390 matches
-
necrezut. La trezire, unul câte unul descriam amănunțit ce-am văzut în lumea aia paralelă, pe care-o botezasem cosmos. O singură dată am fost lansat pe orbită din holul sălii de mese. Așteptam cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină în brațe cât voi pluti prin cerurile străbătute de meteoriți strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de tot, încât a fost sigur că revenisem pe pământ. Și îmi dăduse drumul. Am căzut ca o cârpă, peretele era grunjos, cu boabe mari de calcio-vecchio, l-am șters cu fața de sus până jos. O fată cu năsuc cârn mă curăța pe frunte și în păr cu o batistă umedă. 4. două ecleruri cu frișcă nu se câștigă ușor. Dar după ce-ai fost în cimitir cu Cerasela și cu sora ei, după ce te-ai jucat de-a mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spus Sfinții Părinți”, a mai adăugat eul. Dar gândurile îi zburară tot la Vasilica... cu mulți ani în urmă. Era înaltă, trupeșă, cu sprâncene subțiri frumos arcuite, ochii mari, vii, frumoși și umezi, de culoarea murei coapte, nasul mic, puțin cârn, buze frumoase, bărbia energică, iar fruntea albă, înaltă și boltită. Părul, de culoarea abanosului, îl purta strâns pe ceafă, legat într-un coc mare și greu. Avea brațe puternice și mâini delicate.Intreaga-i făptură emana o sănătate robustă. mistică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard Sebastianovici, vă rog să mă scuzați că intervin, spuse preotul, a cărui față cârnă și bătrână mi se arăta dublată și neclară, pentru că îl priveam dintr-o parte. Băiatul venea la mine! Spunând asta, îmi puse o mână pe după umeri, îmi aruncă o privire rapidă, apoi își mută ochii spre director și-i miji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu ajutorul morții, visul are valoare premonitorie:” Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face să tremur) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă, umilă și mică, tocmai ca atunci când o alungam acasă și ea se ținea dupa mine. Fără mișcare, acolo, din pricina mea...” Eroul din O moarte care nu dovedește nimic pare a fi victima ignorării motivelor care au determinat
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
întreg, explicit.” Următorul portret al Irinei este și mai jalnic:” Într-o bluză albă, capul ei mi se părea mic, cu părul din cauza căldurii ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată și moale, genele aproape inexistente, nasul cârn, dinîii subțiri și interminabili.” Naratorul are tendința de a demistifica, de a coborî frumusețea clasică de pe piedestalul ei. În O moarte care nu dovedește nimic pluriperspectivismul este încredințat celorlalte personaje. Tatăl îl întreabă cine e „urâțica” cu care umblă, iar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
i-au pus aceeași Întrebare: o nouă iubită? CÎt despre Carlos, explică zîmbitor la bucătărie: cui pe cui se scoate. Dar cu toții băgară de seamă că era vorba de cu totul alte cuie; Maruja nu se putea compara cu năsucul cîrn și legănările de șolduri ale lui Peggy cînd prezentase noile toalete la petrecerea urmată de parada modei pe care doamnele din Comitetul-pentru-ajutorarea-cartierelor-Încă-nebotezate au organizat-o În saloanele spațioase ale hotelului Crillon. Peggy a prezentat trei modele de la Boutique Musee du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse În fața ferestrei mai bine de o oră. Era marți - văzuse cînd sosise bărbatul cîrn cu un braț schilod, și acum aștepta, cu un aer oarecum nehotărît, cuplul Stanley Spencer. În cele din urmă, se hotărî să renunțe. Se decise să iasă. Era o zi minunată, la urma urmei, o zi de la mijlocul unui septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-l faci să se reaprindă. LÎngă baie era camera de tratament a domnului Leonard, iar Kay auzea, În afară de sunetul periei de dinți din propria gură și plescăitul apei din chiuvetă, glasul lui monoton și pătimaș În timp ce lucra cu bărbatul cîrn, cu braț schilod. CÎnd deschise ușa băii și trecu Încet pe lîngă ușa lui, vocea lui monotonă se auzi mai tare, de parcă era zvîcnetul unui motor de mașină. — Eric, auzi ea, trebuie să faci hm-hm. Cum poate fi zum-zum, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic de piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic de prăjeală, care nu poate fi înlăturat, indiferent cât ar curăța și-ar freca servitorii. Iar servitorii curăță și freacă de mama focului, cu violență chiar, răzuind și cea mai mică suprafață, lustruind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devin tot mai mici, străzile mai înguste, până se trezesc în Whitechapel, cartierul evreiesc. De partea cealaltă a spitalului, pe Mile End Road, s-au adunat câteva sute de oameni. Steagurile încadrează o plaftormă ad-hoc, de unde o femeie cu nasul cârn, în uniformă cvasi militară, ține o cuvântare în fața publicului. Ridică un portret al Primului Ministru, denunțându-l drept Pied Piper, unealta conspirației semitic-bolșeviste. Prietenii lui Jonathan bat din palme și se bucură. Jonathan aplaudă și se amuză. Citește numele scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deloc nasoală. Încă o dată, a lu Bladesey nu-mi place. Nu-i rău, zice cea care arată bine cu o prudență sfidătoare și veselă. Sunt instant atras la greu de ea: cam unu șaișcinci, păr brunet cu breton, un năsuc cârn și buze date cu un luciu frumos. E Întotdeauna un semn bun când aia mișto acceptă prima, pentru că În general urâta adoptă aceeași linie de gândire, foarte puține nasoale fiind atât de pretențioase față de ce le intră-n găoază. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fii serioasă!.. Apoi... liniște... Când se ridică de acolo, observă că în sticlă geamului se reflectă imaginea fetei ei, părul blond ondulat în cârlionți mari, inelați, răsfirat rebel pe umerii goi, ochii mari de un căprui foarte închis, expresivi, nașul cârn și obrajii veșnic îmbujorați; se contemplă în sticlă geamului că într-o oglindă, infatuata, cu un aer de superioritate, disprețuindu-i parcă pe ceilalți. Traversa apoi cameră înspre biroul din colț unde, aplecat asupra unui maldăr de hârtii, făcea calcule
