598 matches
-
crearea căruia Cernătescu pune umărul acum, să adune, de-a valma, scriitori veritabili și grafomani cucernici. Din fericire, nu se-ntâmplă așa. Culmea, dar toți cei prezenți în cuprinsul Literaturii luciferice, (excepție făcând Nicolae Milescu Spătarul) există și în Istoria călinesciană! Începând cu Budai- Deleanu și sfârșind cu Călinescu însuși! Atunci? Unde e anunțata schimbare de perspectivă? În interpretări, s-ar putea replica, și pe bună dreptate. Înainte să trec însă la discutarea câtorva dintre acestea (o parte dintre ele dovedindu-
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
a literaturii române din unghiuri exclusiv ancorate dogmatic. (Le inventariază chiar el: Francmasoneria, Societas Rosicruciana, Ordo Templi Orientis, AMORC, Hermetic Order of The Golden Dawn, Knights of Malta etc.) Ceea ce, până la urmă, e mai aproape ca metodă de norma extranee călinesciană decât de empatia nemijlocită pe care Cernătescu promitea să i-o opună. Spuneam că unele dintre interpretările de aici sunt, fără discuție, strălucite. Am în vedere trei dintre ele, a căror miză depășește nivelul simplei curiozități istoriografice. E vorba despre
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
și operei scriitorului, un set relativ cuprinzător de referințe critice și, mai ales, o excepțională prefață semnată de Cosmin Ciotloș. Jucăuș intitulată El minor și ea majoră?, prefața iluminează altfel poezia lui Topîrceanu, nu numai printr-o dezinhibată (față de opinia călinesciană, în primul rând) reconfigurare a profilului poetic al autorului, adesea expediat în clișee de critica grăbită, ci și printr-o interogație asupra aspectelor viabile ale unei creații amestecate, dificil de circumscris unei formule estetice anume. Altfel spus, criticul se întreabă
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
unui discurs inegal și victimă, de fapt, a propriului succes și a propriei facilități de a versifica. Criticul își reprimă tentația de a-l salva pe autor cu orice preț, inventân-du-i - pe urmele pasionantei, dar cam fantezistei interpretări din Istoria... călinesciană - un lirism de care poezia lui Topîrceanu a rămas străină, dar și ispita de a-l îngropa pe poet sub povara minoratului ce-i definește opera. Mi se pare remarcabilă tenacitatea și maturitatea cu care Cosmin Ciotloș l-a dezgropat
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
cuvinte, a unor unor valori. Cu precizarea, care lui G.Călinescu nu i s-a părut necesară, că perspectiva critică trebuie să fie ea însăși dinamică, adică, istorică. În titlul cărții mele, ideea de istorie critică, aceasta și este, aceea călinesciană fiind, firește, subînțeleasă. Pe lângă aceste probleme care privesc disciplina, există câteva care privesc o epocă sau alta, începând chiar cu periodizarea ( pe generații, ca la Thibaudet? pe secole, ca la De Sanctis?) din care decurg aceste intervale, indiferent de felul
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
prejudecăților și a clișeelor legate de el. Nu-i de mirare, apoi, că celălalt călinescolog important de azi e tocmai editorul scriitorului. Prin activitatea din ultimele decenii, Nicolae Mecu a încercat să restaureze aproape în întregime spiritul și litera scrierilor călinesciene. Pentru o operă profund marcată de personalitatea centrifugă a autorului ei - amenințată, în plus, cu dispersia de fenomenele menționate mai sus -, recuperarea sensului prim are o semnificație aparte. Echidistanța, discreția, modestia, aplicarea fermă la obiect au făcut ca toată acțiunea
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
marcată de personalitatea centrifugă a autorului ei - amenințată, în plus, cu dispersia de fenomenele menționate mai sus -, recuperarea sensului prim are o semnificație aparte. Echidistanța, discreția, modestia, aplicarea fermă la obiect au făcut ca toată acțiunea de reeditare a scrierilor călinesciene, fie că e vorba de romane, fie că avem de-a face cu publicistica, să reprezinte un succes. Devotamentul lui Nicolae Mecu pentru opera lui Călinescu e cu atât mai demn de admirație cu cât el nu se consumă în
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
succes. Devotamentul lui Nicolae Mecu pentru opera lui Călinescu e cu atât mai demn de admirație cu cât el nu se consumă în mărturisiri patetice, ci în capacitatea de a-și lua în stăpânire cu seriozitate întregul teritoriu al textelor călinesciene, oricât de accidentat de capriciile autorului sau de istoria însăși. Toate aceste calități îl îndreptățesc pe harnicul editor să iasă pentru o clipă din culise să depună mărturie, în G. Călinescu față cu totalitarismul, cu privire la una dintre cele mai fierbinți
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
