisdicție se află acesta"71. Vedem foarte clar că acest consimțământ tacit vizează în primul rând acordul dat de fiecare individ prezent în cadrul unei comunități politice, guvernării respectivei comunități, cu scopul declarat de a-și proteja
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de beneficiile și de protecția pe care această supunere le implică. Cu alte cuvinte, consimțământul tacit "este doar o protecție locală și un omagiu datorate de către toți aceia care, nefiind într-o stare de război, ajung pe pământurile aparținând unei cârmuiri, adică în oricare loc unde ajunge forța legii acesteia"73. Doar contractul și consimțământul explicit pot da individului calitatea de cetățean și de membru al comunității. Teoria consimțământului explică crearea pașnică a guvernărilor. Locke are în vedere și situația în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
73. Doar contractul și consimțământul explicit pot da individului calitatea de cetățean și de membru al comunității. Teoria consimțământului explică crearea pașnică a guvernărilor. Locke are în vedere și situația în care cucerirea și, implicit, violența duc la stabilirea unei cârmuiri. Aceasta însă nu poate nicicum avea un caracter legitim, lipsită fiind de consimțământul oamenilor. Violența duce la instituirea stării de război, iar aceasta este contrară legii naturale care vizează conservarea omului și nu distrugerea lui. Orice dorință de a supune
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
moartea"75. Acest scop unic îl determină pe fiecare om "să renunțe la puterea sa executivă ce decurge din legea naturală și să o încredințeze forței obștii"76, formând astfel "un singur popor, un singur corp politic sub o singură cârmuire supremă"77. Cei ce formează acest corp politic sunt oameni raționali, care se pot bucura în siguranță de proprietățile lor. A fi proprietar înseamnă, pentru Locke, a avea în stăpânire propria libertate, propriul corp și rezultatele muncii. Corpul politic este
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
voința de a asigura executarea legii naturale. Voința comunității se regăsește în legile pozitive 83. Înțelegem acum de ce Locke utilizează termenul de comunitate pentru a desemna corpul politic și de ce ajunge chiar să identifice acest termen cu cel de guvernare (cârmuire): Când un anumit număr de oameni au consimțit astfel să alcătuiască o colectivitate sau cârmuire, ei sunt prin aceasta încorporați și alcătuiesc un corp politic, în care majoritatea are dreptul de a acționa și hotărî pentru restul"84. Rezultă de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Înțelegem acum de ce Locke utilizează termenul de comunitate pentru a desemna corpul politic și de ce ajunge chiar să identifice acest termen cu cel de guvernare (cârmuire): Când un anumit număr de oameni au consimțit astfel să alcătuiască o colectivitate sau cârmuire, ei sunt prin aceasta încorporați și alcătuiesc un corp politic, în care majoritatea are dreptul de a acționa și hotărî pentru restul"84. Rezultă de aici că, odată instituită societatea, voința majorității trebuie urmată. Aici se ridică însă o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cheltuieli la care trebuie să participe toți cei asupra cărora se exercită, dar aceste cheltuieli trebuie făcute cu consimțământul majorității și nu impuse de putere în virtutea propriei autorități, căci astfel ar încălca "legea fundamentală a proprietății și ar submina scopul cârmuirii"98. Spre deosebire de Thomas Hobbes, care nu recunoaște dreptul poporului de a se revolta împotriva cârmuirii, Locke este de părere că poporul are dreptul de a recurge la insurecție, împotriva forței și a violenței. Atunci când legislatorii distrug bunurile poporului, transformând oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
trebuie făcute cu consimțământul majorității și nu impuse de putere în virtutea propriei autorități, căci astfel ar încălca "legea fundamentală a proprietății și ar submina scopul cârmuirii"98. Spre deosebire de Thomas Hobbes, care nu recunoaște dreptul poporului de a se revolta împotriva cârmuirii, Locke este de părere că poporul are dreptul de a recurge la insurecție, împotriva forței și a violenței. Atunci când legislatorii distrug bunurile poporului, transformând oamenii în sclavi, ei se situează în starea de război față de popor. A spune că acest
