1,672 matches
-
de paranoia și de toropeală voluptoasă. Era ceasul plăcerilor. Sigrid reveni cu tava. Deschise o sticlă de roederer 1991 și-mi turnă într-o cupă givrată pe care mi-o întinse. Susurul șampaniei care curge anunță fericirea. Era o seară călduță de vară, gazda mea purta o rochie scurtă care dădea la iveală gambe demne de o scandinavă. Ai putea contracta sindromul Stockholm pentru mai puțin de-atâta. Ciocnii („Pentru Biscuit care ne dă exemplu”) și băui versiunea cu bule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
La ce se referea oare? La igiena personală, bineînțeles, ce știți voi despre mecanismul feminin care se pregătește la nesfîrșit pentru ca să vă primească și să vă facă existența un paradis pentru cîteva clipe? De aceea aveau ele nevoie de băi călduțe, măști cosmetice și clisme. Dacă ar fi dat atunci cu piciorul situației favorabile ar fi însemnat să și bată pur și simplu joc de un moment cu care nu s-ar mai fi întîlnit, le atrăsese atunci Gulie atenția, avînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
schimbe ceva, trebuie, în primul rînd, să ne schimbăm noi înșine. Fiecare schimbare presupune un risc deoarece, într-un fel sau altul, părăsim mediul familiar. Creșterea se petrece în afara zonei de confort. Mentorul meu îmi spunea întotdeauna: "Părăsește-ți culcușul călduț. Înlocuiește orice problemă rezolvată cu una nouă, mai dificilă". În această carte vei găsi și un plan de îmbogățire în 20 de ani. Vei putea trăi confortabil numai din dobînzile capitalului tău. Dar poți la fel de bine să strîngi acești bani
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
sînt pentru oameni suferinzi de un defect congenital inexplicabil. Trebuie ca sistemul genetic al cuiva să fie binișor dat peste cap încît să iasă în frig și în ploaie și să fugă de jur-împrejur în loc să se cuibărească într-un pat călduț. Pe cînd eram la școală, trebuia să fug de la vestiare spre terenul de sport. Într-o zi, mi s-a alăturat și profesorul de sport care, cu o lipsă de tact pedagogic incalificabilă, a început să țipe la mine: "Schäfer
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ușor. Îți dau și sacoșa asta de rafie să le pui pe toate. Nu, am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase milioane și-ți dau și caloriferul acesta electric. Este cu ulei. Dimineața te scoli în camera călduță și ești boier. Aici e vorba de bănet, nu glumă. Dar ai un vagon de marfă, clasa întîia. Prea scump. Îmi ești simpatic. Îți spun ceva, dar jură că nu spui nimănui. Jur. Nu, pe cruciulița asta să juri. Jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mulțime de rîsete au aprobat gestul șefului și au început comentariile, întrerupte la intervale egale de paharele cu rachiu. Eu iubesc cîinii, dar urăsc mîțele. Da, șefu', și noi la fel. Dom'le, o hrănești, o îngrijești, o ții la călduț în casă și dacă o tragi puțin de coadă, te mușcă și te zgîrie pînă dă sîngele. Parșivă lighioană. Cît despre șoareci... Pe cînd cîinele e altceva. Dacă îi provoci durere, te atenționează delicat, dar nu mușcă tare. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-și ascunde scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se drege ceaiul cu tampoane folosite. Le ascunzi după icoana Fecioarei 40 de zile, apoi le dizolvi în apă călduță. Bea prostul, îi intră pizda-n inimă și nu i-o mai scoate nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea operație? Să scoți pula din capul unei curve. E veche poanta, dar tu știi care-i culmea răbdării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lapte pusă la fiert: crește, crește și, brusc, dă pe plită. Dacă nu te trezești, riști să rămâi doar cu mirosul, pentru miros, zău, nu se merită aprins focul. Ce îmi recomanzi? Dimineața, pe stomacul gol, o ceașcă de lapte călduț de la bunica, seara același tratament, mâine poate niște mere coapte din livada popii Tatu, poimâine o lingură cu vin și ceva firimituri de pâine cât să-mi țină de toate iluziile? Pentru ce, pentru ce să mut molozul de ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e nevoie pentru asta de un sîmbure de har, iar el nu dădea semne a-l fi ascuns pe undeva. Nici În misiunea de Învățător nu-l văd. I s-au potrivit mult mai bine birocrația comunistă și poziția aceea călduță de nomenclaturist rural. A dat și Miklós Horthy o mînă de ajutor cînd, intrînd În Ardealul cedat, le-a impus seminariștilor uniți atît de multe materii În limba maghiară și taxe suplimentare atît de mari, că moșu’ s-a văzut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu paradidonai, „a preda”. Pentru el, așadar, fapta lui Iuda se definește ca trădare, fără nici o ambiguitate. Totuși, spune Origen, Iuda n-a fost nici trădătorul brut, cum îl vede Celsus, nici discipolul fidel, ca și ceilalți apostoli. Iuda este „călduțul”, omul de la mijloc, omul indecis, omul intervalului, al spațiului dintre semiafirmare și seminegare, dintre semifidelitate și semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe Isus, dar nici nu I-a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și reneagă Dumnezeul, închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii nu insultau/calomniau pe nimeni altul decât pe Isus șatunci când spuneau că vindecă prin Beelzebulț; e așadar limpede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la cer pentru a-și aduce „roadele”. Prima categorie o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline ochi cu flori. Arhanghelul primește coșurile și răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
