613 matches
-
întreagă băgată în semănături, n-a plătit la termen și un deputat vrea să ia moșia cu prețul jumătate și să se folosească și de semănăturile omului... și tot așa in infinitum. Conservatorii au încercat ani îndelungați de zile a cârpi o clădire a cărei temelie chiar e o mare greșală. Astfel i-am văzut că, înspăimîntați de delapidările de bani publici, de plastografii liberale ș. a. au botezat crimele delicte, ca să vie înaintea tribunalelor, adică înaintea unor oameni cari avea conștiința
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
roadele ce le-am cules ne vine în minte vestitul monolog al lui Sir John Falstaff, în care el dă definiția onorii. Gloria nu se bea, nu se mănâncă, nu se îmbracă, ea nu vindecă oasele sfărmate de ghiulele, nu cârpește mantalele rupte prin care suflă amorțitorul crivăț, nu-nlocuiește porumbul crud pe care l-au mâncat soldații noștri cu pîne caldă, c-un cuvânt gloria ce-o câștigi e frumos lucru, dar pentru dânsa e bine ca omul să nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Mătrăgună cel de viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul până jos, ba de mantia părintelui care cîtu-i țara românească nu e ață s-o cârpească, ba de cizmele lui cele încăputate, care când fugea în potloage se oprea, și câte altele de toate. Românii dracului le scosese țiganilor alt crez, alt Tatăl nostru, ba chiar o anume slujbă de Paște, toate acestea păstrate încă în memoria
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Însă l-a oprit În momentul acela, pentru că și-a dat seama că a pierdut războiul și atunci a oprit deportarea... — În rest, nu prea aveați ce face toată ziua? — Nu, nu făceam nimic - nu aveam ce face... Eu mai cârpeam un lucru, mama făcea ceva de mâncare, dar, În rest, n-aveam nimic de făcut. Mai citeam, aveam cărți rusești, dar am Învățat rusa de la localnici. Erau partizani care ne mai aduceau informații, că din altă parte nu aveai de unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca să fim și noi folositori părinților și ne Întorceam seara. Nimeni nu ne cerea socoteală, să ne Întrebe unde am fost, ce am făcut, dacă am mâncat sau nu, fiecare era preocupat, totuși, să aducă ceva mâncare acasă. Mătușa mai cârpea, că lucrurile se rupeau, mama tot mai cosea și noi, copiii, umblam. O vecină de-a noastră, o familie tot din Rădăuți, Carp, a adus vreo două covoare românești cu flori pe care a reușit să le deșire - și făceau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Însă arma i s-a descărcat În burtă. Mai târziu, după ce Îți povestesc eu acum. Și am zis: „Domnule, am scăpat de «African». Dă-l dracu’, bine că am scăpat de el”. Aiurea! În trei luni de zile l-au cârpit și s-a Întors Înapoi, sănătos, cu aceleași năravuri ca Înainte. El m-a Împușcat și În picior - ai să vezi imediat cum am fost Împușcat și În picior... Și ne-au băgat În tren. Pe unde am ajuns noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să mănînc? Fiindcă îi dădusem toată chenzina și economii nu aveam. Fără să clipească, îmi lua farfuria dinainte și mi-o servea seara din nou, cu vădită încîntare că făcuse o economie. Soția lui, am surprins-o cu un furou cârpit... Se tot urca și cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
demoralizarea pentru cei vrednici, care în cele din urmă vor părăsi gospodăria colectivă căutîndu-și alte rosturi, și bunurile pământului vor zăcea neculese pe câmp... Nu pot să prevăd mai mult consecințele care ar decurge: economie în dezordine, măsuri menite să cârpească ici, în timp ce ar plesni dincoace, fiindcă unica măsură, aceea de a se recunoaște un eșec și a se reda oamenilor inițiativa individuală, nu s-ar lua. O să spuneți că producția pe care o dă pământul ar ajunge cu timpul la fel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
