2,562 matches
-
cîteodată să-i plîngă de milă poporului, deși știa bine că nu merită nici atît cît are, cît i s-a aruncat ca unei potăi, resturile unei mese îmbelșugate a celor bogați. Ăsta a fost poporul, îi explica lui Roja, cîrpa pe care s-au șters ei pe picioare sau carnea de tun de care aveau nevoie, după caz. Pentu țara asta încă nu s-a murit, era doar o frază nerușinată a propagandei, pe care a preluat-o fiecare sistem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ăștia sînteți, și nu alții, o șleahtă nazistă de doi bani, au înlocuit uniformele, gradele, și-au pus oamenii lor peste tot să aibă grijă să nu miște nimeni în front. Armata era ținută tot sub papuc, cu alți comandanți, cîrpe în mîinile noului sistem. Atunci am început eu să mă călesc, să-mi deschid ochii în stînga și-n dreapta, foarte bine, mi-am spus, eu n-o să renunț la carieră de dragul unor țărănoi care îmi tot băteau apropouri de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dacă tot n-o să facă altceva decît să lenevească la televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie, ca să te hotărăști odată să pui capăt unei asemenea vieți? O să vezi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gură în gură sau textele alea senzaționale tipărite grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit, face pe prostul ochindu-l pe unul cu o cîrpă roșie înnodată la cot, am avut de furcă cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar ce căutai matale în zona aia, de unde-mi vii și încotro te îndrepți? Epave umane, asta sînteți, ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
inimioară de turtă dulce cu gust de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care nu-i alteceva decât alt morman de cârpe. Câinele lui Ben latră cu furie la lună sau poate la vreo pisică ce i-a trecut ca fulgerul pe sub nas. Se aude un colind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care nu-i alteceva decât alt morman de cârpe. Câinele lui Ben latră cu furie la lună sau poate la vreo pisică ce i-a trecut ca fulgerul pe sub nas. Se aude un colind de Crăciun, undeva, Într-o magherniță din ghetou. Au adormit Însfârșit, visând poate, că mocirla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă de altfel În fiecare dimineață, cu mici mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta de când eram copil,, .Vocea Îi tremură. Voce de cloșard bătrân. Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând și mai mult cele câteva lucruri care umplu adăpostul. -Acum câteva zile, când am aderat la Uniunea Europeană, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de rău: ești primul om de care m-am lipit În viața mea și tot primul În care am avut Încredere. Numai că tu ai citit prea mult ĂKawabata face o pauză lungă, tușește și scuipă Într-o bucată de cârpă, după care continuă: și nu ai ce vorbi cu un degenerat și un dobitoc ca mineă. Ne-a legat cerșitul, dar și sufletul tău bun. M-am gândit adesea, cât de nefericit ai fost și tu, dacă ai acceptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frig, foame și singurătate, Kawabata, cel care așteaptă ca o stea căzătoare să-l termine pe Ben, a ajuns o umbră. Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat. A umplut ligheanul de aluminiu cu apă, ce curgea la cișmea gata Încălzită de soarele care Înfierbântase totul, a cumpărat apoi o punguță de detergent, și, a Început să spele. O scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu a Înțeles Întrebarea și-l roagă să o repete, nu Înainte de-a face câțiva pași fără rost prin fața Încăperii. Ben nu se mai obosește să adauge nimic. Plăcințica spală cu sârg. O Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe bancheta din bucătărie, pentru că nu las nici o femeie să pășească dincolo de pragul ei. Femeia, trecută binișor de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din memorie cu frenezie și cu sete aceste pagini și, simte, cum trupul lui s-a fortificat, a capătat o putere ce-a crescut cu fiecare cuvânt așternut pe hârtie. Închide caietul, și-l pune la adăpost sub maldărul de cârpe de la capul patului Ăpernă improvizatăă, ca În adolescență, când Își ascundea noaptea, efuziunile letriste de ochii vigilenți ai tatălui. Pune creionul pe care l-a ascuțit de câteva ori, Înjumătățindu-l, Într-un borcan de gol și nu desființează ,,masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge de un praf imaginar și, după ce se convinge că totul e În ordine, Îl pune cu grijă la loc. În șandramaua lui, Ben cântă la muzicuță o melodie sincopată, semn că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă, de parcă s-ar teme că odată trezit din somnul de veci, Kawabata ar putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart rândurile, s-au Împrăștiat. Câțiva au aprins mucuri de lumânări și le-au Înfipt În pământ. Ca Încheiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apărut Într-un cotidian, acest titlu de senzație? ,,Un fost cerșetor de 74 de ani, s-a transformat peste noapte Într-un stâlp al societății civile,, Nu, acolo i-a fost locul, acolo a trebuit să moară, pe mormanul de cârpe din magherniță, plâns de mine și de câinele lui Ben, care, nu se știe de ce, a vrut să plece odată cu el, spre groapă.. Plăcințica avea soarele și luna În ea. Putea să vagabondeze până la sfârșitul zilelor, că Dumnezeu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am să mă integrez aici, dacă-mi dă pace mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești, mă simt singur și părăsit, și tare vreau să vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bazată pe caracteristici secundare. Ce bine ar fi să vadă mai mulți oameni lucrurile cum le vedeți dumneavoastră, domnule. Își trase manșetele, apoi arătă următoarea fotografie din serie. În acestă poză bărbații Își scoseseră hainele - acoperindu-și sexele cu niște cârpe cum purtau și indienii. În acest caz nu era deloc greu de observat că, de fapt, erau niște femei cu șolduri late, sâni mici și păr rar. Pe raftul de lângă Dora se vedea un șir de faluși În miniatură provenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare, cea cu semnul de exclamație roșu. Am reușit să acopăr două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa murdară curgea pe scări, adunându-se În băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să astup intrarea cu niște cârpe și să mă rog că totul se va sfârși cu bine. Acum câteva minute, făcusem primul lucru. Acum, o să Încui, o să ascund cheia sub vasul lui Chérie și o să-l fac pe cel din urmă. Apoi o să pun teancul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
patru picioare ale patului cu tăblii de mahon, unde doarme ea cu un bărbat care locuiește la noi noaptea și duminica după-amiază. Cică ar fi taică-meu. Pe buricele degetelor, deși mi-a spălat fiecare purceluș în parte cu o cârpă umezită cu apă caldă, îmi stăruie mirosul mâncării de la prânz, al salatei de ton. Poate că, de fapt, adulmec miros de pizdă, mai știi? Asta o fi! Ah, îmi vine să mormăi de plăcere. Am patru ani și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]