253 matches
-
atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comunicare inegală la prima vedere, dar Întemeiată pe natura umană ce trece peste fictivele granițe sociale sau alte granițe inventate de oameni, și care se bizuie numai pe esența ființei noastre. Lung, ajuns din nou la „Gospodăria” din comună, se „căina” - dar numai față de ei, spunea Învățătorul, că i se luase căruța, plugul, celelalte, precum și calul și vitele, că i se făcea inspecție din cînd În cînd, să se „descopere” dacă nu ascunsese cîte ceva din cele trebuincioase „unelte ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Matilda după ce rămaserăm singuri. "Văd, zisei că nu vrei să infirmi ce se spune, că abia pleacă musafirii și gazdele și încep să-i bîrfească." "N-ai nici o grijă, și ei fac la fel, zise ea. Sânt sigură că te căinează și se întreabă ce-i fi găsit la mine!" "Ai dreptate, și eu mă întrebam ce-o fi găsit el la prima lui nevastă, pe care o iubește și acum." "Și asta suportă așa ceva?" "Se înțeleg, zisei, și când cineva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că uite așa și pe dincolo, eu, care... treizeci de metri cubi pe zi... Ăsta dădu din umeri cu dispreț și îi întoarse spatele. Individul se topi pe picioare câtva timp, apoi într-o dimineață îl găsirăm mort... Nu-l căina nimeni, nu era timp acolo să-ți amintești că murise un om și că dacă te abrutizai până într-atît încît nu numai că nu-ți mai păsa când unul pierise, dar chiar te bucurai că ai scăpat de el și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tomnatecă, nemăritată, și poate și știrbă... ca fără noroc ce era", care ajunge să dea de mâncare doar la curci, pentru că la găini, cocoși, rațe, gâște nu mai dă nimic, i se pare că și aceste păsări de curte ar căina-o pentru situația de femeie necăsătorită. "Și a rămas fata la biata maică-sa, bani albi pentru zile negre. Noi ne-am călătorit de pe-acolo, vorba curcanului, că nu suntem chiar: dintre acei ce cară noroc la fetele cele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
clipită cu bubuitura de pușcă picioarele animalului s-au muiat, ca și cum ar fi fost de ceară topită, și s-a prăbușit, rămânând nemișcat la pământ. Câteva secunde bune a fost o tăcere de mormânt. Doar moș Șutu prinse a se căina ; în timp ce își ștergea lacrimile șiroaie de pe obraji : Ce mă fac fără tine, Boian ?! După ce te-am crescut ca pe copilul meu....te-am hrănit....te-am adăpat... și tu te-ai dus. Nouă, celor mici, ne era milă și de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că cine-o mai fute-o și pe sărmana Leontina și la cinci metri mai Încolo ea zdupăia cu ciocanul În formă și las-o dracu’ vere că n-aude, e surdă moartă. N-aș fi pus mâna-n foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
răutăcioasă a acestei femei-șnur nu-l descumpănește Însă pe tovarășul meu. — Mă pricep, deoarece am studiat și tehnologia construcțiilor de mașini. — A studiat, cunoaște, ți-am spus doar. E căptușit cu de toate. — N-a avut noroc În viață, Îl căinează sincer Viorel. — Medicină am făcut aproape un an! — De ce doar un an? Întreabă ea. Părințelul dă din mână. — Oh, m-am luat cu alte treburi. Am vrut să mă-nsor, Tanso, asta e. Moșu’ Îl strigă pe fiu-său de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
teamă de degradare și dependență. Chiar ființă socială fiind, omul se bate pentru el, pentru viața sa, pentru libertatea sa și independența sa. El nu poate fi considerat degradat, inferior, pentru că trăiește în mijlocul întrebărilor și fricilor. Cel mult poate fi căinat. "Poate că presimțea Thomas Morus atunci când, în 1516, scrie Utopia, de aceea îl face pe navigatorul portughez Hythlodeu să mărturisească: "Dragul meu Morus, ca să-ți spun ce mă frământă și acolo unde toi măsoară totul în bani, ei bine, în
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
