598 matches
-
domeniile spiritului. Revista militează, așadar, pentru „producerea de valori propriu-zise dincolo de conjunctură și cu acel dram de atemporalitate care să potențeze clipa și să hipnotizeze eternitatea”. Opțiunea pentru „realitatea transcendentă” a cărților și abordarea subiectelor în idealitatea lor sunt norme călinesciene aplicate cu măsură și, din când în când, cu scepticism. Se publică poezii de Cezar Baltag, Marin Sorescu, Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Pituț, Dan Laurențiu, Nichita Stănescu, Traian T. Coșovei, Adrian Popescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, George Cușnarencu, Mircea Ciobanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
existențiale. Transplantarea ideilor abstracte în propria creație capătă la I. Negoițescu, ca la mult îndrăgiții de el romantici germani, o densitate magică, neguroasă, colcăitoare de viață. În fine, prin „docta intuiție creator deformatoare“, punctul de plecare al criticii sale pare călinescian, cu atât mai mult cu cât autorul Bietului Ioanide preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic fiind el însuși atemporal, fiindcă presupune existența unui fond spiritual etern-valabil („Pentru mine, Traian Demetrescu și Bacovia stau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din Sonetul psalmic al lui Cipariu etc. O viziune profund borgesiană, defrișând noi căi „retroacțiunii modernului asupra clasicului“, prin care I. Negoițescu se înrudește cu alți adepți ai lui Borges, ca Harold Bloom și David Lodge. Absorbind punctul de vedere călinescian, criticul procedează, de fapt, într un chip aparte, înscriind operele clasice nu într un prezent atemporal, ci lansându-le într-un viitor estetic și axiologic cu totul imprevizibil, în care le așteaptă un „model“ ce, uneori, nici nu s-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fi recuperat, în mod miraculos, prin rescrierea sa cu mijloacele, intuiția și harul creator al exegetului. Iată de ce el sondează nu nivelul „neptunic“, ci pe cel „plutonic“ al liricii eminesciene. Cum s-a remarcat însă, I. Negoițescu este într-adevăr călinescian prin arta și plăcerea de a cita, prin comparatismul lui insolit, printr-un anume histrionism și, îndeosebi, prin „voința de a modifica harta valorilor, adică ierarhia și geografia lor“. De aceea, toate volumele sale de critică sunt, în realitate, mari
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Vigny, Lamartine, în traducere apoi în original. Consulta cu Slavici, prietenul său, scrieri despre confucianism și budism, despre doctrinele Extremului Orient, revenea asupra dialogurilor lui Platon. În paralel, elaborează unele articole social-economice și istorice, lucrează "posedat de fantazie" după expresia călinesciană la poeme, între care "Venere și Madonă", "Epigonii" pe care le trimite în țară la "Convorbiri literare". Îl bucură întâlnirea cu Iacob Negruzzi, redactorul revistei ieșene, care-i dăruie în semn de prețuire a talentului poetic și filozofic setul complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
volumul Modalități lirice contemporane, receptat mai degrabă ca o sinteză decât ca o culegere de cronici și recenzii. Cu această carte criticul va fi recunoscut ca unul dintre cei mai pertinenți comentatori de poezie. În structurarea sumarului procedează, în stil călinescian, la gruparea poeților pe afinități și caracteristici. Mai întâi fixează un fundal al poeziei după 1950 (după Nicolae Labiș, considerat o punte de trecere de la o „modalitate” la alta), exact definit: „În fond, în aceeași perioadă, exista «absența» fecundă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
rostea la Academie un elogiu vibrant: "Te vor cunoaște peste veacuri omul de la munte, cel de lângă ape și cel de la câmpie (...). Rugina nu va roade slova ta. Vei pluti peste Styx." Îndată după decesul clasicului (19 octombrie 1961), un panegiric călinescian, la fel de patetic: "A murit Sadoveanu este cum ai spune: au murit Carpații, a secat Pontul Euxin. Nimeni nu te crede, fiindcă nu-i de crezut. Sunt monumente ale naturii, care nu îmbătrânesc și nu mor, pe care dintele vremii nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu mi-a dat satisfacția pe care mi-o dă reușita unei cronici sau a unui articol. Recunosc, articolele mele de început erau