608 matches
-
are legătură cu micul recipient în care se ține cerneala, ci provine de la denu- mirea de Calea Mare - numele vechi al drumu- lui Câineni-Perișani-Sălătruc-Curtea de Argeș, printr-o intere¬santă translație fonetică: Colțu’ de pe Calea Mare - Colțu’ Călii Mari -Colțu’ Călimării. Pe Pod a fost dintotdeauna, și încă mai este, teren de porumbi, pentru că, în sat fiind, aceștia, după ce leagă, nu mai trebuie păziți noaptea de urși, viezuri și porci mistreți, așa cum trebuia făcut cu terenul din Gruiu’ Pleșciorii. Locul acela
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
plângerea mea: Alteori, așezat pe Banca de la Statuia din parc, contemplu Havuzul ce-mi pare coborât din Tabloul măiestrit de Iconarul vindecat de spaime și nefericiri într-una din Zilele Babei. Revenit acasă, îmi potrivesc Ochelarii, înmuindu-mi tocul în Călimara cu cerneală simpatică, încercând să-i fac nemuritori pe cât mai mulți aflați în viața mea: pe Santa Barbara, pe Lingurarul îndemnând la credința în Domnul, pe Cartoforii pedepsiți de propria-le patimă, pe Îngrijitoarea dăruită celor aflați în suferință. Și
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
Toate Articolele Autorului poetul nu este tăcut doar adesea rămâne mut în fața atâtor minuni ce plâng irosite-n genuni dacă silabe-n cuvinte nu se despart să alinte ceea ce ochiul admiră în corzi de suflet pe liră visuri dorm în călimară le scoate noaptea afară în scârțâitul de condei cu îngeri zboară către zei poetul nu tace nicicând el mângâie macii în gând adună roua să-i fie o ploaie caldă-n grafie sămânța lui să-i mijească postuma slovă-l
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
Mesajul care se predică puțin este: Vai de voi, creștini fățarnici! „Domnul a zis: iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu și nu-l voi mai ierta” Amos 7:1-8 „Domnul a zis omului îmbrăcat în in și cu o călimară la brâu: Treci prin mijlocul poporului Meu și fă un semn pe fruntea celor care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se fac” Ezekiel 9:4 Cei patru îngeri țin vânturile până când se va pune pecetea pe fruntea slujitorilor
NICODIM de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351936_a_353265]
-
Florile imese de lotus, pe fondul vălurit în zeci de nuanțe de roz, nu reușiră de această dată să o calmeze. Nici dușul, fierbinte-rece-fierbinte-rece nu reuși să spele supărarea neagră care îi păta sufletul ca o cerneală prelinsă dintr-o călimara spartă. Începu să se teamă. Pentru copil nu erau benefice stările ei de nervozitate și anxietate. Doamne, de când nu se mai simțise atât de supărată ?! Era o luptătoare, o femeie-samurai cum spuneau cei care o cunoșteau, nu trebuia să se
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DESCRIERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1009 din 05 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Și-a umplut cerul călimara cu sufletul meu și agață cuvinte brumate pe liniștea copacilor cuminți sub respirările așteptării. Penițe înfiorate se joac ă pe norii gândului dezmierdat în tomnatica reverie a culorii Referință Bibliografică: Descriere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1009
DESCRIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352320_a_353649]
-
adevărat este cu neputință să ajungi la deznădejde.” (Honore de Balzac) „Nici tu nu esti femeia ideală,/ nici tu nu știi să vii tiptil/ în fiecare seară,/ nici tu n-ai preț,/ nici tu nu ești povară,/ femeie în albastru,// călimară.” („Muza”) „Prietenia îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile.” (Francis Bacon) „Nu trebuie să-ți faci prieteni decât dintre oamenii care muncesc. Omul leneș este periculos pentru prietenii săi, căci el, neavând ce face, vorbește despre ce fac și ce nu fac
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
Trece iarna pe Avrig Noi cu gândul la covrig, Parcă mi se face iarăși frig Când mă rad, mai văd o cută Și-n mustrarea asta mută Parcă moartea mă sărută Primăvară, primăvară Viață dulce și amară Lasă-mă în călimară ! Referință Bibliografică: Primăvară, primăvară / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul I, 08 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351404_a_352733]
-
