393 matches
-
privirea unei femei răutăcioase, deasupra căreia era scris doar un nume, în franceză: Haine, Ura fără milă, căutătoare de ceartă și de înfruntare. Urâtă mai era cu chipul de nebună, nepieptănată, cu chipul încruntat și plin de riduri, cu nasu-i cârn, și stând încolăcită ca un prosop pus pe un sul. Voind să scap de ea, am mers un pas la stânga și-acolo am dat de chipul purtând deasupra numele de Félonie. Prea multe nu știam de ea, am întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe vrăjit (ce) flutura eșarfă în vânt" (Răsuflarea femeii), cârtița neagră care "strivește în galerii scurgerea nopții" (În adâncimea de praguri), "Flămânzi până la moarte, vulturii cenușii/(care) în negre cămăși cad, salivând,/ la picioarele meselor goale" (La picioarele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul de ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se despoaie de sine/ de-a lungul luminii" sub ochii poetului, pe deplin convins de finalitatea epifaniei trăite "sub soarele rece,/ până la brâu între valuri sclipitoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
utilizate nu corespundeau cerințelor, nefiind destul de trainice; motiv pentru care, însuși făcuse deja prospecțiuni mai aproape de capitală, în ținuturile Vaslui și Iași, descoperind "la mai multe locuri, precum: Ciortești, lângă Deleni, Movila lui Purcel și Slobozia lui Milo, lângă Poiana Cârnului, <pietre> mult mai vârtoase decât acele de la Tarcău". Invocând apoi "temeiuri montanistice vajnice", altfel spus, propria-i intuiție profesională, își exprima convingerea că "mai multe straturi și stânci trebuie să se afle în apropierea capitalei, mai ales spre nord-est"10
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
la 28 mai, Mihalic de Hodocin revenea, la aceeași autoritate centrală, cu un raport detaliat asupra prospecțiunilor efectuate în zona dealului Repedea, "la mai multe puncturi", precum și la Slobozia Voinești, Șcheia, Codăești, Brădicești, Delenii-Ciortești și Slobozia lui Milo lângă Poiana Cârnului de la ținutul Vaslui, oferind propriile considerații de natură tehnică și economică 11. Între altele, relata că la Codăești, în câteva locuri nominalizate (Capu Dealului sau dealul Ulmii, dealul Arie ș.a.), puteau fi văzute vârfuri de stânci de calitate asemănătoare celor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Libertății adusă la viață. [ ...] Rosie dobândește o mai mare greutate morală datorită poziției piciorului ei pe opera lui Hitler, Mein Kampf, în vreme ce sandvișul cu șuncă pe care îl ține în mână diminuează din monumentalismul autoimpus. Părul creț, roșcat și nasul cârn o feminizează, cu toate că tenul vopsit prea roșu subminează accentul pe transformarea de gen ca mesaj esențial al portretului 153". Comparată cu o "sibilă contemporană 154", Rosie subminează atât privirea serioasă, chiar amenințătoare a sibilelor pictate de Michelangelo, cât și aspectul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
proprietari: Iancu Einham și Simon Kron - arendașii moșiei Popești (Miclești); G. Rosetti Solesco - proprietarul moșiei Solești; Babincu (probabil, greu lizibil în original) - Chircești; Sterian Macri - proprietarul moșiei „Corbu” din satele Calea Siliștii și Boușori; Alexandru Vasiliu - arendaș Ciortești și Poiana Cârnului; P. Michiu - proprietarul moșiei „Crăsnița”, com. Ciortești; B. Brill și Iosif Veșler - arendașii moșiei Pribești; D. Dobrescu, prin administratorul Th. Mitoșeriu - moșia Tăcuta; Iacob Ușer - arendașul moșiei Cujba, com. Tăcuta; Iancu Einham și Leon Einham - arendașii moșiei Todirești, Buzdugănoaia; Adolf