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ascunde o casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt foarte, foarte mici. Cât un nas cârn și pistruiat sau ceva mai răsăriți, cât o păstaie. Și pentru că sunt așa de mici, de cele mai multe ori nici nu-i zărim; ba, cei mai nechibzuiți dintre noi ar putea crede că ei nici nu există și că poveștile cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Într-o rochie lungă, largă, de un roșu aprins și cu bordură bleumarin. Cu excepția părului lung, nimic altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mulgătoare de la fermă, trebăluisem cu ea toată ziua, vorbisem vrute și nevrute dar îmi fusese imposibil să nu observ că era o femeie foarte atrăgătoare în felul ei, cu fața albă ca laptele, cu ochii lați, codați, cu lobi frontali accentuați, nas cârn, buze groase, ce mai, mi se părea ispita în persoană, ce prostie... în tot cazul acum două zile am simțit că nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție și am plecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eșecul. Întâi și-ntâi, Armanoush era frumosă - chiar prea frumosă. Avea un trup bine proporționat, o față delicată, un păr ondulat blond Închis, niște ochi mari de un gri ce bătea În albastru și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În sine, Însă Înfățișarea ei atrăgătoare, atunci când era combinată cu inteligența ei, Îi intimida pe tineri. Nu că aceștia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a dorit să-i slujească. Cu trup și suflet. Ce știm azi despre, să zicem, Nicolae Spătarul din Mileștii Vasluiului, zis și ‚,Cârnul’’, boierul care și-a trăit exilul pe două continente acum peste trei sute de ani? Cel puțin un lucru: o lipsă (tronul Moldovei, sau numai nasul!) a adus după sine o umplere. Cărturarul își face datoria cu tot atâta zel în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a dorit să-i slujească. Cu trup și suflet. Ce știm azi despre, să zicem, Nicolae Spătarul din Mileștii Vasluiului, zis și ‚,Cârnul’’, boierul care și-a trăit exilul pe două continente acum peste trei sute de ani? Cel puțin un lucru: o lipsă (tronul Moldovei, sau numai nasul!) a adus după sine o umplere. Cărturarul își face datoria cu tot atâta zel în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cele mai reputate centre estetice și gastronomice, ca și de Paul Éluard. Fondurile colectate n-au Îngăduit ridicarea a două busturi, iar dalta a trebuit să se rezume la o singură efigie, care aglutinează artistic vaporoasa barbă a unuia, nasul cârn al amândurora și laconica statură a celuilalt. O sută douăzeci de pilule neînsemnate dau acestui tribut o notă de prospețime. O dată expediați ambii ideologi, iată-ne acum În fața marelui sacerdot al bucătăriei pure: Pierre Moulonguet. Primul său manifest datează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alea dă sar ca purecii și stă ascunse În asfaltic, care pentru iele a tret să ne ievacuăm dân hărăbaie nainte ca gardianu-conductor să vizioneze imperfecțiuni. Primu care a aterizat a fost Simón Tabacman, care a rămas pur și simplu cârn dă chiulasă; mai p-ormă, Fideo Zoppi, sau mă-sa; În fine, deși ai să pleznești dă furie, Rabasco; imediat, Spátola; doppo, bascu Speciale. Între ei, Morpurgo s-a oferit, pă blat, să ia parte la marea adunare dă hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
țintă. Fără să fie copleșitoare, singura efigie vera pe care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte, Pedro Paniego, e aceea a unui bărbat de statură sfioasă, cu ochi somnoroși, nas cârn, prevăzut cu o livrea Însăilată din pânză și nasturi de bronz. Artistul, nu mai puțin decât Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de al lui Bașă, capiule și ce i s-a răspuns, căscăundule, ce putea spune cutare și în loc de asta a spus, ce bă?! Cu degajări nu o dată spectaculoase de furie, că i s-a zis prostule, sau pe mă-ta, cârnule, cu muierea și copiii tăi cu tot... Numai ceea ce intra în aria cuvântului rostit; măciucile care se ridicau în aer, sapele care se încrucișau pe o pârloagă, tăierile (l-a tăiat!) nu încîntau pe tatăl meu, pe prietenii lui și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la vremea respectivă, singurii skinheads proveneau, dacă este să ne bazăm pe "solidele" informații ale autorului, din anarhista Țară a Chitailor, vizitată, cu aproape două secole înainte, de ambasadorul Rusiei la Pekin, nimeni altul decât spătarul moldovean Nicolae Milescu, alias Cârnul (cognomen care i se trage din pricina faptului că Ștefăniță Lupu, pentru a-i pedepsi ambițiile de mărire, poruncise să i se scurteze nasul). Acum, să trecem la lucruri ceva mai serioase: nivelul de educație și de pregătire profesională în Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]