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
unele drepturi și puteri conferite de legea naturală (care rămâne perfect valabilă în starea civilă). Astfel, el își conservă dreptul la integritatea propriei persoane și a bunurilor sale. De altfel, cum conservarea proprietății este scopul pentru care a fost instituită cârmuirea, înseamnă că nici o putere, fie ea a unui suveran sau a unei legi, nu poate să atenteze la ea în mod legitim. De asemenea, un alt drept natural ce se păstrează este acela la libertate, în primul rând datorită faptului
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
abandoneze dreptul de a judeca ceea ce este necesar pentru propria sa conservare și nici dreptul de a se apăra prin orice mijloace. Atâta vreme cât dreptul de a opune rezistență unei tiranii este exercitat de indivizi izolați, acest lucru nu va afecta cârmuirea, fiind "imposibil ca unul sau câțiva indivizi oprimați să tulbure cârmuirea în cazul în care corpul poporului nu consideră că-l privesc aceste abuzuri"10. Putem spune că individul, deși are dreptul de a se apăra, nu deține forța necesară
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
conservare și nici dreptul de a se apăra prin orice mijloace. Atâta vreme cât dreptul de a opune rezistență unei tiranii este exercitat de indivizi izolați, acest lucru nu va afecta cârmuirea, fiind "imposibil ca unul sau câțiva indivizi oprimați să tulbure cârmuirea în cazul în care corpul poporului nu consideră că-l privesc aceste abuzuri"10. Putem spune că individul, deși are dreptul de a se apăra, nu deține forța necesară pentru a-și face dreptate. Altfel spus, în comunitatea politică, individul
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
uneori o ușoară confuzie, în sensul că el atribuie comunității prerogative care în mod normal ar trebui să aparțină poporului. Astfel, în unele pasaje 21 comunității i se atribuie rolul de a conferi putere legislativului și de a stabili scopul cârmuirii, acela de a guverna după legi stabilite în vederea binelui general. Dar, în același timp, guvernanții nu sunt deținătorii puterii supreme decât în virtutea investirii lor temporare de către popor. Ei emit legile, dar acestea "trebuie întocmite numai în scopul ultim al binelui
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fie puterea supremă, iar toate celelalte puteri ale membrilor sau părților societății trebuie să izvorască din ea și să i se subordoneze"33. În capitolul X din Al doilea tratat, Locke notează, tot vizavi de această problemă, că "forma de cârmuire depinde de persoana sau persoanele căreia sau cărora îi/le e încredințată puterea supremă, adică puterea legislativă. Fiind imposibil de conceput ca o putere inferioară să poruncească uneia superioare sau ca alta decât puterea supremă să facă legi"34. Este
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Locke concluzionează că "acest judecător este legislativul"40. Puterea legislativă trebuie să fie exercitată în orice stat prin promulgarea unor legi permanente și nu prin decrete. În funcție de modul în care se exercită puterea legislativă se pot deosebi diferitele tipuri de cârmuire. Atunci când majoritatea deține întreaga putere a colectivității și o folosește pentru a elabora și executa legile, vorbim de democrație. Dacă puterea de a elabora legi aparține numai câtorva indivizi aleși care o transmit descendenților lor, vorbim de oligarhie. Atunci când această
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
puterea legislativă. Ar fi absurd să credem că oamenii ar renunța la starea naturală, dacă legi stabile și durabile "nu le-ar conserva viețile, libertățile și averile și nu le-ar asigura pacea și liniștea"44. Indiferent de forma de cârmuire, legislativul trebuie să-și exercite puterea prin intermediul legilor imparțiale. Situația în care oamenii au renunțat la puterea lor naturală în favoarea unui legislator absolut (așa cum este cazul în teoria lui Hobbes) i se pare lui Locke de neadmis. Aceasta ar însemna
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]