liniște Un suflet-orchestră pentru că de la început și până la sfârșit asistăm la o muzică ce pornește delicat, precum sunetul viorii: „Din cântec lin, pe strune de vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimară/ Praful iubirii peste noi în noapte. / Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine/ Să mă îmbrac în mantii de culori./ Aș vrea apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
prezent. ). Înainte de a lua o hotărâre să vină Starețul Sofronie și s-aducă 30 Uneltele de scris și cerneală din nucă. CĂLUGĂR I Mă duc să-i spun să aducă o pană și-o piele de miel, Iau și o călimară din rastel, Sunt vremuri de restriște și mare însemnătate Ceea ce se scrie să rămână-n eternitate! ( Pleacă. ). MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Către logofătul Neacșu. Neacșule! Am îmbătrânit! Creștinătatea m-a părăsit, Mahomed a înăbușit Răscoala lui Bedir-Ed-Din! Ienicerii lui mereu vin
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
domnul rector, un fan declarat, nostalgic al vechilor tradiții, care-i indica precis unde să-și bage tema de cercetare, plus câteva amănunte jenante despre mama sa. Dorel reuși să evite o carte care zbura spre el, dar nu și călimara ornamentală, din bronz, apoi părăsi demn biroul rectorului. Abia afară izbucni în plâns. Cum simțise însă că banca aceea din spatele blocului este o sursă de inspirații (el ca un descreierat ce era, credea că este vorba de un vortex energetic
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
domnul rector, un fan declarat, nostalgic al vechilor tradiții, care-i indica precis unde să-și bage tema de cercetare, plus câteva amănunte jenante despre mama sa.Dorel reuși să evite o carte care zbura spre el, dar nu și călimara ornamentală, din bronz, apoi părăsi demn biroul rectorului. Abia afară izbucni în plâns. Cum simțise însă că banca aceea din spatele blocului este o sursă de inspirații (el ca un descreierat ce era, credea că este vorba de un vortex energetic
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
emoțională atât de profundă, încât, personal, nu pot pătrunde în profunzimi până la subliminal întru descifrare și a percepe precum mi-aș dori, - în ecuația mulțumirii de sine; pot intui intrinsecul, elevațiunea distinsei poete din a cărei pană scriitoricească muiată-n călimara profesiunii de credință, au văzut lumina tiparniței - precum ,,Fiat lux!” - mai multe volume de poezie, iar alte volume, - antologate. Uitându-ne la CV-ul Valentinei Becart, ne facem o părere cum laude. Dincolo de această părere nu mai știm nimic; nu
NOI APARIŢII EDITORIALE. ANTOLOGIA DE POEZIE ARTĂ SFÂŞIATĂ! ( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI).COORD. VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351049_a_352378]
-
ningea. Bogat și rar ningea... Poșta centrală. Poșta cu „scriitorii de petiții” în holul mare, la masa cu sticlă. Petiții scrise caligrafic, frumos, în limbajul conțopistic al timpului, scrise - contra cost - cu condei și peniță de tablă, muiată pedant în călimara de birou, în care se mai găsea, uneori, câte-o muscă moartă. Era ocupația câtorva întreprintători particulari, veterani de război, mi se pare, cu niscaiva știință de carte. (Nu era puțin!). Oamenii cu necazuri trimeteau câte-o petiție, o cerere
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > TEMNIȚA CĂLIMĂRII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1342 din 03 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea, pasăre de pradă lacomă și hrăpăreață, Aripi negre a întins și freamătă pământul tot, Prins în menghină de întuneric nu mai face față Umbrelor
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352190_a_353519]
-
pământul tot, Prins în menghină de întuneric nu mai face față Umbrelor ce-au biruit lumina. Nou-născutele cuvinte s-au umplut de întuneric Și orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad; Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric: Unde-i călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352190_a_353519]
-
Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă Iar lumina să îmi înflorească slovele din carte Umilind și-ngenunchindu-mi umbra. Eu la vânătoare voi porni și noaptea o voi prinde În arcane de păienjeniș avide, lacome, Și-n a călimării neagră temniță o voi închide... O fereastră-i voi lăsa, deschisă. Referință Bibliografică: Temnița călimării / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1342, Anul IV, 03 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352190_a_353519]
-
carte Umilind și-ngenunchindu-mi umbra. Eu la vânătoare voi porni și noaptea o voi prinde În arcane de păienjeniș avide, lacome, Și-n a călimării neagră temniță o voi închide... O fereastră-i voi lăsa, deschisă. Referință Bibliografică: Temnița călimării / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1342, Anul IV, 03 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352190_a_353519]
-
El încunoștință pe Vlahuță., rugându-l să-i cumpere o masă mică, albă, de brad. Domnul Vlahuță se grăbi să-i cumpere. Caragiale sosi din Berlin și se pregăti de lucru. Dar n-apucă să scrie cele dintâi rânduri și călimara se răsturnă, pătând masa. Atunci maestrul se sculă și n-a mai scris nimic. I s-a părut că-i un semn rău. Lângă pata de cerneală a scris: Toate meseriile necurate lasă pete. Și s-a iscălit.” Caragiale a
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
să scoți masca fii părinte cu fruntea chiciură cerșesc pâine și vin * * * Cărări regăsite Îmbrac liniștea pentru când voi intra pe poarta paginii azi istovit picură în minutar gândul învinge cerul mâine cărările se deschid frunza se trezește îmi așterne călimara la picioare din sângele ei aștept să te naști... Referință Bibliografică: Cerșesc pâine și vin / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile
CERŞESC PÂINE ŞI VIN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355888_a_357217]
-
fi întărit cu încurajări și unde abia de puteai să-ți mai ascunzi suferințele atroce (pe acel sărăcăcios par de spital), privegheată de Domnul și de stele, la nici doi ani de când mâna ta firavă și tremurată înmuia tocul în călimara mea de școlar cu marginile răsfrânte, pentru a nu vărsa lichidul stânjeniu fremătător de atâtea emoții în ghiozdanul de fotă pe care mi-l croiseși și, așternea rostuindu-mă, cu apelațiunea unică și inconfundabilă pe care de atunci n-am
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
de briza gândului meu Rotunjeau clipele pe margini de-așteptare, Luminându-mi sufletul ce ardea-n lumânări de seu Ea se făcuse stea, se pierduse-n zare. 27 aug.2011 Geoagiu Ziua de ceară În amiaza aceasta Dumnezeu a vărsat Călimara cu cerneală galbenă peste oraș, Se colorase totul de parcă ar fi pictat Un tablou de toamnă adunată pe făraș. Frunzele se topiseră de atâta culoare Se scurgeau ca un fluviu în parc pe poteci Iar noi eram lumânări aprinse de
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CÂND LACRIMI NU-S Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În călimara veche se scaldă iar penița, Pe coala albă cuvinte lasă floare, Trecutul să-mi salvez de la uitare Îmi dau mereu precum vedeți silința. Ca ieri se bucura că ochi făcui în lume, Cu fiecare suflet e satul mai bogat! Botezuri
CÂND LACRIMI NU-S de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355438_a_356767]
-
cioară Se crede strună de vioară, Mârțoagele pe câmp mai ară Și doar profanii... se însoară! De dimineață până-n seară Hodorogim precum o moară, Și trece viața, dulce-amară, La fel ca un marfar prin gară... Luăm un toc și-o călimară Și mâzgâlim pe foi... gargară! Îmi spui tristă: E toamnă, doară! Dintr-o dată așa ștrengară, Cu pași săltați de căprioară, Te-ndrepți spre vechea oglinjoară; Prin amintiri gândul îți zboară La anii când erai fecioară; Cum trece timpul... te-nfioară! Să
O ASPIRINĂ ŞI GARGARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356884_a_358213]
-
DE VARĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Grădini de vară, pline de răcoare Vată moale cu miros dulceag Copilăria noastră, un meleag De nestemate și candoare Toarnă viața ceru-n călimări Nopțile scoteam bostanii-afară Aprindeam întrânșii lumânări Și fugeam, că bezna înfioară Am pornit prin viață ca zălog Chip al curiozității infantile La fiece răscruce un buldog Nemilos mă scruta prin lentile Un șirag de perle scăpătat Sparge iar oglinzile de
GRĂDINI DE VARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356678_a_358007]