2,510 matches
-
Albe rămân oasele pe pietrele muntelui, ca literele unui nume tăiate în piatra din zid. Din lumină, cu capul plecat, tu le citești, și nici măcar nu știi, la a câta citire ai ajuns. Vis cu cai - Artabanos, unde se duc călăreții printre mirți cu caii aceștia, unul roșu, altul murg și altul alb? - În visul lui Zaharia, cel care s-a născut odată cu tine și-a plecat cu-o funie de măsurat în mână dincolo de râu, în al doilea an de
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
la o geografie mitică, o geografie unde mari ritualuri din an adunau popoare cu slavă sacră, pentru un șotron cosmic. Nu-și cunoștea vârsta Ștefan, dar doica ținuse oarece socoteală și îi spusese că are cam șaptesprezece ani. Privi iar călăreții. Stolnicul și flăcăii înaintau pe drumul plin de glod și se pierdură încetul în spatele Dâmbului Melcilor. Când trecură de gruieț, stolnicul Constandin văzu înainte satul, unul din satele moșiei sale, cel mai apropiat de mlaștina pe care odată vroise s-
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl găseam pe nenea Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
oștiri întregi. Dar turcii recunosc armele Argineanului și "mearsără care-încotro-în răsipă". Metamorfozatul îi urmărește ( "după dânșii s-alungă"). Brusc descindem într-un desen animat! Eroul îmbătat de vitejie este aruncat lamentabil din șea": Sărind calul peste-o râpă lungă/ căzu călărețul fără ispită/ Cu capu-în gios și-în tină rămasă." Bidiviul său (de fapt, al adevăratului viteaz, Argineanul) se îndepărtează învăluit într-o eroare de concordanță a timpurilor verbale, ea însăși precedată de o fastuoasă cacofonie: "Calul fugi ca când
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
Prefectură, Primărie și Cercul militar-civil: „În vederea acestei mari serbări hipice, pentru prima oară în orașul nostru, s-au luat măsuri de amenajarea câmpului de curse și construirea de tribune comode pentru public. Intrarea: la tribună - 50 lei, pietoni - 10 lei, călăreți - 20 lei, trăsură cu 4 persoane - 100 lei. Un alt mare concurs de obstacole se organiza în 4-5 iulie 1936, pe arena Electrica, sub patronajul principesei Elisabeta; din comitetul de onoare făceau parte generalii Baliff, Bunescu, prefectul Nistor, primarul Coman
Agenda2005-39-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284243_a_285572]
-
Dragalina („Pe brațul stâng fiecare prisonier purta tricolorul român, iar capelele sârbești au fost înlocuite cu capele donate de armata noastră”). La Moșnița merg generalul Dragalina, prefectul, colonel Alexandru Nasta (1891-1962), primarul Timișoarei, Eugen Pop, intelectuali timișoreni, fiind primiți de călăreți înfășurați în tricolor; iarăși s-a jucat „Hora Unirii”. Întoarcerea Presa vremii consemnează și manifestările prilejuite de întoarcerea românilor în Banatul de Vest, la sfârșitul lunii mai: „Vineri 30 l.c. dimineața, au sosit la Timișoara cei 1 800 de prizonieri
Agenda2005-33-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284080_a_285409]
-
fapt, până la acel moment, trei pregătiri și așteptări zadarnice ale regelui. Lugoj și Caransebeș Miercuri dimineață, la ora 9, Regele Ferdinand este primit în Gara Lugoj de primarul Ioan Harambașa, prefectul Corneanu și condus de un „banderiu” de 160 de călăreți; merge la bisericile ortodoxă (Te Deum oficiat de Episcopul Bădescu al Caransebeșului) și greco-catolică (Te Deum oficiat de Episcopul Nicolescu), ascultă corurile Vidu și „Lira”, vizitează Țesătoria de mătase, Spitalul județean și sediul orfanilor de război. Dejunul (70 de persoane
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
