68,811 matches
-
a nu-i sacrifica pe alții, asta e o porcărie fără margini. Nu e, din păcate, prima oară cînd piloții aviației militare care se prăbușesc cu Mig-uri se transformă în subiecte de bancuri de tip - A-nceput de ieri să cadă cîte-un Mig sau , lista rămîne deschisă. Gluma de presă, dacă o putem socoti astfel, era că se prăbușesc avioane de luptă rusești importate de România pînă în 1989. Însă toate aceste avioane care s-au prăbușit aveau la bord piloți
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
extraconjugale, niciodată concretizate în text... Șocant este chiar începutul cărții unde scriitoarea își povestește admirația pentru bărbatul care conducea curajos mașina și nu pentru soțul care-i stătea alături. Libertatea sa interioară nu este cîștigul traumei despre care vorbeam. Atunci cad lanțurile grele ale căsniciei - mai ales bărbatul își pierde dreptul la gelozie. Libertatea Marucăi se manifestă încă de la primele descoperiri erotice din luna de miere. La un moment dat, soțul este țintuit la pat vreo cîteva săptămîni de o febră
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
de identitate. Scena cercetării soldaților căzuți și rămași pe câmp pentru a găsi un chip care să-i semene, e cutremurătoare: să porți hainele și legitimația unui mort, să primești pe front scrisori de la iubita și părinții celui căzut, să "cazi" conform cu identitatea dispărutului în vulgaritate și incultură... Maestru al loviturilor de teatru, Makine își pune eroul în fața unei noi aventuri: salvând viața unui general rănit și devenind șoferul acestuia, Alexei ajunge în casa generalului, a cărui fiică, elevă la un
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
plătesc locul de veci. Jeremías Rosslare, deși a trăit ani mulți și cînd a murit era bătrîn ca o balenă, nu s-a purtat niciodată urît și s-a dus liniștit pe lumea cealaltă. Gîndul că ar fi putut să cadă și să putrezească în marginea drumului, ori lîngă o fîntînă, ca o rîndunică moartă, era pentru el un motiv de îngrijorare și de tristețe. Jeremías Rosslare a fost un prieten de care și acum îmi amintesc cu emoție. El mi-
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
am călătorit din Nord în Sud, asta s-a întâmplat vara trecută. Din Michigan până-n New Orleans, am călătorit cu patru prieteni. Când am ajuns în Sud, am rămas mirat. Mirat pentru că pe autostradă am văzut o mulțime de pantofi. Cădeau din mașini. Pantofii păreau că aleargă singuri pe autostradă. Nu se știe încotro. Îmi venea să cobor din mașină, să probez mai multe perechi... Mai vedeam pe asfalt pălării, cămăși sau ochelari de soare. Imagini de-a dreptul suprarealiste. Din
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
m-au întrebat: "De ce sudiștii n-au grijă de pantofii lor?". Și eu le-am zis: "Aici călătorim cu ușile deschise, și în timpul călătoriei spunem povestiri sau conversăm sau ne gândim la ele, și atunci nu obsevăm că pantofii ne cad din picioare. Călătorim cu ușile deschise. Ne aerisim și la propriu, și la figurat. Aceasta a devenit o metaforă și pentru oameni. Noi suntem mai deschiși, ne place să ne confesăm. Riscăm să pierdem ceva, vreun obiect, vreun pantof, vreun
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Konny, a rămas la mama lui. Konny, a cărui poreclă electronică este "Wilhelm", un tînăr de care nimeni nu prea are timp să se ocupe și care se află sub influența povestirii în formule repetitive a tragediei navei "Wilhelm Gustloff", cade sub incidența propagandei difuzate extremiști de dreapta "via Internet". întîlnește tot pe această cale numele unui anumit David Frankfurter virtual, crede că el ar avea o legătură cu asasinul lui Wilhelm Gustloff, îi propune o întîlnire necunoscutului, vrea să-l
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
un ban în casă, fiindcă vede bine și el că nu se mai poate... Ba tocmai că a contribuit și el a mai adus și el bani, lucrînd pe la tot felul de patroni care se uită să le muncești pînă cazi jos și să-ți dea mai mult nimic. Astea sînt vremurile în definitiv, multă lume e în situația asta, și la urma urmei n-au trecut decît două luni de cînd a rămas fără lucru și de-acum încolo o să
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
