2,091 matches
-
să se năpustească În urmărirea șoarecilor, a șobolanilor și a hamsterilor, ultimii Încă uluiți de faptul că lumea aceasta nouă și imensă nu se rostogolea sub pașii lor. Apoi, când sălbăticiunile din Grădina Zoologică s-au emancipat, puteai vedea pantere cățărate pe stâlpii de iluminat, dând cu laba după câte-un porumbel, girafe păscând din ghivecele cu mușcate așezate la etajul Întâi, broaște țestoase parcurgând lent bulevardul și retrăgându-se În buncărul din spinare ori de câte ori vreun elefant cutremura strada cu pasul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
inutile, trăiesc sfârcii, o specie ajunsă extrem de repede la maturitate. Aceștia duc o viață simplă și se hrănesc sănătos, mâncându-se Între ei. Cred În Hugh Hefner. Se Înmulțesc prin spargere: când un sfârc este cuprins de dorința procreării, se cațără pe un pisc de gunoi și se aruncă de-acolo, Înmulțindu-se. Au un simț muzical ieșit din comun, deși nu știu decât o singură notă, do major, pe care o murmură la nesfârșit. Toată populația e angajată de compania
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-un cub de plictiseală groasă ca marmelada, căci dincolo, Kuznețov traversa În mod evident o pană de inspirație. Abia de mai scria ceva, În restul timpului plimbându-se În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aflat nu departe de sediul firmei 1= ?, batalioane de raze tinere și zvelte. Firmele luminoase care stăpâniseră până nu demult orașul, cu rafalele lor de trasoare multicolore, băteau În retragere. Doar reclama violacee a unui sex-club se Încăpățâna să reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmi scotea În față o namilă pe care trebuia s-o plesnesc, ori mă silea să stau ore Întregi În picioare, urmărind prin ziare găurite soți infideli sau, cât cinism!, contabili. Știi că m-a pus să stau zece ore cățărat pe-o scară de incendiu, fără să-mi dea voie măcar la un pipi, pentru a-și exersa el nu știu ce procedeu literar răsuflat? Mi-a băgat În pat zeci de vampe, curviștine virtuale, spioane, secretare, lucrătoare la poștă, dansatoare, hangițe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui, deși adipos, era prietenos și calm, era egal cu sine însuși, iar asta îmi plăcea. Nu mi l-am închipuit niciodată dezbrăcat, fiindcă nu era deloc nevoie: vocea lui sexuală și caldă făcea totul în locul trupului său. Te puteai cățăra pe vocea aceea ca pe un baobab, trăind acolo ani întregi, fără să ai nevoie să te mai hrănești cu ceva" (p. 129). Capitolul Bărbați de zi și de noapte, de niciodată și de totdeauna - manual de (ne)folosință este
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
privire cîntărește cît o mie de cuvinte. În peretele care desparte toaleta de un fel de magazie-hambar unde printre saci de făină, îmbrăcată în balerină, dansează grațios micuța Deborah, se află un fel de vizetă, o fantă prin care Noodles, cățărat pe capacul de la toaletă, privește un spectacol oferit numai pentru el . O scenă memorabilă, Deborah și Noodles, ea citindu-i din Cîntarea cîntărilor, alternînd pasajele de o mare sensibilitate cu considerații pline de dispreț la adresa lui. Apoi revenit din alt timp
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
se manifestau prin halucinații vizuale sau auditive, logoree și accese de mania persecuției. Oameni cu privirea extatică, mai cu seamă poeți, actori, regizori și În general artiști, al căror sistem nervos este mai labil, umblau delirînd pe străzi, sau se cățărau În balcoanele unor instituții publice, pretinzînd că vor să adreseze anumite mesaje Întregii omeniri. Uzinele și-au Încetat și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de lucrători au invadat străzile, apoi s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știau ce fac, se distrează Roja, trîntind paharul gol pe masă, cum să nu știe ce fac? Așa că mi-am luat inima în dinți ca să mă conving încă o dată, să fiu sigur că îmi făcusem bine socotelile, și m-am cățărat și eu în vîrful șandramalei, a mormanului de fierăraie care parcă stătea să se prăbușească dintr-o clipă în alta. Eram exact în locu’ în care se dăduse și Dendé în spectacol și am început să țip în direcția cordoanelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămînii. Singura noastră opțiune e să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe burlanul din spate. CÎnd ajungem În aer liber, vîndul ne lovește În urechi și simțim că sîntem la o Înălțime atît de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline cu calupuri de brânză, mostre de băuturi În sticluțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă va duce povestea asta. — Tot Maier era și profesorul nostru de educație fizică, am continuat, căpătând un pic de curaj. Genul acela de domn cu mâini puternice, nervoase și capul plin de idealuri grecești. Dacă nu reușeam să ne cățărăm pe sfoară sau nu puteam să sărim peste capră destul de repede, ne obliga să rămânem după cursuri. Conform d-lui Maier, un suflet sănătos reușea să stăpânească mereu corpul. Astfel că o ținută atletică era cea mai sigură dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să deseneze - „Sascha cu femeia sa dinamică“ - a fost rugat să pozeze. Când ceilalți băieți au Început să huiduie, el și-a ridicat mâna. Nu era cazul să creadă că mă bucuram de un privilegiu. Cam neîndemânatic, Polster s-a cățărat pe gratiile de la geam. Nedumiriți, l-am urmărit cum a desfăcut una dintre draperii și a coborât cu ea sub braț. Ridicându-și prada de război, m-a rugat să mă Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără cel mai mic zgomot, mă cațăr pe calorifer și șterg guguloiul încins cu o bucată de hârtie igienică. Supun unui examen atent perdeaua de la duș, cada, gresia, cele patru periuțe de dinți - Doamne ferește! - și, taman în clipa când dau să deschid ușa, convins că am șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stinge. Până la urmă, pur și simplu nu sunt în stare să fac pasul căsătoriei. Dar de ce ar trebui să-l fac? De ce? Scrie undeva că Alex Portnoy trebuie să fie soțul și tatăl cuiva? Doctore, n-au decât să se cațere pe pervazul ferestrei și să mă amenințe că or să se facă chisăliță pe caldarâm, n-au decât să-și îngrămădească Seconalul până-n tavan - se prea poate să fiu nevoit să trăiesc săptămâni în șir terorizat de gândul că fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-a lungul bazinului care ocolea casa, am tras cu ochiul la camerele de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi simțit? — În acest caz, Lauren, care este țelul tău? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urechile ei, ca și cum stimularea suficientă a acesteia ar fi putut determina apariția misterioasă a lactației. Se freca afectuos de ea, gâfâind și scâncind ușor. Coapsa lui mătăsoasă alunecă peste a ei, mâna liberă îi atinse umărul și, asemenea unui marinar cățărându-se pe catarg, se urcă la bord neașteptat de ușor. Dar nu fusese dintotdeauna așa? Ia amintește-ți puțin prologul... Și amintește-ți acele trei mișcări ce o catapultaseră pe Carol spre orgasm, spre cea mai scurtă dintre scurtele morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acest facilitator să se dovedească îngrozitor de inept în fața tablei. Oricât s-ar fi străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele lor. Dacă voia să scrie „tufișuri“, terminația „-uri“ ajungea să fie notată pe verticală, iar literele se cățărau pe marginea tablei ca niște piciorușe de păianjen. Facilitatorul începuse să se încrunte din cauza efortului și, în scurt timp, fiecărei strâmbături îi corespundea un scârțâit al markerului pe tablă. Doctorii începuseră să se agite. Alan văzuse deja câțiva cunoscuți, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de mii de oameni se înghesuiau în tribune ca sardelele sau ca șprotul afumat (și tribunele chiar semănau cu o conservă), stăteau și pe scări, pe garduri, se cățărau pe stâlpii cu difuzoare și pe pancarta uriașă de la peluza a II-a, pe care scria cu litere roșii „Trăiască și înflorească R.S.R.!“. Și cei cincizeci de mii (mai puțin doi, eu și tata) intrau într-o stare hipnotică încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucura atât de tare ca mine. Și cred că nici Mircea. Care, în felul lui, ținea morțiș să ne arate asta. Cu o forță și o energie de speriat, se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe rînd, iar mameloanele le alunecau Încet din gurile cu gingișoare rozalii. În acel moment, firește, alcoolul fusese deja absorbit de organismul lui Flo, iar laptele Începea să fie iar limpede. Așa că tot ce aveam de făcut era să mă cațăr peste șirurile de sugari beți ce moțaiau și să mă plimb de la un sfîrc la altul, golindu-le pînă la ultima picătură. Nu era niciodată Îndeajuns. Însă a contat, pentru că În felul ăsta am reușit să supraviețuiesc, chiar dacă la mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală, m-am cățărat prin puțurile de aerisire negre ca tușul și am ajuns În Balcon, exact În clipa În care Norman Își atîrna impermeabilul. Deci ploua și la Boston. PÎnă atunci, nu se Întorsese niciodată la prăvălie după Închidere, așa că l-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
descoperit că gaura fusese parțial blocată cu o cutie mică de carton. A fost nevoie de toată forța mea ca s-o dau la o parte din fața deschizăturii. Era grea fiindcă era plină aproape pînă sus cu Normans. Tocmai mă cățăram pe ea ca să ies din gaură, cînd mi-a căzut privirea pe etichetă. Pe ea scria „RatOut”. De asemenea zicea, În subtext, „Normans, pe naiba”. Nu scria Însă nicăieri „gustare delicioasă și sățioasă”. Scria, În schimb, „exterminare garantată, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se duceau la film. Uneori, se Întîmpla ca Jerry să ajungă acasă Înaintea mea. Văzuse că am Început să ies și eu de unul singur, și era limpede că nu avea nimic Împotrivă. Mă trata ca pe un egal. Mă cățăram Înapoi prin gaură, iar Jerry, care se afla la masă, se Întorcea și zicea ceva de genul „Salutare, Ernie, cum fu plimbarea ?” Mi se rupea inima că, În acele clipe, nu-i puteam răspunde „ Bună, Jerry, a fost ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]