cam țepene, scrise într-un limbaj rebarbativ. Se vede în ele maimuțăreala, la nivelul expresiei, a scrisului călinescian. Pînă acum, n-am avut curajul să le adun (cum mi s-a sugerat) în volum. Din activitatea primilor cinci ani (1963-1968) n-aș putea reține decît cîteva fragmente. Abia după acest interval am devenit mai consistent și mai simplu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întrebarea: „Dacă voi trăi, ce sînt dator să fac, și în ce ordine de priorități?” Neantul nu poate fi blocat decît printr-un proiect care să dea sens eforturilor ulterioare. *Încă „mînji”, ucenicii lui Nicolae Manolescu veniți la „Zilele Culturii Călinesciene” au impus în programul acestora și un divertisment sportiv. Bineînțeles: fotbal, cu treceri imprevizibile de la seriozitate la parodie. Echipele s-au numit, după culoarea tricourilor, Roșii și Albaștrii. Din prima au făcut parte N. Manolescu, Laurențiu Ulici, Ion Bogdan Lefter
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său, care n-a avut loc) mai mult decît oricare altul dintre scriitorii băcăuani, cu excepția, poate, a lui Radu Cârneci. Interesant e că, în particular, el îi disprețuiește pe cei ce scriu „poezie ocazională”. În vară, la Onești („Zilele Culturii Călinesciene”), era flatat de remarcile că unele din „poemele (sale) rapide” sînt „subversive”, pline de „versuri tari” și de „cuvinte-mină” (aluzive). „De astea cu «fitile», «înșurubate» sînt chiar mai multe”, declara el. Dar - dovadă de slăbiciune - nici nu s-a încheiat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care îl practică? * Am telefonat la Comitetul de Cultură să întreb la ce oră va începe mîine ședința. Mi a răspuns Valeriu Traian, care a prelungit discuția spunîndu-mi că tocmai m-a văzut într-o fotografie de la „Zilele Culturii Călinesciene”, alături de Pompiliu Marcea și de Ovidiu Genaru. „Uite, așa intri în istoria literaturii”, mi-a zis, cu o voce în care gîlgîia rîsul, iar după o pauză de cîteva secunde a adăugat, în ipoteza că nu i-am sesizat ironia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fi prezentă cu poezii și articole în reviste, convocarea unor actori la Securitate. Ana Blandiana e sancționată pentru versurile apărute în „Amfiteatru”, la rubrica „Antologica” (nr. 12/1984). Sînt versuri pe care ea le-a citit la „Zilele Culturii Călinesciene”, anul celălalt, și pe care eu le-am salutat în darea de seamă făcută manifestării, în „Ateneu” din iulie 1983. *Mă descurc mai bine, se pare, cînd scriu despre cărțile de critică și istorie literară; mi-e mai la îndemînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
caii”, poate din alte motive, redacția nu i-a cerut de data asta colaborarea, iar o asemenea absență produce gînduri neliniștitoare, inclusiv invidii. *Au trecut pe la mine, în mare grabă, „nenea Jean”, Mihai Drăgan și Petru Zugun. Evenimentul „Zilelor Culturii Călinesciene”, de unde se întorceau, a fost împăcarea dintre Al. Piru și Marin Sorescu. Profesorul l-a declarat pe acesta „poet european”. Cei doi au stat alături la simpozionul de dramaturgie, unde Piru a vorbit cel mai mult tot despre Sorescu, deși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la Zile”, cel mai atrăgător părîndu-li-se a fi timișoreanul Livius Ciocîrlie, un domn distins, suplu, cu o figură fină și un aer de nobil scăpătat, atins de spleen și melancolie. *Tovarășa Floareș, primărița Oneștiului, a împărțit invitații la „Zilele Culturii Călinesciene” în două categorii: cei de categoria I (bucureșteni, timișoreni, ieșeni) iau masa de seară în salonul din dreapta al restaurantului „Stejarul”, iar cei de categoria a II-a (băcăuani și oneșteni) în cel din stînga. Ideea unei atari segregări m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o a doua deformare, mai subtilă, o deformare a deformării acestei retorici romantice. Caragiale nu este numai un antisimbolist, ci și un antiromantic. Dar este antisimbolist și antiromantic în calitate de modern, și nu de clasic. Clasicismul său extras din încadrarea canonică călinesciană induce în eroare. Caragiale nu este un clasic în sensul clasicismului, ci mai degrabă în ceea ce oferă stabilitate și coerență începutului unei literaturi, opera sa proiectând și o dimensiune pedagogică mergând până acolo încât rolul autorului ca un critic