600 matches
-
din soare apoi grăbit presară în poiene cuiburi de cald pe pajiști la amiază apar neverosimile troiene albeața pură, iarba o pătează e albul semn al iernii care vine sau amintiri din dusa primăvară netulburat temutul vânt revine zdreliții nori cârpindu-i până-n seară *** Referință Bibliografică: cârpaciul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CÂRPACIUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344070_a_345399]
-
Se preface supărată, El, mereu cu capsa pusă Și cu mâna ridicată! O alintă... ca bărbatul! Sacul peticu-și găsește, Ea crede c-așa e datul, Îl coase...și-l folosește! Și uite așa, unul pe altul, Se împung și se cârpesc, Cum e peticul și sacul, Se-nțeleg și se iubesc! Referință Bibliografică: Sacul și peticul / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SACUL ŞI PETICUL de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377476_a_378805]
-
pișicherul meu de EU îmi râdea-n nas: he, he, he, te credeai marele deștept, că ai citit și tu vreo trei cărți proaste. Adică, erai băiat mare, de! Ia să-mi faci pantofii cu cremă! Nu l-am mai cârpit, pentru că știam că mama m-a iubit întotdeauna. Nimeni nu știe cât își iubesc mamele, băieții!.. Când am terminat facultatea, am trecut pe-acasă și le-am spus că plec cu serviciul la Galați. -Așa departe? a oftat mama. Și
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
ginecologic periodic, ca nu cumva - din rea voință - să îl prejudiciezi, cu toate riscurile unui avort, pe „genialul” conducător al românilor, de un potențial „supus”. Ora 17. Vin copiii de la școală. Ăl mic și-a rupt pantalonii în genunchi. Coase! Cârpește! Sosește soțul. Dă-i să mănânce, dacă a mai rămas ceva. Ai uitat să cumperi țigări! Trimite repede un copil să vadă dacă mai găsește vreun țigan - pentru că această etnie balaoacheșă deține monopolul tutunului românesc - cu țigarete „Carpați”! Aoleu! Când
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
pătrunzători și sufletul...un teanc de manuscrise. Când netrăite dorurile-l ard și tot preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavandă mai fumegă mocnit, ... Citește mai mult Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropateRest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coateși-n ochi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
se învrăjbesc cu visuri,Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte,Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.Arar, câte un înger, cuprins de remușcare,Fraternizează-n taină cu vise răstignite,Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare,Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite.Troițe de lavandă mai fumegă mocnit,... XII. ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015. Te regăsesc ades în necuvântul serii, În zâmbete de nuferi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
ninse, Sau trupul plin de cicatrici, Aripile ce-mi stau desprinse Din cuibul gol de rândunici... Tot așteptând ca să revii, Cu lacrimi pragu-l șterg de praf, Sărut cu dor fotografii, Ori îți mai scriu un epitaf - Așa... să-mi mai cârpesc ființa, Cu vise strânse pe sub pleoape, Să-mi port pe umeri suferința De-a nu te mai avea aproape. Referință Bibliografică: Iarăși pentru tine, tată! / Livia Mihaela Frunză : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016
IARĂȘI PENTRU TINE, TATĂ! de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381337_a_382666]
-
-mi aduc aminte cu strângere de suflet despre ce-mi povestea tatăl meu când apropiindu-se de Bosfor cu vaporul pe care era îmbarcat nici unul dintre marinarii de pe navă nu-și mai găsea locul, cum își spălau echipamentul, cum îl cârpeau și stăteau lipiți de copastia navei nerăbdători ca să zărească primii lumina farului de la Constanța. Și ce fericire și lacrimi de bucurie erau atunci iar cea mai tragică pedeapsă pentru vreun camarad era ca să-i vie rândul la cart tocmai când
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
