675 matches
-
În ACOLADA (nr. 11, noiembrie 2013), Barbu Cioculescu ține o mică lecție de zoologie, având ca subiect cârtița. Ținând seama că nu e vorba de zoologie pur și simplu, ci de zoologie politică, nu trebuie să ne mire unele ajustări: „Cârtiță mai înseamnă, în limbajul serviciilor secrete, individul cu aparențe de inocență, din cadrul unui cerc care nu-și ascunde de el activitățile.Dar care le transmite adversarului, nebănuit și revenitor. Cu atât mai periculos cu cât se bucură de mai multă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
bucură de mai multă încredere. Activând timp îndelungat, pagubele pe care le pricinuiește pot fi incalculabile.” Dar, ca orice lecție bine predată, și aceasta, de zoologie politică, nu rămâne la nivel abstract, ci aduce în atenție trei cazuri concrete de „cârtițe” din istoria noastră recentă: Virgil Veniamin, Eftimie Gherman și Pamfil Șeicaru, toți au fost personalități publice importante în România interbelică și toți au fost racolați apoi, în exil, de Securitate. De citit articolul lui Barbu Cioculescu, dar de citit și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
personalități publice importante în România interbelică și toți au fost racolați apoi, în exil, de Securitate. De citit articolul lui Barbu Cioculescu, dar de citit și cartea din care acesta și-a extras exemplele pentru lecția sa specială de zoologie: Cârtițele Securității - Agenți de influență din exilul românesc, semnată de Dinu Zamfirescu și apărută la Editura Polirom. Clădiri renăscute Ne-am obișnuit ca Andrei Pippidi, prin rubrica sa din DILEMA VECHE, să fie apărătorul vechiului București, atât de valoros urbanistic, dar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
și nu mai puțin Vila-Matas și Kafka). El însuși scriitor, Montano își propune să salveze „literatura reală, cea adevărată” și „durabilă” amenințată cu moartea de exponenții unei literaturi aparente, perisabile, aservite intereselor mercantile, care dirijează o halucinantă, kafkiană, invazie a cârtițelor cuibărite în muntele insulei Pico din Arhipelagul Azorelor. Invocată ca o formulă magică într-un ritual, Praga este metaforic oaza literaturii autentice, pentru Enrique Vila-Matas ea înseamnă Kafka, reperul axiologic care impune și implicit invalidează. Tot la Praga își trimisese
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
a ascuns atît de bine într-un cotlon al istoriei că spiritul lui va ieși cîndva la lumină, că va fi recuperat și că, despre el, se va putea spune ceea ce Hamlet spune despre spectrul tatălui său: „Bine ai lucrat, cîrtiță bravă“? Cine îl va feri de primejdia ca el să dispară neștiut, îngropat de viu cu opera aceea zămislită în taină, de care nimeni nu a apucat să afle niciodată nimic? Ieșirea din clandestinitatea asumată a culturii nu se face
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
numai o nelămurită neliniște... aproape o formă de pace în care promit că mă voi întoarce după tinerețea fără bătrînețe și viața fără de moarte (dăruite, doamne, iar nu cucerite) *viața îmi trece prin carne - bufon fără rege și tunel de cîrtiță/ ori de alt animal subteran. aievea dar într-un vis de mai an în care timpul spunea că/ zăbovise-ntr-un om și apoi într-un altul. omul zicea că e netedul/ și voia să fie înaltul *omul zicea că
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
flăcări și peste râuri de sânge, spre victoria socială [...]. Retras într-o cameră mobilată de undeva din Europa, înclinat sub abajurul lămpii care-și juca reflexele pe chelia lui tot atât de lucie ca și sărăcia exilului, Lenin a lucrat ca o cârtiță la demolarea imperiului moscovit, artificial și putred. A putut să-și aleagă o mie de disperați, de imbecili și de fanatici. Fiindcă aceasta este metoda răzbunătorilor: să organizeze în jurul lor o mie-două de aventurieri cărora restriștea le-a dat curajul
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
inițiat în literatura noastră modernă. Îl reamintesc pentru a putea localiza și contextualiza greșeala de tipar la care mă voi referi: HAR Îmbrăcați în straie de iască Sunt gata cartofii să nască. S-au pregătit o iarnă, de soroc, Cu cârtițele la un loc, Cu întunericul, cu coropijnița și râmele, Și din toate fărâmele Au rămas grei ca mâțele, Umflându-li-se țâțele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Ascultă, harul a trecut prin ei Virginal, candid și holtei, Dumnezeiește. Cel-de-Sus și din
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
în partea veche-a orașului, dar mai ales Rosa Gallica, adusă de cruciați (cărora li se spune altminteri și damaschini) cu alesu-i parfum. Împreună cu puricii plantelor și cosașii dar și cu acarieni, molii și alte muscuțe, împreună cu viespiile și cârtița și mantis religiosa care le devoră pe toate împărțim laolaltă frunze, petale și cer în această grădină de necrezut unde suntem, și ele și eu, trecătoare...