ora bilanțului, în toamna anului 2000, minusurile s-au dovedit, însă, a fi mai numeroase decât plusurile. De pe atunci mi s-a conturat bănuiala că între aparența U.D.M.R.-ului și esența lui se interpuneau câteva stridențe. A trebuit să cadă peste țară năpasta pesedismului pentru ca intuițiile de acum câțiva ani să devină certitudini. Sper din tot sufletul să greșesc, dar cred în acest moment că U.D.M.R.-ul nu e nici pe departe un organism obsedat de democrație - așa cum ar
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
tot lup.// Era a suta oară poate cînd ascultam cum fiara între dinții ei mari mesteca umbră și viclenie grozavă - și - în clipa de primejdie cea mai fierbinte am izbit-o fulgerător pe mama cu pumnul în față.// Bucăți a căzut povestea între noi. Într-un rug ardeam, de rușine căință./ Ce gust, ce culoare a avut mîna aceea cum lovise în hotarul ciudat" (Scufița Roșie). Sau: "E o răscruce unde îți iese în cale Spînul, băbuța prefăcută, Piticul cel Rău
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
strălucitor prindea fără avertisment o boală. Rîsul stătea sălciu între maxilare. Nimic din ce-ți plăcuse nu mai avea gust.// Între tine și lucruri - un perete lăptos. Urîtul ca o durere. Arlechini vlăguiți de cîrpă, cuvintele ieri pline de haz cădeau de pe ață" (Plictis). Istoria convertită în plictisul nimicirii lente care inundă frageda conștiință infantilă, ce-ar putea fi mai dureros în ordinea distrugerii interioare a omenescului? Ioana Ieronim se dovedește a fi, și în Triumful Paparudei, una din vocile noastre
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
care-l ia în considerare ca ipoteză măcar e cineva defect, mi se pare amuțitoare. În lumea de azi, după 11 septembrie, nu mai poate nimeni să spună că problema religiilor e una marginală. E o problemă care face să cadă turnuri foarte înalte, e o problemă care mișcă zeci de milioane de oameni, e o problemă care, în multe privințe, devine politică de stat. Deci ideea că problema asta ar fi depășită, că ar fi inactuală este un fals grosolan
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
d-lui Gușă e atât de dizgrațioasă. Dacă oamenii din partid o acceptă, cu atât mai rău pentru ei. însă dl Gușă a fost lăsat să sprijine singur, cu propriii umeri, poarta unei cetăți ale cărei ziduri au început să cadă. Mai versați într-ale politicii, bătrânii din partid s-au dat strategic deoparte, lăsând câmp larg de evoluție generației al cărei nume colectiv este Gușă (simbolic nume, de altfel!). Ce-a ieșit din brambureala în care se amestecă minciuna economică
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
numai bun de speculat de către descurcăreții într-ale culturii, de către cei care studiază cu frenezie țăranul român dacă s-ar putea cît mai departe de colbul satului tradițional. Cum n-o cunosc personal pe Irina Nicolau și deci n-am căzut pradă farmecului ei despre care am auzit și nici nu mă emoționează lumea etnologilor, am deschis cu destulă reținere noua carte a domniei sale. M-au atras mai degrabă formatul neobișnuit al obiectului și curiozitatea întreținută de celelalte gesturi editoriale nonconformiste
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
tânjind după Anna Murat care s-a căsătorit cu ducele de Noailles, iar biată Josefina, care e o Beauharnais, mama ei, Stephanie, trăgându-se de la Josephina lui Napoleon cel Mare, nu reseste să-l vindece de amorul păgubos, În care cad bărbații lipsiți de imaginație. Asta-i trăsătură nemților și eu de asta am tradus Suferințele tânărului Werther: Se zbuciuma de parca n-ar există altă femeie!...Dar Goethe era genial și a dat multă poezie dramei, În vreme ce ăștia, banalii pofticioși de
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
ca să duci În spate un asemenea rege, care Îți va fi recunoscător!... Fiindcă Îi vei prezenta și secretele noii lui țări, dar, poate, si secretele vreunei femei care să-l facă să iasă din melancolia asta bleaga a bărbatului care cade la primul șoc amoros și crede că nu mai există o a doua femeie pe lume... Ei, ce zici?... Nu se poate să nu găsești vreo româncuța plină de foc; ar prinde bine politicii dumitale de om dedicat țării ! Brătianu
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
acela de bărbat sănătos, crescut cum cresc pomii din livezile Însorite. - Dă-ti seama: regele, vrem-nu vrem să-i luăm În considerație pe regi, daca ți-l alegi, trebuie să-ți fie o șansă, nu o piedică. Asta i-a căzut cu tronc lui Napoleon a cărui mama, Hortense căreia Îi port numele, era o Beauharnais. Josephine e tot o Beauharnais, un fel de verișoară... Ba, chiar ți-am zis: se spune ca l'Empereur, care nu-i ușa de biserică