noilor teze” prin asumarea pe cont propriu a marxismului, precum și „forțarea vechiului canon prin noua grilă ideologică a valorilor”. Om al nuanțelor, dincolo de expresia timorată a comentariilor, Nicolae Mecu citește permanent în dublu cod, printr-un „clivaj de lectură”, acțiunile călinesciene în epocă. E cât se poate de adevărat, de pildă, că graba cu care G. Călinescu se grăbește să-l treacă pe Eminescu prin ciurul „moștenirii marxist-leniniste” poate fi înțeleasă atât ca un serviciu adus Partidului, cât și ca modalitate
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
întreagă la aceeași frază” îi e cu totul străină -, așa încât, dacă a lucrat permanent la propriile texte, a făcut-o numai din cauza (auto)cenzurii. Cercetătorul inventariază, cu o răbdare flancată de un umor amar, câteva din relevantele „mărunțișuri” ale rescrierilor călinesciene. Cele mai multe probează neverosimila acribie pusă în slujba identificării totale cu mesajul Partidului. Fiecare episod sau cuvințel, oricât de nesemnificative, sunt supuse unor analize dure, preîntâmpinate adesea de precauția scriitorului însuși. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu din nenumăratele
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
Vasile Lovinescu e patognomonic), adevăratul pericol vine din dispariția treptată a etosului care domnește în universul satului. Creangă trage după el un daimon rustic al cărui aer e pe cale să se stingă, situație în care „copilăria copilului universal“, altă sintagmă călinesciană care a făcut carieră, își pierde cu încetul sensul. Creangă e prins într-o cultură de tipar sătesc, de o candoare și tihnă magice, pe care un intelectual format în mojarul citadin al rațiunii moderne îl digeră anevoie. Din acest
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
și armele cu care adversarii - unii dintre ei, nominalizați în fragmentul citat - l-au neutralizat destul de ușor. Însă portretul său capătă, în urma lecturii acestor epistole, o anume complexitate, ieșind din zona caricatural-folclorică în care îl plasează amintirile universitare sau șarja călinesciană. Un element ce adaugă complexitate figurii interioare a lingvistului este reprezentat de reala sa preocupare pentru lumea țărănească românească și pentru destinul ei în anii ’80, de totală și definitivă proletarizare a satului nostru: „În ultimii 15 ani, agricultura noastră
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
dacă sărim peste anii proletcultiști, rolul lui Călinescu (dar, parțial, și al lui Lovinescu) a fost ținut de Manolescu; partea „lovinesciană” a acțiunii lui ține de etapa de emancipare a literaturii (acum nu de sămănătorism-poporanism, ci de realism socialist), partea „călinesciană” - de stabilizarea canonului contemporan. E drept că nici Lovinescu, nici Călinescu și nici Manolescu n-au lucrat singuri, dar ca embleme ale criticii și ale acțiunii sale numai ei pot fi recompensați. - Ce înțeles are lectura pentru un critic al
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Marcu În același număr 3 [din 1963], paginat ca un editorial pe cea mai onorantă poziție a paginii 1, un articol-studiu semnat de Matei Călinescu despre „Universul poetic și varietatea stilurilor”. Prima sintagmă din titlu are un deloc întîmplător aer călinescian, pentru că tînărul critic va cita chiar din G.Călinescu și nu de oriunde, ci din „Principii de estetică”, o carte destul de ocultată în ultimul timp, din cauza multor dovezi de „idealism” estetic pe care le conținea. De asemenea, articolul lui Matei
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5108_a_6433]
-
cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani (sărbătoritul declară că este vorba de o greșeală și că în realitate împlinește 50). Constantin Th. Ciobanu îi în-mâ-nează Premiul de Excelență, în cadrul celei de-a XLI-a ediții a Zilelor Culturii Călinesciene. Urmează un simpozion pe tema O soluție în cultura română: Fundațiile Naționale, dar până la urmă, inevitabil, se vorbește tot despre Nicolae Manolescu, nu din politețe, ci pentru că subiectul este mai atrăgător. Printre participanții la discuții se remarcă Livius Ciocârlie, Constantin
Festivități by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6682_a_8007]
-
cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii - ceea ce ar însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocare de nuanțe, portretistică, în sens călinescian. Critic dogmatic, cu abuz de erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de scripte și prea des de propriile viziuni. Deși citează masiv, exploatează minimal citatul, de obicei în grilă impresionistă. Unul din cele mai frumoase capitole ale cărții, dedicat codului rânduielilor protocolare sfârșește absolut remarcabil, într-o coadă de pește perfect călinesciană: Departe de uscăciunea de nomenclator a operelor de acest fel, prin sugestiile vizuale de care e capabilă, Condica lui Gheorgachi însumează o mare cantitate de viață și izbutește să creeze atmosferă, nu altfel decât o cronică. Este, în ce ne