-și înțelege vina constituie tema centrală a lamentațiilor lui Iov. "Totuși, împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea când striga către mine, în nenorocirea lui. N-am plâns oare și eu împreună cu cel care-și ducea viața greu? Sufletul meu nu căina pe cel sărman?" (30: 24-25). "Umblat-am oare întru minciună și picioarele mele au zorit întru înșelăciune?" (31: 5) "Datu-m-am oare în lături când săracul dorea ceva și lăsat-am să se stingă de planșete ochii văduvelor? Mâncăm
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și el. Cine pierde dacă, pentru a-i pedepsi, vreme de treizeci-patruzeci de ani, am refuza să-i citim pe toți artiștii din cultura noastră care nu sunt moralmente impecabili? Cine-și permite? Biata cultură română pe care atâta o căinați, că nu-i "majoră"? Deși, iertați-mă că descopăr roata, pentru a deveni majoră, cultura noastră, are nevoie mai întâi să o iubim, cu maturitate, în concretețea ei materială, în ciuda defectelor și păcatelor producătorilor ei. Și când vom învăța să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
voleiul feminin în încăperi largi și înalte, ticsite de o lume în căutare continuă de senzații și emoții mistuitoare. Femeile își manifestau cu volubilitate îndatoririle de gospodine și susținătoare perpetue a modei vestimentare. Doar pensionarii, adunați în mici grupuri, se căinau că nu mai plouă odată să crească grâul. Și aveau dreptate, era parcă o înciduare a vremii, încât adesea se înnora de se întuneca ziua în amiaza mare, cădeau câteva picături de ploaie, apoi se însenina norii grei risipindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ceea ce-l privește, cred că dl Geoană n-a devenit insomniac întrebându-se: „Ce mă fac, dacă nu câștig?”. Mai degrabă cred că întrebarea care l-a hăituit a fost: „Ce mă fac, dacă înving?”. Nu este treaba mea să căinez un candidat ori altul, dar întrebarea de principiu rămâne - e înțelept să deturnezi viața unor profesioniști numai din cauză că partidul e la ananghie? Și cum poate un partid puternic precum PSD-ul să nu găsească alți candidați pentru funcția de ministru
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Învinge râul, stă pe singurul divan din cămăruța unde l-au alungat nevoile și scrie, citește și recita poezie. Trec pe la el notabilitățile de la partidele politice, de la putere ori din opoziție... Toți Îi adresează vorbe frumoase, de admirație ori Îl căinează. Numai anchetă socială de la Primărie este pozitivă În aprecieri: familia Tăcu are condiții corespunzătoare de locuit. Omul străzii, poetul Alex. Tăcu, locuiește chiar În Piață Unirii, Într-un fel de subsol, acolo de unde soția sa câștiga un ban pentru medicamente
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au creat, distrugerile pe care le-au produs, molestarea, rănirea și uciderea a sute de români. Și, prostit de televizor, poporul Înghite toate otrăvurile manipulării, vede mineri plantând flori În București, Îl urmărește pe Miron Cozma pozând În victima și căinându-i pe amarații care muncesc În fundul pământului (uitând că din Întâmplare faptul că acești „amărâți” și-au trimis semenii la odihnă veșnică tot În fundul pământului!) sau Îl aude pe Gelu Voiculescu Voican afirmând „minerii au avut toată bună intenția”, si
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la putere. Acum, așteaptă ca președintele să mai iasă să îi mai dea câte un șut premierului Victor Ponta, care este și candidatul la președinția României, în timp ce ea, opoziția, e moartă-n păpușoi. Vorbeam cu prietenii din presă și îi căinam că ei suferă mai mult decât cei din opoziție care sunt atât de slabi în sondaje. A.M.P. : Am niște exemple îngrozitoare aici. Nu avem niște departamente de politici în partide și acesta e un lucru pentru care suntem guvernați
