1,128 matches
-
25,6-15) Miercurea Mare ne apropie și mai mult de Sfintele Paști, astfel că Biserică a rânduit să luăm aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu care aducând în această zi, cu mare căința, smerenie și cu multe lacrimi, mir de mare preț și ungandu-L pe Hristos, devine mironosița și cel al lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru treizeci de arginti fariseilor și cărturarilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92408_a_93700]
-
minele din Donbas, în Kazahstan sau în tundra siberiană, de unde cei mai mulți nu s-au mai întors, ca urmare a Proclamației de la 23 august 1944, echivalentă cu capitularea necondiționată a României... Pînă una alta, vise plăcute regalității și simbolurilor anacronice, și căință personajului care a trădat Țara și poporul în schimbul siguranței și confortului material și personal. În era dronelor, nu mai e nevoie de trăsuri, pălării de circ, rochii foșnitoare și de încă un experiment regesc, sortit eșecului. Locul regilor e la
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule! Ascultă-i! Te blestemă și-ți spun doar vorbe de ocară. Pe fața lor, în afara furiei, vei zări căința. Ei suferă cu adevărat și te urăsc pentru spatele tău mai mult decât pe judecători sau pe soldații ăștia, care i-au ridicat pe cruce. Execuția ta e o mascaradă: toată viața vei trage foloase din povestea asta. Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu ei în tranșee? Trăiesc ei o viață curată de creștin? Sunt pierduți pe pământuri unde conducătorii cei nemiloși ne sunt dușmani. Trăiesc într-o lume de carnagiu și măcel care-L face pe Iisus Hristos să verse lacrimi de căință că a populat această lume. Eu nu spun că nu e necesar. E foarte necesar, dar ce fel de oameni se vor întoarce de acolo? Astfel de oameni vor sta în fața focului, întreținându-și familia, căsătorindu-se? E posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a început să plângă și la fel au făcut multe alte femei. Avea cam șaizeci și cinci de ani, iar eu știam că nu avea cum să fi greșit. — Iisus vă aude lacrimile de pocăință. Și se bucură în împărăția Sa. Adevărata căință, prieteni, e singura soluție, singura soluție. Să ne deschidem inima în fața Domnului. Astfel vom vedea lumina, vom primi adevărata simțire. În rândul din față, o femeie a țipat „O, Doamne“ și a căzut în genunchi pe rumeguș. Bobbie Lee Taylor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am dat seama că n-am să pot dormi. „Asta-i trădare“ îmi spuneam eu, amintindu-mi de noaptea care trecuse; dar, cu oricâtă sinceritate și insistență încercam să alătur acest cuvânt de sentimentele pe care le încercam, cu oricâtă căință mi-l aduceam în minte, acest cuvânt nu rezista, se dezlipea și cădea, luneca de pe mine. Dar, dacă nu-i trădare, atunci ce să fie? Dacă ceea ce am făcut nu este o trădare, atunci înseamnă că spiritul meu nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucît abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a treia lor Întîlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatînd Îngrozit că temerile-i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr-un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și-n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu avem cum să-l ștergem. Cum visele sînt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întîlni În vis: Îngenuncheați lîngă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemîndu-mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într-o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atît de pătimaș mi-a Împlinit viața. Soarta m-a binecuvîntat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n-o să figurez la indexul cărților lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iubitor, să amintească populației capitalei, care s-a abătut de la drumul drept, lecția sublimă din parabola fiului rătăcitor și să-i spună că pentru inima omenească nu există greșeală care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază de efect a prim-ministrului, Onorați patria, căci patria vă va privi cu admirație, cu tobe și surle, după care scotocise în podul celei mai mucegăite retorici patrimoniale, a fost prejudiciată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adevărat. Și, de fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe calea binelui și a căinței. Cât despre nădragii mei, reluă el, Întinzându-și picioarele durdulii și aruncându-le o ocheadă satisfăcută, trebuie să spun că la Florența nimeni nu s-a plâns de ei, la drept vorbind. Dante izbucni În râs. - Dacă ai frecventa aulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai venit să-ți caut fată Tot ca tine de pătată: Nunul vinovat să-ți fiu, Să-mi vând sufletul de viu! Nu mă bag să caut fată, Că e treabă mult spurcată Și cădem în postul mare Și-am căințele amare. Dar nu-ți arde de păduri Și mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-și bagă Prin cămări, prin așternuturi, Ochi-pucioasă, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie Aruncă duios și molcom văpaie ...rece, tenace, e