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
aclimatizează în publicistică ficțiunea documentară sau, dacă vrem, imaginarul istoriografic cu atribute probante. Jurnalistului îi reușește un tur de forță: o răsturnare de funcții, grație căreia adevărul însuși este silit să se dovedească verosimil." (p. 150) Întorsătura e, încă o dată, călinesciană. Transpusă în coloane de ziar, istoria tot o sinteză epică rămâne. Oricâte astfel de puncte de divergență (sau de inflexiune) am găsi, teza Monicăi Spiridon își păstrează nealterat interesul. Ea vorbește despre o relectură a publicisticii lui Eminescu și, vorbind
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
de primă mână, se poate afirma că, datorită emițătorilor lor, multe ne suscită curiozitatea. Este de apreciat precauția lui Teodor Vârgolici, care le-a păstrat, ca și generozitatea de a le pune la dispoziția publicului. Mai ales că, în spirit călinescian, editarea lor nu este însoțită de inutile glose, fluxul precis al memoriei autorului integrându-le firesc și lăsându-le să vorbească de la sine. Cele mai multe pagini, 61 la număr, îi sunt dedicate lui G. Călinescu, al cărui discipol a fost Vârgolici
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
lungii colaborări cu Călinescu, Vârgolici nu s-a lăsat ispitit de asemenea mărturisiri. Mai sărac în documente inedite, capitolul nu este, totuși, mai puțin incitant. Memoria sobră a autorului recuperează, ca pe un soi de documente secundare, replici și intervenții călinesciene, ce ne permit să îl vizualizăm în imaginație pe genialul critic, silit de istorie să se „acomodeze", prin compromisuri, cu o epocă totalitară, brutală și anticulturală. Există, desigur, un partipri în profilul pe care Vârgolici i-l alcătuiește magistrului său
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
adresată oficial lui Ion Vitner (teoretic, încă adjunctul său la Institut), pe care Vârgolici o reproduce din puțin comentatul volum al lui I. Oprișan - G. Călinescu. Spectacolul personalității. Dialoguri adnotate (Editura Vestala, București, 1999), sugerează tocmai existența unui anume curaj călinescian. Căci, într-un stil șarjat și ironic, parodiind limba de lemn a epocii, Călinescu îi cere lui Vitner, pe șleau, să demisioneze!... Reușită este și secvența dedicată lui Perpessicius. Începuturile actualului Muzeu Național al Literaturii Române sunt rememorate aici, cu
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
românesc din anii ’60-’70. Critica lui, deși pornea, ca și generația ’60, de la Călinescu, evoluase, printre interdicții, recluziune și reveniri, în altă direcție decât cea a mai tinerilor săi confrați șaizeciști. Dinu Pillat nu continuă subiectivitatea creatoare a criticii călinesciene, în care șaizeciștii vedeau o armă împotriva rigidității realismului socialist, ci duce mai departe, în manieră personală, preocupările inaugurate de G. Că- linescu în Curs de poezie și în studiile anilor ’44-’48 (Domina bona, Istoria literară ca știință inefabilă
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
capitol, „Lecturi”, ni-l înfățișează pe Dinu Pillat în ipostaza de critic de întâmpinare sau, mai bine zis, de critic al literaturii curente. Căci nici în această postură, el nu se alătură modalității critice a generației ’60, strălucit ilustrate de călinescianul (pe atunci) Nicolae Manolescu. Condiția în care se simte confortabil este aceea de scotocitor al textului literar, preocupat, chiar când scrie despre contemporani, nu să acrediteze o ierarhie literară a sa , ci un mod de a interpreta literatura al său
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
replică sentențios: „Dumneata ești marxist și trebuie primul să știi că, de la un moment dat, cantitatea trece în calitate!”. Pe Călinescu îl regăsim, în paginile memorialistului, histrionic precum îl știm, în episoade savuroase, dar în plus, Crohmălniceanu semnalează în opera călinesciană nenumărate teme de „interes freudian”, printre care și... preferința pentru amazoane, altfel spus „înclinația spre masculinizarea obiectului erotic” (vizibilă, aflăm, chiar și în corespondența intimă a criticului cu soția sa, Alice). Recunosc că pe mine m-a interesat în mod
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
decât filologice, invită, așadar, la o dezbatere pe tema relațiilor ce se stabilesc în interiorul operei complexe a lui Ion Agârbiceanu. Și, implicit, la o relectură a acestui scriitor important al secolului trecut. Ediția de față confirmă, de la bun început, opinia călinesciană privitoare la conținutul „moralizator” al prozelor laice ale lui Agârbiceanu. Scriitorul nu pune pe primul plan tendința, ci expunerea problemelor morale, impunându-și o atitudine de obiectivare față de universul epic imaginat. Convingerea persistentă că prozatorul „moralizează” se datorează, probabil, profesiei
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]