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca un clopot, astupând urletul mulțimii întărâtate de sângele vărsat. — La Brâncoveni, să piară Brâncovenii... Să piară! Cine oare dusese vorba că marii boieri ce țineau dregătoriile îl îndemnaseră pe vodă Constantin Șerban Cârnul să lase la vatră, fără bani, oștirea mercenarilor sârbi? Vorba vine sârbi, că numai Dumnezeu știe ce erau: de înțeles nici între ei nu se înțelegeau, - sârbi, bulgari, albanezi, căzătură din oastea de ieniceri a sultanului, - știuți sub un singur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taică-său, negustor de abale din Rusciuc. Și crezi că se pot răbda una pe alta, nora și soacra? Evlavioasa doamnă Maria nu poate păși cu pace în Mitropolia țării pentru că a ctitorit-o ruda soacră-sii, vodă Constantin Șerban Cârnul. Nu poate și nu poate. Atunci ctitorește ea, din bruma de bani ai lui vodă, o biserică, Biserica Doamnei. În fiecare duminică, vodă cu frații și cu maică-sa și cu tot alaiul merg la Mitropolia din deal, iar doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l iartă pe Șerban? Ea, care nu poate să se roage la Mitropolie la București când iese preotul cu sfintele daruri și spune: ,,Pomenește, Doamne, pe ctitorii sfântului lăcașului acestuia...”, pentru că și aduce aminte de mama și de vodă Constantin Cârnul, fratele ei... și-și face sieși o biserică, doar pentru ea. Și vrei să nu mă înspăimânt? Ce mi trebuia acum testamentul mamii, nu puteam oare să mi dobândesc averea ca dregător al lui vodă frate-meu, ce-mi trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un slujitor de ce este totul atât de alb. Omul s-a făcut roșu la față, s-a codit un timp și i-a spus șoptit: — Se spune că atunci când s-au răsculat seimenii și dorobanții în vremea lui Constantin Vodă Cârnul, de l-au ucis pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan salută, apoi își plimbă zâmbind ochii prin toată încăperea (știa că de un an a devenit o partidă și că toate neamurile boierești își trimit fetele la curte să-și completeze educația, chipurile, în jurul doamnei), în timp ce fețișoarele cu năsucuri cârne și cu zulufi rebeli se lăsau pe rând în jos când privirea lui trecea peste ele. — Doamna? adresă el întrebarea surorilor sale. Ilinca își luă ochii de pe broderie, îl cântări cu privirea și se miră de lipsa lui de delicatețe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Papa Brâncoveanu, intră pe Podul lui Șerban Vodă, până la biserica din Slobozie, cea zidită de Leon Vodă și întărită de Constantin Vodă Brâncoveanu, apoi o făcu la stânga prin Slobozie, ridicând tot praful uliței și scoțând printre ulucile gardurilor nasurile cârne ale puradeilor din mahala. Știa de ce o luaseră așa, drumul prin mahalaua jitnițelor domnești era anevoios de mulțimea căruțelor cu grâne, negustoria lui Constantin Vodă ce acum la mai bine de două luni de la mazilirea lui aducea mult aur. Toca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de al lui Bașă, capiule și ce i s-a răspuns, căscăundule, ce putea spune cutare și în loc de asta a spus, ce bă?! Cu degajări nu o dată spectaculoase de furie, că i s-a zis prostule, sau pe mă-ta, cârnule, cu muierea și copiii tăi cu tot... Numai ceea ce intra în aria cuvântului rostit; măciucile care se ridicau în aer, sapele care se încrucișau pe o pârloagă, tăierile (l-a tăiat!) nu încîntau pe tatăl meu, pe prietenii lui și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
luat-o la fugă, cei care au rămas, au dat cu setea vârstei lor în el. L-au lăsat doar după ce o femeie a țipat la ei, i-a fost milă de sângele care se prelingea din năsucul mic și cârn al copilului. Atunci a fost prima bătaie, au mai urmat apoi însă și altele. De fiecare dată mințea acasă și își îngrijea singur rănile. Era pocăit și pentru el asta era rana care îl durea, de asta copii nu se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
deloc nasoală. Încă o dată, a lu Bladesey nu-mi place. Nu-i rău, zice cea care arată bine cu o prudență sfidătoare și veselă. Sunt instant atras la greu de ea: cam unu șaișcinci, păr brunet cu breton, un năsuc cârn și buze date cu un luciu frumos. E Întotdeauna un semn bun când aia mișto acceptă prima, pentru că În general urâta adoptă aceeași linie de gândire, foarte puține nasoale fiind atât de pretențioase față de ce le intră-n găoază. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