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
toate suferințele prezente, oricât de multe și de grele ar fi ele, se vor încheia odată și odată, cel mai târziu împreună cu ultima pâlpâire a vieții sale, dar că, după toate aceste încercări și ca urmare a întoarcerii și a căinței sale, îl va aștepta răsplata cea nepieritoare în Împărăția iubirii veșnice și a luminii neînserate, o împărăție și o lume în care nu vor mai exista durere, întristare și suspinare, ci fericirea veșnică a comuniunii cu Dumnezeu și cu "prietenii
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
Lui” ( Emisiunea Despre rugăciune). Volumul se încheie cu o poezie de o extrem de fină sensibilitate și suplețe, semnată de prof. Zamfira Deac, Templul nezidit, care ține loc de postfață. În viziunea poetului Botiș, suntem datori ”să ridicăm spre ceruri, în căinți/ Fierbinți dorințe de-a primi iertare” Nu voi să mă căiesc la greul vieții). Unii acceptă totul, alții într-o oarecare măsură. Dar: ori totul, ori nimic, la Dumnezeu nu merge cu jumătate de măsură. Iar totul înseamnă fericirea eternă
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea, Când ning tristeți din zări albastre. Pe chipul tău văd neputința De-a face un popas în trecut. Zadarnică îți e căința, Că în iubirea mea n-ai crezut. Din ochii tăi plouă regretul, Că nu poți da timpul înapoi. Ai da oricât să știi secretul. Ce ar suda iubirea din noi. În dorul tău sună ecoul După iubirea-mi de copilă
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
-întoarcere în sus prin ... Cuvânt ! Căderea-n mucigai - creșterea beatitudinii, că de-acolo se hrănește ce-i dorit și curat, întru purificare. Și-atunci, dintr-o noapte lungă, fie-ne trezirea-n faptul dimineții, lacrima care ... susține nufărul - hrană patosului căinței noastre ! Să nu hulim ... Cuvântul, El zidește ! 9 feb 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: CUVÂNTUL CE ZIDEȘTE / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mara Emerraldi : Toate Drepturile
CUVÂNTUL CE ZIDEŞTE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362416_a_363745]
-
de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016. GREȘEALA UNEI MAME E ziua spre sfârșite, curând se face seară Amurgul o găsește tot pe o piatră-afară Cu inima zdrobită și tare-nsângerată Cu lacrimi de căință, femeia-ndurerată. O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericită Fusese dimineața vioaie, în putere, Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstire Și în genunchi se roagă
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești ... Citește mai mult GREȘEALA UNEI MAMEE ziua spre sfârșite, curând se face searăAmurgul o găsește tot pe o piatră-afarăCu inima zdrobită și tare-nsângeratăCu lacrimi de căință, femeia-ndurerată.O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericităFusese dimineața vioaie, în putere,Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstireși în genunchi se roagă dar cade
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
în tabloul ce-atîrnă pe perete. Sunt natura moartă în culori... pictată Sunt floare, acum, de gura rea uitată! Din suflet îmi zboară albastre păsărele Purtând peste aripi iertările mele Se-nalță-n...tablou în sus peste nori Presărând peste lume căință și flori. La oră de noapte somnul... mă dorește. Din rama adormită, mă furișez...hoțește Să nu trezesc cuvântul din gura rea a lumii Și-adorm mângâiată de zâmbetul lunii. Când soarele s-ascunde și cuvântul tace Când stol de
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
FIU NEBUNUL CE SEAMĂNĂ IUBIRE... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 228 din 16 august 2011 Toate Articolele Autorului Pun versul meu aici ca martor de voința Destinului chemare... cuvântului rostit Să nu mă prindă viața cu gânduri de căința Că nu mi-am pus cuvântul să facă ce-am dorit Aș vrea să fiu nebunul ce seamănă iubire Acolo unde oameni mai cred că prin cuvânt Putem schimba destine sau dărui menire Putem și altfel viața s-o trecem
AŞ VREA SĂ FIU NEBUNUL CE SEAMĂNĂ IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360890_a_362219]
-
Juana de la Cruz, Eckhart, Iacob Böhme, Arghezi, Voiculescu, Blaga, Nichifor Crainic, Radu Gyr etc., dincolo de contingența istorică, de limitele individualității și de dimensiunea etico-religioasă, poezia este în primul rând revelație, încât enigma Iov este transfigurată între vinovăție și nevinovăție, între căință și revoltă, între dreptate și nedreptate, sub efectul frazei intuitive: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat” care l-a salvat pe acest „maestru prin excelență al Omenirii” (Aubier - Montaigne) de la cădere. Revelația este prilejuită mai degrabă
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]