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
și scufundat în realitatea magică a visului, sancționează în treacăt, fără încrîncenare și fără patetism, o umanitate redusă la schemă de către abuzurile istoriei. IV. Explicația unei absențe Dar nu aceste abuzuri episodice prezintă vreo importanță, ci altele sunt acelea care cad sub incidența privirii artistului și intră în registrul polemic al acestuia. Marele său denunț nu este unul de natură istorică, ci unul de natură ontică. Cufundîndu-se în sine însuși, forînd în straturile magmatice ale ființei și în apele tulburi ale
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
năpraznice. N-am fost la înmormântare. Copii, nu înțeleg formalitatea... Am auzit însă, după aceea, că groparii, pregătindu-se să-l lase în groapă, chingile care țineau coșciugul se rupseseră deodată din cauza greutății mortului, iar acesta, rupând și fundul coșciugului, căzuse, se prăvălise direct în neant. La capătul copilăriei mele cele dintâi, Garabet stă și vorbește ori mă ascultă cu burta revărsată, veșnic asudat. El, care iubi o femeie pierdută. El, care prezise unui băiețel de opt ani un lucru de
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
sau repetiții laitmotivice și fir epic gîfîit (cam ca într-unul din romanele lui Handke, cu aceeași miză, a dereglării psihice dinaintea unei crime). De exemplu: "la zece seara mă aflam în fața barului. Mă sprijineam de o balustradă, ca să nu cad. Mă țineam de o balustradă metalică și aveam frisoane în spate". în altele, timpul e dilatat în fraze încărcate de detalii, cum se întîmplă în Psihologie, unde umple, pe o pagină și ceva, paranteza dintre "EU" și "AM UCIS". Molia
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
cu identitate necunoscută, regele dă un banchet la care mesenii râd, umplându-și cupele. Și-n acest timp, aedul orb Demodokos cântă acompaniindu-se la chitară. Orbul, inspirat de muze, povestește cearta dintre Ulise și Aiax pentru armele lui Ahile căzut în luptă. Și pe când fruntașii feaci ascultă cu încântare, Ulise, răscolit de amintiri, nu-și poate stăpâni lacrimile; spre a nu fi văzut, el își acoperă chipul cu mantia. Regresiunea în timp și spațiu îi provoacă nostalgii. Nimeni, cu excepția regelui
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
ea în spațiu. În fond regele din Itaca se identificase cu acel eveniment emblematic care a fost războiul troian: el a rămas, spiritual vorbind, mai departe sub zidurile Troii, acolo unde reputase victorii, acolo unde suferise, acolo unde îi văzuse căzând pe Patrocle, pe Ahile, pe Hector, pe Aiax și pe alți eroi descendenți din zeii nemuritori, acolo unde se înfrățise cu Agamemnon, Menelaos, Nestor etc, dar de care l-a despărțit întoarcerea spre casă cu teribilele ei suferințe. Chiar și
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
participanții petrec veseli, în timp ce pe el însuși gândul îl duce în trecut, la tragedia pe care Troia comunistă a provocat-o unei țări întregi; spre deosebire de ceilalți comeseni, el petrece în realitate cu eroii de odinioară pe care i-a văzut căzând în crunta bătălie: ,, În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple, dar dorm de mult sub zidurile Troii. Mesenii râd și cupa lor se umple, eu beau cu morții și cinstesc strigoii. Eu am rămas sub zidurile Troii și cu
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
început să mă roadă; în fond principalul era ca această carte să-mi aparțină, să mă bucur de ea - atât de puține sunt lucrurile care ne mai bucură, cu adevărat. Ce importantă mai are acum, mi-am zis, și am căzut în meditație... Lectura mi-a fost ușoară, mărturisesc: am desfăcut cartea ca pe o partitură muzicală, cu grija de a nu scăpa nici o notă. Construită solid, cu calm și infinită prevedere, spontană însă în fiece desfășurare, până la amănunt, cartea m-
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
grav al mișcării și-al esențelor. Scrisă cu nerv, cartea e neobișnuit de bine așezată (de aceea vorbeam de calm); e o construcție logică perfect proporționată, nu lipsită de accente ce vor să spună că, în fața evidențelor, autorul n-a căzut în uimiri, ci a căutat să-și explice și să-și administreze (scuze, n-am alt termen) interpretarea. O aventură a ideilor despre realitate, încremenită în piatră nobilă. Dar cad în abstracțiuni și nu este cazul: romanul este scris cu
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]