revenii să mă așez in fotoliu. Dacă aveți ceva de discutat cu mine, luați loc și faceți-vă datoria. Dar mai întîi cine sînteți?" Ăsta se uita la mine cu un dispreț plictisit și amenințător, se întreba dacă să-mi cârpească sau nu una, ca sa văd imediat cine sânt "Ești arestat, urlă el deodată scos din pepeni, la perete și mâinile sus!" Și cei doi mă apucară de brațe și mă duseră, în timp ce unul cu puternic accent unguresc mă sfătui binevoitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
departe pe la baluri și serate, ca și când (și fără să-i stea rău) ar fi rămas tot domnișoară. Până târziu, dimineața întîi se dregea și se sulemenea și apoi se apuca de treabă. Ce treabă?! Femeia care iubește Spală noapte și cârpește Se scoală de dimineață Și-și dă buza la roșeață Sprâncenele la albeață. De unde! Le punea tot pe ele, pe fete, să spele și să gătească, încît mâinile lor erau veșnic înroșite, în timp ce pe ale ei și le păstra albe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rudă cu acesta deși au același nume de familie. Nu a făcut politică niciodată. Felul cum ne-a expus necazurile vieții sale acest țăran cu mîinile crăpate, cu durerea în suflet pentru copii săi, pe care-i spală și-i cîrpește singur, a fost impresionant; Bodnărescu Justin, fără avere, se ocupă cu ciobănitul, strîngînd oile statului pentru păscut, a dat o bucată de caș lui Oloeru, pentru că acesta i-a spus că are poftă și n-are bani să cumpere. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doi ani eu am fost mai mult plecat la Miami... ÎN: Mai taie, ultimul an. CB: Am zis de trei ani că nu mai pot și dacă găsesc pe cineva plec? ÎN: Clubul asta de vreo trei ani se tot cârpește, despre ce vorbim? Ai fost implicat. Ai fost președinte exceutiv, știi ce înseamnă asta? Omul care decide, care conduce. Asta e un gest de lașitate, asumă-ți te rog... și lasă-ne să căutăm soluții! CB: Orice acționar care a
Ionuț Negoiţă către Borcea: Eşti istorie la Dinamo () [Corola-journal/Journalistic/75560_a_76885]
-
dea formă procedurală unei țepe politice de cea mai joasă extracție. Când, de 8 martie, același înalt personaj afirma lingușitor: "Destinul nostru este rezultatul șansei de a fi avut profesori extraordinari" nu m-am putut opri să constat: Extraordinari, însă cârpiți în fund! Când un profesor universitar este normat cu o sumă ce oscilează între trei milioane două sute de mii și patru milioane opt sute, în funcție de vechime și nu de eventuale calități, extraordinar e doar faptul că ei își pot plăti autobuzul
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
cânta cu o voce de ștrumf, chiar dacă nu se bărbierea. — Am visat că eram acolo, și doar la gândul ăsta mi s-a făcut rău... — Nu sunt așa cuvintele... —L-am întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcut rău... — Nu sunt așa cuvintele... —L-am întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când a Întrebat cine e pentru, singurii care nu au răspuns au fost Bennie, Vera și Esmé. Bennie avea motive serioase să se teamă de o plecare inopinată. Dacă plecau mai devreme, lui i-ar fi revenit responsabilitatea de a cârpi un nou itinerar. O zi În Ruili, orașul de la graniță și trei zile În plus În Birmania - cu ce va umple acest timp? Dar nu a făcut nici un comentariu când a votat Împotrivă, pentru că nu voia să pară deplasat. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai dragă: coloana de apă rece spartă, burlanele crăpate, haznaua înfundată cu ziare, cârpe și mâncare stricată, canalizarea bubuind în pivniță. Nu eram profesori, ci administratori de bloc, sudori, zidari, mecanici, tinichigii, fochiști. Lucram fără mănuși, opream apa, spărgeam zidul, cârpeam găurile din țevi cu ziare și ipsos, așa cum învățasem de la părinții noștri. Îmi pierise zâmbetul, nici de ironii nu mai aveam chef. Devenisem supraveghetorul boxelor (frații „Brothers“ sau muncitorii de la depou le spărgeau trimestrial) și diagnosticianul hidroforului (noaptea, ascultam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