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
de anglistul George Volceanov sunt de interes pentru tot publicul, nu doar pentru inițiați. Despre agenții de influență În SUPLIMENTUL DE CULTURĂ (nr. 413, 12-18 octombrie), Dinu Zamfirescu îi acordă un interviu lui Răzvan Chiruță, cu prilejul apariției cărții sale Cîrtițele Securității: Agenți de influență din exilul românesc. Bun cunoscător al realităților din exilul românesc, Dinu Zamfirescu trece în revistă câteva dintre cazurile notorii de agenți de influență, unii dintre ei recrutați chiar dintre foști luptători anticomuniști, folosiți de Securitate pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
sau - foarte recent - Dan Coman și-au reciclat, în proporții diferite, dar cu modificări minime, fragmente mai vechi. Pe lângă câteva (puține) poeme noi, în ERG, Dan Coman își preia, practic, piesele de rezistență care i-au adus succesul cu Anul cârtiței galbene. Și n-aș zice că relectura la care ne îndeamnă cei mai buni debutanți ai începutului de mileniu nu e instructivă, deopotrivă pentru revalorizarea scriitorului în cauză și pentru înțelegerea contextului. Recitită azi, poezia lui Dan Coman - extrem de puțin
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
televizorul dar tot suspendat rămân în istorie, cu telecomanda în mână, Statuie a libertății în cea mai liberă țară Unde soarele se grăbește oripilat să apună - Mare nedreptate, astronomică nedreptate, Recunoaște și a^bătrână, care vede pe dos, Ca o cârtiță, prin căptușeala caldă a materiei Prin ultimul drog, numit țărână: Nu se-mbulzește nimeni la așa ieftinătate, Decât așa euforie, mai bine șomaj și rate gonflabile, Frate! Scrisoare din Pat - agonia noastră Ne considerăm suflete de rac Și ne-aruncăm
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
sec, nimeni, în fond, că niciodată n-am putut să o pipăi ca pe o femeie, să-i strîng sfîrcurile în dinți pînă geme de durere în cearșafurile cerului pline de cute, și nu mai pleacă, face mușuroaie ca o cîrtiță prin iarba secerată pe sub pămînt, pînă cînd mă culcă adînc în ea și mă leagănă ca o mamă vitregă pînă ce, sufocat, o așez în fundul mormîntului alături de mine - nici durere, nici suspin nu ne mîngîie... MIEZUL PUTRED Roade lumina și
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
albaștri ai soarelui pe trasee furate după curgerea rîurilor în fîntîni. Mereu această depărtare care dublează străzile, care apropie casele, care scoate odaia în grădină și pendula o face să plutească pe lac, minți cu nerușinare scribule, în mîneca ei cîrtița e infinită, adolescenții n-au nimic de pierdut, dinții lor sunt ca dicționarele niciodată știute în întregime, mușcătura cea mare e mută, mușcătura nu mă mai sperie și muțenia mi se cuvine, doamne voi fi ca turla în ceață : o
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
lui Cătărău și Cotenescu se despart, măcar pentru faptul că bunicul meu, în urma căsătoriei și a hirotoniei, părăsise Bucureștiul și se mutase definitiv în județul Muscel.. Imediat după aceea, studentul filolog Cătărău este “activat” [nu mai e doar o simplă cârtiță - n.a.] și reușește să se infiltreze în structurile române incipiente de contraspionaj, fiind angajat în 16 ianuarie 1913 ca informator, traducător și spion militar- cu salariul secret de 200 lei lunar - trecând “cu brio” de filtrele reprezentate succesiv de colonelul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa, intrigile! Un artist care nu scandalizează nu e artist. Ai sta mai mult de o zi lîngă o cîrtiță ca ăsta care doarme pe el și visează o lume