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mică povestioară hazlie atribuită lui Liu An (179 122 î.Hr.), intitulată Bătrânul de lângă frontieră care și-a pierdut calul: "Un bătrân locuia cu familia lui nu departe de frontieră. Într-o zi, calul lui a trecut la barbari. Vecinii îi căinau, dar bătrânul se consola: "Cine știe dacă această pagubă nu se va transforma într-o zi în bucurie?" Și într-adevăr, câteva luni mai târziu, calul s-a întors la ei aducând cu el și o splendidă iapă sălbatică. Vecinii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să-l felicite, dar bătrânul: "Cine știe dacă această bucurie nu se va transforma în supărare?" Ai săi se îngrijeau de cal. Fiul, bun călăreț, încălecă dar fu zvârlit din șa și-și rupse un picior. Vecinii voiră să-l căineze, dar bătrânul: Cine știe dacă acest necaz nu se va transforma în bucurie?" Într-adevăr, în acel an barbarii trecură frontiera și toți bărbații mai voinici fură mobilizați. Fiul invalid a fost singurul care a scăpat de încorporare și chiar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un sfert de ceas, o jumătate de ceas toți se învârtiră în jurul lui, în zadar. Începu să alerge o șoaptă: E gata! Apoi în curând: S-a dus! A murit! Toți stăteau încremeniți. Cei ce-l cunoșteau mai de aproape căinau pe nevastă, care rămânea tânără, cu un copilaș, fără pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și eu cu sufletul tulburat nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult în pușcărie decât pe-afară. A bătrână, săraca, mă căina, când eram încă un mucos. Pune, mă, mâna pe carte și-nvață, ce vrei să se-aleagă din tine, hoț de buzunare vrei s-ajungi?! Nu, fă, nu-nvăț, ce-s fraier, ca voi, să mă spetesc cu munca toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
B. a fost întrebat de ce lasă el o slujbă atât de ușoară și plăcută, a răspuns mai mult pentru el: „Din cauza lozincii“. De ce le e milă săracilor de bogați Mama spunea: „Săracu’ Matache, e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
masă, care se desfășoară În satele și orașele județului”. Cel mai probabil opinăm noi, sărmanii ziariști vasluieni nu prea au avut ce relata de vreme ce aceste activități erau doar pe hârtie și nicidecum În practică. Mofluzul Andrei se mai căinase astfel: „Coloanele ziarului n-au cuprins nici un articol privind rolul, sarcinile și eficiența activităților desfășurate În unitățile culturale de la sate (În special În căminele culturale)”. Desigur, scormonitorul greșelilor de tot felul era complet aerian atunci când CHIAR CREDEA că bieții ceapiști
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
erotic nu se poate chema viață, dar oare e corect din partea cititorului modern să presupună că așa trebuie să i se fi părut și ei ? Oare nu există ceva vulgar în zelul cu care acest film ne cere s-o căinăm pentru neîmplinirea ei erotică (sau, mai pe șleau, pentru virginitatea ei), ca și cum aceasta ar fi făcut automat din ea o ființă ciuntită ? Sigur, e dreptul realizatorilor să-și imagineze că Austen a suferit O Mare Dezamăgire și că Ea Nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
puse după cap câte o trăistuță cu tain. Controlează roțile căruței, hamurile cailor și schimbă câteva vorbe cu Mihăiță. în timp ce caii își ronțăiau ovăzul, Costache privește bătrânul plop ale cărui ramuri se leagănă în vântul primăvăratic de parcă l-ar fi căinat pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor Gheorghiu − Măi Mihăiță, taică-tu s-a întors de la chirie? îl întrebă bunicul pe nepotul care le adusese de-ale gurii fiind trimis de maica-sa. − Da, bunicule, acum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bătaia pe care i-au tras-o feciorii mătușii Marița. Dar am să le găsesc eu ac de cojocul lor, încheie, amenințător Mihăiță stând la masă. − Multe ai avut tu de tras, Marie de când ai intrat în familia asta, o căină mama Elena pe fiesa; − Asta-i viața, mamă, fiecare cu soarta lui, ce ți-e scris în frunte ți-e pus, încheie Maria. Mihăiță se ridică de la masă, mulțumește mamăsi și-și face cruce și adaugă: „azi lucrez la școală
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]