Autorul se întoarce cu mare tandrețe în anii copilăriei, poeziile din prima secțiune o dovedesc din plin. În poezia “ciresii albi”, de exemplu, gândurile lui se îndreaptă spre bunica: “mi-e greu foarte greu /să înțeleg de ce bunica mea / își cârpea spăcelu sâmbăta / cu acul de opinci și acela / împrumutat de la vecina /de peste drum cand /în șifonierul din camera mare atârna încă unul nou-nouț/”. Credința și speranța în Dumnezeu, prezentă în poezia lui Teodor Dume în sectiunea a doua a cărții
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
amnarul se producea ce se producea! Zis și făcut, uit amnarul, încerc să-mi uit amarul, uit voit de tot și de toate, mă înscriu pe poteca descendentă, închid ochii și aștept finișul, ca să mă scutur de praf, să-mi cârpesc pe piele ce am de cârpit ca să-ncep, nu-i așa, reconstrucția de la zero. Și curat și murdar, n-am ce zice, mă scutur, mă scutur, dar s-o putea? Încercarea moarte n-are! Pare scris râs cu plâns, dar
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
Zis și făcut, uit amnarul, încerc să-mi uit amarul, uit voit de tot și de toate, mă înscriu pe poteca descendentă, închid ochii și aștept finișul, ca să mă scutur de praf, să-mi cârpesc pe piele ce am de cârpit ca să-ncep, nu-i așa, reconstrucția de la zero. Și curat și murdar, n-am ce zice, mă scutur, mă scutur, dar s-o putea? Încercarea moarte n-are! Pare scris râs cu plâns, dar mai mult cu plâns. Păi cum
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
mi ți-i pana de lungă și lată. Dar pana stătea pe loc. - Măi, Norocel, dar minunăția asta așteaptă poruncă de pornire și direcția. - Spune-i direcția! - Încotro, măi deșteptule? - Păi, nu-ți spusei? Lui Mărțișor îi veni să-i cârpească una, dar se abținu. Poate are dreptate tâmpitul. Zise: - Pană, penișoară, zboară lin, la... nimereală! Și pana începu să se învârtească pe loc, ca o sfârlează, de-l ameți pe bietul Mărțișor și-l azvârli cât colo, cu Noroc cu
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
șobolani, șerpi gândaci / și vise mărturisite doar nopții în somn / să nu le tulbure lumina / în rest / doar moartea amintește că se mai poate schimba / ceva / și tăcerea mare cât lumea retrasă / în umbra ocnelor de sare / viața și-a cârpit adăpost între cartoane”. Și în acest sens, Poetul este cu adevărat o conștiință, un tribun al veacului și al cetății. Unele frânturi de poem au delicatețea și subtilitatea structurilor nipone în spirit de haiku. Desprinse din context, ele ar putea
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
timpul în două, cobora din cer pe pământ, împungându-l ca un ac. Calea lacrimilor suspină pe cer. Iute ca privirea femeii, un sunet subțire îndoi cerul-n lumină și întuneric. Dintr-o îndepărtată nostalgie, o tristă melodie voia să cârpească viața acolo unde sunetul o sfâșiase. La stânga sunetului era noaptea, la dreapta lui era ziua, univers presărat cu picături de apă și prezenturi. Începând să respire, muzica se strecură prin labirint, călcându-și umbra plină de apă în Canalul Miracolelor
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
era bolnavă în pat. Când i-au adus milițienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-a întâmplat ceva cu tata prin pădure...< Ăsta e sacul vostru?>- au întrebat-o milițienii. < Da, al nostru, îl cunosc pentru că l-am cârpit eu, astea-s petece puse de mine...> Toată povestea s-a descoperit după trei zile, adică după ce a stat viscolul. Celor doi învățători le aducea o femeie lapte la două zile. Venise cu laptele și nu văzuse pârtie. Strigase de
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
Nu mă opri din zbor! Lia Ruse, argeșeancă, farmacistă, stabilită în Canada din 2004, scrie versuri-emblemă precum: Pământul e-n asediu sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb! Din nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare.... Timpul cârpește aerul cu fum...Privesc lumina rărindu-se ușor...Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare.... Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia...O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