De fapt, pasajul, redat ansamblului, îndeplinește funcția unui raționament (în terminologia lui Angenot, raționament inductiv prin ficțiune) constatativ, referitor la decrepitudinea omenirii postbelice, raționament ce permite încheierea lanțului inferențial prin validarea rostirii metaforice: "Uite omul de după război, bruta păroasă, gorilul cârn, care-și linge nasul, alergând după femei și gâște cu un steag în mâini. Gorilul a făcut războaie și congrese. Încălțat cu manșete lustruite și inelat la degete cu aur și briliante, purtând joben și fumând havană, el cere capete
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aparent inofensiv, prin anamorfozarea sugestivă a umanului; însă râsul este stârnit nu atât de imaginea în sine, cât de tonul inocent și de atitudinea necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
transdunărene, în care aceștia din urmă au fost asimilați, toponime cu formă romînească: Bučum, Bučumat, Cipitor (Ațipitor), Durmitor, Funtura (Fîntîna), Kornet, Kručica, Negrișori, Oparitul, Pirlitor, Prijot (Preot), Ratunda, Smederovo (din Sîmedru), Taor (Taur), Bradel, Pasarel, Vakarel, Vyșinel, Čerčel, Bucurovici, Krnul (Cîrnul), Radulovici, Krecul (Crețul), Mersel, Ursolica, Singur, Murgaș, Jarbata, Mușat, Pičor. Celelalte populații care au conviețuit în anumite spații și pe o durată mai lungă sau mai scurtă sunt reprezentate în toponimia din teritoriul romînesc în proporție mai restrînsă și în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
delimitarea unui vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprui. Nu era nici cârn, nici năsos și urechile le avea potrivite. Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici-nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de acestea nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
negații care exfoliază, rând pe rând, succesivele imagini care asigură posibilitatea reprezentării mentale: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprii. Nu era nici cârn, nici năsos, și urechile le-avea potrivite. Nu era nici mare, nici mic, nici gras, nici slab, nici nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de astea, nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprezentării ca și pseudoethopeea lui Lache și Mache. Astfel, elucubrațiile din descrierea înfățișării celor doi prieteni urmuzieni spulberă iluzia creionării unor portrete vizualizabile, iluzie stârnită de primele indicii de tipul "Cotadi este scurt și pântecos"45, iar Dragomir este "lung, cârn, cu ochii foarte mobili"46, în același mod în care paralelismul din schița lui Caragiale antrenează un burlesc dualism al complementarităților prin intenționata imprecizie a precizării:"Lache e înalt la închipuire, Mache e adânc"47. Dintre cele trei perechi de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ceilalți? Să încerc să scriu în continuare părerea mea despre mine, Robert Arsene, elev în clasa a patra, la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Mă uit în oglindă și văd un băiat de statură mijlocie, șaten, cu fața rotundă, nasul cârn, cu ochii căprui și cu o gură zâmbăreață și niște obrăjori dospiți. Sunt o fire sportivă, mereu plin de energie. Trebuie să recunosc că nu sunt un băiat foarte conștiincios sau studios, deși sunt inteligent. Sunt un băiețel isteț, cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și am 11 ani. Îmi place când unele persoane mă strigă Didi. Sunt înaltă și slăbuță, cu fața rotunjoară, ochii mari, luminoși și căprui că înserarea,cu părul șaten că fructele castanului și genele arcuite și dese. Nasul mic, puțin cârn și cu un simț al mirosului extraordinar, urechile cu care aud perfect, mă fac să cred că intr-o altă viață am fost cățel! Cei din jur mă consideră o fată deșteaptă, conștiincioasă, cu un suflet bun și chiar amuzantă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]