era ca al celorlalți : alb-gălbui, cădea până jos dacă i-aș fi văzut picioarele, nu m-aș fi uitat mai sus recunoști regele și după picioare, așa cum drumurile le cunoști după colb și pietre... dar veșmântul, fluturând lin în aerul călduț, cădea până la pământ... m-am uitat mai sus am văzut cum își întinde mâna la botul meu cred că degetele lui erau din lumină, fiindcă numai așa puteau să miroase ca aerul încărcat de soare și miere și flori... chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa cum știi, nepoate, bătaia inimii e viața, fiindcă e Timpul care se cuibărește în noi dar acum viața nu venea, cum știam, din pământ și nici din cerul de deasupra. Nu. Venea chiar de lângă mine, înfiorându-mă, așa cum face vântul călduț primăvara, când vin binecuvântate ploi... Dar era altfel... Era, așa, ca o respirație și mirosea ca florile noastre sau ca pământul după ploaie, sau așa cum miroase apa depărtărilor și norii... Cei care respiră sunt oamenii. Dar oameni vedeam mai mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lor cu ale altora (știam asta, fiindcă pe unele le mai auzisem și altădată), dar ne plăcea să-i ascultăm și stăteam, așa, până când glasul lor se amesteca în murmurul mării și adormeam legănați de poveștile lor, mângâiați de vântul călduț și parfumat... Taică-mio zicea că am eu gărgăuni în cap: cine a mai auzit să fie parfumată marea. Ei, da: mirosea a alge, a pește... dar asta numai parfum nu era. Ei, și! îmi spuneam fiecare cu ce-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
informează-te ! Cum să înfrunți singură necunoscutul când ești încă atât de fragilă... Și mai ales pentru ce ? Pentru ce ?" Întrebările lui, la care nu avusese răspuns, încep să o frământe. Într-adevăr, de ce am plecat fără ezitare din coconul călduț al existenței mele, din casa mea, de lângă omul care mă protejează și cu care împart bine și rău de o viață ? Ce caut, la urma urmei ? Vreau să verific dacă halucinațiile date de anestezie au în ele un sâmbure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
liberi să votăm după cum credem de cuviință. Numai așa a scăpat de huiduieli, golanu' dracului... Poate și de ceva păruială cu îmbrânceli... L-ai văzut cum s-a strecurat cu mașina printre oameni către casa pădurarului, unde i-a fost călduț la celelalte alegeri, că Pantelimon lipsea atunci de-acasă... Dar de data asta i-a făcut-o cu vârf și îndesat! Ați aflat, nu-i așa? Comédie mare, fraților! Anchetă cu procurori... Se vorbește că Pantelimon, când a aflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți la altar, a visului mireasă, Ideal de frumusețe într-un spațiu ireal, Plângi o mângâiere, poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți, Și te plângi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tine nervii, atât de puțin necesară inimii tale. Tot din jurul ei putea să dispară, toate lucrurile, deși a aranjat camera cu inspirația unui artist ( Ion Aramă "Strada Ancorei", Areta Sandu"Glonțul de porțelan"). Primea de la lucrurile din jur acel aer călduț, din fiecare clipă de singurătate cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate petale roșii de trandafiri aproape boboc, mici discuri albe ce se vroia sau nori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se pregătea să mi-o paseze. Mai apoi în timpul zilei dorii să înot în piscina interioară. Toate fetele ne adunaserăm acolo, iar băieții erau în curte, la o bere. Îmi dădusei jos prosopul și mă pregătii să plonjez în apa călduță, când Françoise interveni: Vezi, dragă, să nu ne stea în drum prosopul tău pe care l-ai lepădat. O privii cu sictir și pusei prosopul deoparte. Apoi trebui să suport privirile cercetătoare ale Améliei. Când Angi nu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne vizitezi. Diminețile, zilele aici trec liniștite. Numai poziția Soarelui pe cer este indiciu al trecerii timpului. Noi stăm de multe ori pe plajă admirând marea, nopțile. Aici nopțile sunt blânde ( ai citit, nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu. Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de cascadă. Aveam sânii, cam ascuțiți, tari și frumoși, scoși din apă. Pielea mi se răcise. Cu mâna dădui un val de apă peste piept, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să apese singurătatea, unde te duci? Ți-ai ocupat timpul, ai simțit destul. Mama e sacră. Do you love me, mother, like I love thy? A avea un copil, fruct al unei coincidențe (când te hotărăști) și al unui vis călduț (pleci înainte să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tambura îi căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc Aureliu și Epictet, parcă vă și văd tremurând de emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]