mi-a fost prietena cea mai apropiată... -De-ai ști tu că mama și tătâne-mio descoperiseră-n mine un mare muzicant; mama avea un glas fermecător și bătrânul cânta la flaut ca un adevărat artist... Din păcate eu am ajuns să cârpesc cuvintele...Dar ce zici c-ai visat? -Eu știu!? Să-ți spun sau să nu-ți spun? Ceva straniu: Eram la Florența, jucam rolul Beatricei, tu coborai colina spre cimitir, eu eram moartă-ntr-un cavou de marmoră... Tu ai
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
schimba, el era făcut pentru astfel de farse.Totul a fost în zadar. Multe de acestea se întâmplau des între el și mai tânăra noastră surioară, ce devenise sărmana un biet copil traumatizat, ce privea mereu peste umăr gata să cârpească palme oricui se aventura să se apropie de ea mai mult, din cauza lui Haralamb, care nu obosea niciodată cu farsele sale. Îmi vine în minte cum, într-o zi, am plecat la școală împreună cu Gioni. Haralamb nu era cu noi
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
micuțul său geniu financiar, că banul trebuie să circule, dacă vrei să se înmulțească. Și îi dădu cele două milioane economisite, numai ea știa cum. Pe la trei noaptea, Mototolea i-a trezit pe țigani, care se aruncară bezmetici și cu ochii cârpiți pe banchetele mașinii. Demară în viteză, strigând la ei: --Cu suta vă duc, băă, cu suta! Într-adevăr, șoseaua era liberă, dar nu se zvântase. Însă Mototolea, cu experiența de taximetrist, reușea s-o strunească pe bătrânică și s-o
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
au pierdut economiile în 1951 și erau sufocați de datorii ea a avut grijă de mine și Jim a făcut toate treburile în casa a gătit și curățat pentru cei care tundeau oile și pentru alți muncitori de la ferma a cârpit și spălat hainele noastre la o masina de spălat a cultivat legumele noastre a crescut cardul de găini totuși a găsit timp pentru iubitul ei Shakespeare și cărțile de la bibliotecă (dimineața devreme) și l-a îngrijit pe Tata după ce-
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de BILL SUTTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375103_a_376432]
-
tot o alcătuire de adânci fântâni în lumina lină din care absorbi stropi de nemurire pentru tulpină. Nu pregeta Vreau să te iau cu mine și să pornim haihui spre a uita de-acest acum bezmetic unde orice speranță are cârpit un petic, iar semenii au devenit statui. M-am săturat de-același veșnic grui pe care-orice urcuș este estetic. Vom da în iureș buzna în cel dintâi frenetic unde nici resemnare, nici deznădejde nu-i. Nu pregeta și haide să
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
L-a-nchis nevasta ! Degustare Vinul din pahar- Pe masă pisica își Linge ghearele Orfan Zăvor la poartă Copilărie închisă-n Petale de dor... Basm Oiștea șaretei De o parte și alta Cai înaripați Abnegație Școlar silitor Murdar de cerneală Cârpind litere Monument Mausoleul- Zidește pisc la eroi Și umple golul... Citește mai mult RecluziuneLa geam gratiiMusafirii se miră:L-a-nchis nevasta !DegustareVinul din pahar-Pe masă pisica îșiLinge gheareleOrfanZăvor la poartăCopilărie închisă-nPetale de dor...BasmOiștea șareteiDe o parte și altaCai
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
dar și iele năstrușnice, volburoase și părăsite și izolate care bântuiau uneori ca niște năpârci locurile acelea și care pân' la urmă își bat joc de oamenii simpli și neajutorați, pentru că ața se rupe acolo unde-o tot înnozi ca să cârpești și să tot cârpești ... Nu se știe ce resorturi ale minții au făcut ca pentru o clipă să-i revină în fața ochilor dialogul tandru dintre băiat și mama lui și pe care Dâră nu l-a uitat, promițându-i pe
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
volburoase și părăsite și izolate care bântuiau uneori ca niște năpârci locurile acelea și care pân' la urmă își bat joc de oamenii simpli și neajutorați, pentru că ața se rupe acolo unde-o tot înnozi ca să cârpești și să tot cârpești ... Nu se știe ce resorturi ale minții au făcut ca pentru o clipă să-i revină în fața ochilor dialogul tandru dintre băiat și mama lui și pe care Dâră nu l-a uitat, promițându-i pe patul de suferință surorii
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]