freza. Cât despre zid, el fusese spart de-a dreptul, cu lovituri năpraznice de baros: a doua zi, se căsca o gaură de dimensiunea unui copil, prin care muncitorii săreau în stradă, pe traseul prestabilit. Conducerea reacționase prompt, gaura fusese cârpită cu bare groase de fier-beton, ca la Jilava. În noaptea următoare, muncitorii se înarmaseră cu-o scară mică, metalică, pe care o cimentaseră la rândul lor în perete. Urcai pe ea și pe urmă te sprijineai de barele proaspăt instalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peștilor morți. Dispăreau în subsol, cu lopeți și târnăcoape, uneori și cu niște furtune zimțate, inelare, bombate ca viermii de mătase. Nimeni nu afla ce fac acolo, reparația dura zile, uneori chiar săptămâni; după ce terminau, plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate în iarbă uscată (instalatorii îi ziceau „cânepă“: „Ai adus cânepa?“, „Păi cum vrei să-ți închidem spărtura, tataie, dacă n-ai cânepă?!“). Spărturile se astupau cu ziare și cârpe, peste care se turna prenadez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de clanul lui Toktao. Nu va contesta stăpânirea marelui han al Hoardei de Aur, dar va ocupa locul pe care Îl merită, la dreapta acestuia. Tribul Bordjighin nu va mai trebui să trăiască În frică. Nu va trebui să-și cârpească iurtele vechi cu pâslă. Nu va trebui să se umilească nici În fața tribului Merkit, fratele său coborât din Lupul Albastru și Căprioara Sălbatică, nici În fața oggiraților, nici În fața tătarilor. Își va recăpăta dreptul la vânătoare pe malurile Kerulenului și dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sa compromisă unei înțelegeri care momentan ne-ar fi scăpat de neplăcerile cestiunei izraelite; în fine tot Rusia va fi știind de ce nu i-a convenit comedia unor discuțiuni violente din partea unui democrat compromis, {EminescuOpXI 210} care voia să-și cârpească haina zdrențuită a popularității sale prin acuzări aduse guvernului imperial. Toate dovezile de mai sus ale d-lui C. A. Rosetti se prefac în acuzări contra amicului său politic, carele, fără a fi sentimental, a jucat rolul lui Jules Favre
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
le-ați primit? A doua a fost pentru un ac, că n-aveam voie să ținem la noi ac de cusut. Ne dădeau ele peste zi ace, numărate, și trebuia să le dăm afară tot așa, numărate. Ne coseam, ne cârpeam, că dacă n-am mai primit pachete cu Îmbrăcăminte, ni se rupea lenjeria și astea și trebuia să le coasem. No, asta era și o ocupație, ne coseam hainele. Și nu știu cum Își făceau fetele rost de ace... Aia care dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de durere și se plimba prin cameră și, cum se plimba așa, mă uit la fundul lui și Îi văd pantalonii În fund zdrele făcuți. Plus zeghea aici, cât o ajuns, spre fund... „Tulai, măi Vasile, tu ieri ți-ai cârpit pantalonii, mă!” „Da.” „Dă-ți pantalonii jos și te uită la ei cum Îs.” „Da’ cum Îs, mă?” „Toți Îs ferfeniță, măi. Mă, și tu zici că nu te-o bătut!” Și zice: „Măi, așa m-o bătut ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de lângă fabrica de vopsea Sherwin Williams - pe câmpul acela imens acoperit cu șine de cale ferată și denivelat, ale cărui margini erau acoperite de lujere de buruieni și unde așteptau cu toții: trăgeau un pui de somn, citeau ziare vechi, își cârpeau hainele. Era o după masă anostă și încordată, s-a întunecat rapid și sta să plouă, iar noi stăteam pe vine în buruieni, așteptând: sălcie, dar cutremurătoare. Așa că m-am grăbit când am văzut că lumea se ridica și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]