episcopului de pie memorie IOAN MEȚIANU“, „Dl. Teewana, șeful tribului Indienilor din Canada, venit la Londra spre a cere guvernului englez să înființeze școli pentru cei 248,000 Indieni canadieni“ și „Trupele coloniale italiene din Tripolis. Portdrapelul unei coloane de călăreți pe cămile. În vârful drapelului e prins cu un lanț, de una din labe, un vultur viu“. De asemenea, paginile cu text insuficient au fost completate cu textele următoare: „Te mulțumești cu mirosul. Față de grozava scumpete a traiului, chimia a
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
Herei din Olympia (Grecia) l Campioana olimpică la maraton în anul 2000 la Sydney, atleta japoneză Naoko Takahashi, a reușit o revenire victorioasă, după doi ani de pauză, câștigând maratonul de la Tokyo, cu timpul de 2: 24,39 ore l Călărețul Viorel Bubău a decis să-și facă o bază hipică proprie, modernă, în satul Curteni, situat la 10 km de Târgu Mureș l Clubul Chelsea Londra a plătit cinci milioane de euro pentru un fotbalist sârb în vârstă de 16
Agenda2005-48-05-Sport () [Corola-journal/Journalistic/284436_a_285765]
-
aripa fericirii nu vrea să-nchidă ochii peste noi, ca pasărea sacră cădem peste umbra amurgului gol când liliacul și-a desmorțit floarea peste raza de lună, miroase iubito a noi când eram fericiți împărățind lumea, când copacii alergau tăcuți călăreți peste câmpia în floare, când seara umbla desculță prin rouă și pădurea ardea albastru peste orizontul ce se prăvălea peste apele din zare printre luceferi și stele, printre fluturi și licurici; eu n-am să uit cât de frumoasă fusese
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > VIS ALB (POVESTE) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Din pielea acestora trecută ptin foc se obținea o
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
înțelegeau și limba oamenilor și se înțelegeau cu aceștia. Unele din aceste creaturi trăiau și la curtea regelui David slujindu-l cu credință în schimbul ocrotirii ce el le-o dădea interzicând ca ei să fie vânați asemea fiarelor. Grupul de călăreți care străbăteau Valea Întunecoasă, situată în partea de miazănoapte a muntelui, erau supuși ai hanului mongol. Misteriosul grup era condus chiar de prințul Tolui, fiul cel mai tânăr și iubit al hanului mongol, Kublai. Tânărul prinț plecase pe ascuns în afara
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
quiche cu somon afumat, O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi, Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III, Voi râde de listele laureaților, medaliaților, De istoriile literare voi râde în hohote, Trece în goană un pâlc de călăreți, Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii Cântă imnuri imperiale, guillaume iar face glume, Iar noi mai avem puterea să râdem, Trăiască, strigă sufletele slabe, Pe ritm de samba, apoi adio. Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine, Precum
AICI E LOCUL MEU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384606_a_385935]
-
pentru a doua venire a lui Isus ce a propovăduit pacea și iubirea, dar care au fost și au rămas rarități pe acest pământ. Multe, foarte multe, s-au schimbat în lume în ultimile două mii de ani dar cei patru călăreți apocaliptici, priviți în picturile lui Albrecht Durer, Victor Vasnetsov și ale altor mulți artiști, au rămas numai simbolurile rele, maligne, ce bântuiesc lumea în lung și lat, mult mai dese și intensive de la apariția banilor, de la folosirea prafului de pușcă
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
altor mulți artiști, au rămas numai simbolurile rele, maligne, ce bântuiesc lumea în lung și lat, mult mai dese și intensive de la apariția banilor, de la folosirea prafului de pușcă și a atomului împotriva omului de către om. Privind grupul celor patru călăreți aducătorii sfârșitului lumii conceput de Albrecht Durer, trebuie să ne imaginăm ce impresie profundă, apocaliptică a făcut asupra credincioșilor în urmă cu cinci sute de ani și să comparăm cu răscolitoarele noastre emoții ce le avem când ne reamintim ciuperca
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