morală? Ipocrizie de impotent! Adică, ce te-a adus pe tine la mine În ogeac? Geniul meu? Nu, fetițo, vîlva na, că era să zic vulva - pe care o stîrnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puterea să dau piept cu ferocitatea nici a viilor nici a morților eu nu cer nimic de la nimeni de ce dau buzna cu țipetele În liniștea mea nu vreau să fac miracole nu vreau să fiu eroină sînt o rîmă o cîrtiță care se ascunde și ei mă așteaptă ea Întreabă de mine ea mă cheamă l-a trimis pe Huțan așa fac toți cînd nu mai au altă salvare se agață de cei pe care Îi consideră Învățați de parcă dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi un excelent șef de stat: mă conving tot mai mult că are stofă. — Ești teribil, vezi la asta nu m-am gîndit. Niki, șef de stat! Aș fi dat lovitura. — Eh, acum Înțelegi de ce Albu din perspectiva lui de cîrtiță, Înțelegi ce reprezenta Niki Bârsan pentru el? — Doar n-ai să-mi spui că și povestea cu Marcelică ar intra tot În calculul unui șef de stat. — Nu, să nu vulgarizăm, dar În strategia puterii În general, da. În linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iazurile. Din păcate nu putem pune la un loc fruntaș căpriorul, cerbul, în schimb vorbim de rozătoarele care distrug recoltele: șoarecele și șobolanul de casă, care produc pagube în gospodărie, sunt dăunători sănătății oamenilor și animalelor. De asemenea, dăunătoare este cârtița (cățelul pământului) care distruge grădinile, sap galerii și scoate mușuroaie. Pagube provoacă în livezi iepurele de câmp, în păsările de curte vulpea și dihorul, în oi și turme, lupul. Cu vreo 50 de ani în urmă, lupii erau numeroși, atacau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de aventură cinematografică constând într-o traversare clandestină a blocajului, târându-se cu pumnalul la brâu pe sub sârma ghimpată, păcălind cu desensibilizatoare magnetice senzorii electronici de temut și apărând de cealaltă parte, pe terenul inamic, în direcția obiectivului, ca niște cârtițe dotate cu agilitate de pisică și ochi cu vedere nocturnă. Cunoscându-l pe ministrul de interne atât de bine cum îl cunoștea, ceva mai puțin sângeros decât dracula, dar mult mai teatral decât rambo, acesta ar fi modul de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să fiu mai precis, odată cu diligența de poștă care sosea de la V. și care s-a oprit ca de obicei în fața magazinului lui Quentin-Thierry, în vitrina căruia erau aliniate ca întotdeauna cutii cu nituri de toate mărimile lângă capcane pentru cârtițe. Am văzut coborând patru negustori de vite, roșii ca mitrele de cardinal, care își dădeau coate râzând zgomotos după ce udaseră cam mult afacerile pe care le-ncheiaseră; apoi, două văduve care făcuseră drumul până în oraș pentru a vinde câteva lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și pe cele smiorcăite ale durerii, în vreme ce câinii vagabonzi își ridicau noaptea piciorul de jur-împrejur, iar porumbeii își adăugau propriile decorații din găinațuri la cele conferite de oameni. Bassepin avea o burtă mare în formă de pară, o scufie de cârtiță pe care nu o scotea niciodată, fie iarnă, fie vară, un baton de lemn dulce între buze, dinți foarte negri. Celibatar la 50 de ani, nu i se cunoștea vreo aventură. Banii pe care-i avea îi păstra, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai putut desprinde de ea, lucru care a împiedicat-o să-și mai găsească de lucru. Dată afară de peste tot, umblând de colo-colo, refuzată, distrusă. Ani întregi nu i-a mai rămas decât comerțul urât mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]