care Ioan din Patmos nu a avut-o, nu putea să o aibă, când tot Imperiul Roman abia avea vreo zece milioane de oameni ... Acum, venind an de an în România, de 26 de ani, sunt din nou martorul altor , călăreți apocaliptici care s-au năpustit asupra României ca să o sfâșie, să o sfârșească. Comparând cu apocalipsa lui Ioan din Patmos din anul 94 și cu lucrarea lui Albrecht Durer din 1496, în Decembrie 1989 în România aducătorul apocalipsei, infernus rex
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
vizionezi așa ceva, spuse Alfredo. - Am văzut odată, la o sărbătoare culturală în Brașov, dedicată Evului mediu, mulți pepeni tăiați - în turnirul organizat, în care aceștia țineau loc de capete de sarazini, fiind retezați cu sabia de bărbații ce întruchipau cavalerii călăreți, care se întreceau în lupte - și apoi erau consumați de oamenii sărmani, veniți la locul evenimentului, povesti Cornelia. - Mie, cea mai minunată, în Spania, îmi pare a fi marea. Sunt îndrăgostit de ea pe vecie ! declară Alfredo romantic. - Am văzut
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
dificultate, în colțul gurii prelingându-i-se salivă. Fata își aminti atunci de handicapul acestuia, despre care i-a povestit Alfredo. Cornelia observă că totul era diferit, comparativ cu corida spaniolă la care asistase recent. Nu existau cei doi picadori - călăreții înarmați cu sulițe, care însoțeau matadorul, cei trei banderilleros, asistenții care înfig în grumazul taurului țepușele cu cârlige în vârf, ornate multicolor, precum și purtătorul de spadă, care înmânează toreadorului spada înainte de actul final. Corida ce avea loc nu respecta organizarea
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
putea fi eventual beneficiar al unei Legi privind drepturi și îndatoriri, care încă nu a fost inventată de politicieni. Aș sugera una simplă: „Dacă nu muncă, nu mâncă”. Creangă asocia școala cu iapa a cărei șa este biciuită dar cu călărețul pe ea. Vai Doamne! Să tot înveți în aceste condiții. Unii maturii, nu le zic oameni că nu merită, pretind formule de politeță de forma: „înalt prea demnitatea Dumneavoastră” , „Mult stimate Domnule profesor” etc. Se și prezintă ca atare: „Profesor
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
pierdea timp pentru lărgirea lor, pentru traversarea râpelor adânci, poate și a unor râuri necunoscute. În plus, exista permanent riscul să-și rătăcească o parte din trupe ori întregul efectiv... Astea erau bune pentru forțe foarte mici, pentru pâlcuri de călăreți ori pentru cercetași. Să nu uităm că oastea își transporta armamentul, hrana și tehnica de luptă, ușoară și prea puțin sofisticată, evident, dar pentru toate astea era nevoie de drum larg și cunoscut, nu de cărări înguste, întâmplătoare și înșelătoare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
destul de tare. Nu uita că și tătarii au trecut prin zonă și nu au folosit aceste drumuri, dar au ajuns la porțile Vienei... - Da, ai dreptate, dar parțial! În așa numita „invazie a tătarilor”, prin 1241, cei 100.000 de călăreți s-au deplasat pe crestele munților. Ei nu aveau nevoie să-și piardă timpul cu lupte în care localnicii îi puteau angaja pentru a-și apăra avutul. Urmăreau doar deplasarea rapidă și ocuparea Vienei. Au traversat Moldova, în drum spre
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
iar când pătrunse pe ulița satului nu recunoscu absolut nimic. Calul mergea la pas cu povara încremenită deasupra sa bălăngănindu-se, când în stânga când în dreapta, de parcă dormea buștean. Era o oră destul de târzie când calul se opri la o poartă. Călărețul continua să-i stea povară în spate și nu descălecă să-i deschidă. Îl lovi de câteva ori cu coada dar nici un semn de pricepere. Atunci, parcă enervat de letargia în care-i căzuse stăpânul, se ridică în două picioare
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]