al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numărul 226/ noiembrie 1968 al „Vremii noi”, a vrut să o insereze dar a fost dată de pământ de I.D. Zamfirescu. Articolul ce-i sărise În ochi ideologului de serviciu se numea „Literatura și patriotismul” și citatul preluat din gândirea călinesciană suna așa: „În felul acesta, patriotismul se situează pînă la Înălțimile care-l recomandă ca un sentiment tot mai larg și mai generos acela, <<de destin comun și frățesc la popoare și fragmente de popoare (subl. În orig.) trăind pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii ceea ce ar însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocare de nuanțe, portretistică, în sens călinescian.Critic dogmatic, cu abuz de erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
gust estetic educat, rafinat. Ceea ce la Călinescu avea să devină o propoziție categorică: „Numai intelectualii adevărați l-au priceput cum trebuie pe Creangă―. Pe bună dreptate, remarcă Mircea Scarlat: „Ibrăileanu a semnalat câteva adevăruri evidente criticului lucid; va veni rostirea călinesciană spre a le impune―. Despre un text al lui E. Lovinescu, tânărul eseist scrie că „ar trebui ascuns cititorilor...―. Mircea Scarlat nu-și poate reprima regretul profund în fața comentariului unui mare critic care dovedește o cu totul surprinzătoare neînțelegere a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
neînțelegere a operei lui Creangă. In deceniul al treilea, cel care a avut intuiția unui Creangă - mare scriitor, mare artist, a fost B. Fundoianu, eseul acestuia conținând - remarca Mircea Scarlat - cele mai multe sugestii estetice, pentru ca în deceniul următor să apară sinteza călinesciană rămasă neîntrecută în opinia autorului cărții la care mă refer. El comentează pătrunzător și inspirat faimoasa monografie, care, și ea, „se structurează în jurul relevării naturii exponențiale a lui Creangă―. Călinescu considera criticul, așa-zicând, multe afirmații ce nu-i aparțin
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și ai momentului, harnici cronicari, membri ai juriilor premiilor literare, redactori influenți la importantele reviste literare, dascăli universitari - Balotă, Negoițescu, Doinaș, care făcea și cronică literară!, Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, mai tânărul, dar nu rareori exigentul În spiritul călinescian Nicolae Manolescu, Adrian Marino, cronicar ocazional, Mircea Martin -, care continuau unele semne Încurajatoare date de un Șerban Cioculescu, care mi-a lansat primul roman, Francisca, la care se adăugau, ezitant, spiritele vii, interesante, ale „marxizanților de primă oră” și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puțin în parte, i se datorează și jocul de lumini și umbre, de contraste, care proiectează în scenă personaje cu trăsături negative caricate, tocmai spre a fi mai bine puse în evidență. O contribuție și-o aduc maliția și ironia călinesciană. C. este prin excelență un spirit asociativ, circulând cu degajare în mai multe literaturi, și, în primul rând, în cea română. Astfel, Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir e „un adevărat Roman de Renard românesc”, cronicarii munteni „au vulgaritatea sănătoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
literar”, București, 1989; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 302-309; Cornea, Aproapele, 398-409; Nicolae Manolescu, G. Călinescu teoretician al istoriei literare și critic literar, RL, 1990, 11; Lovinescu, Unde scurte, I, 15-18; Negoițescu, Ist. lit., I, 184-188; Ierunca, Românește, 92-110; Ion Simuț, Măștile jocului călinescian, RL, 1992, 19; Alex. Ștefănescu, G. Călinescu, RL, 1992, 40; Nicolae Manolescu, Habent sua fata..., RL, 1993, 13; Claudiu Constantinescu, Ghid pentru retrăire, RL, 1993, 13; G. Călinescu-un mit contestat, „22”, 1993, 18 (semnează Doru Cosma, Barbu Brezianu, Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
G. Călinescu, „22”, 1993, 23; Simion, Mercuțio, 80-83; Petre D. Anghel, Rodica Pandele, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Călinescu. Dosarul critic, București, 1993; Zaharia-Filipaș, Retorică, 117-151; Chihaia, Mărturisiri, 102-109; Nițescu, Proletcultismul, 188-209; Florin Mihăilescu, Posteritatea „Istoriilor” călinesciene, ST, 1995, 4-5; G. Călinescu, DRI, I, 276-280; Mănucă, Analogii, 184-188; Gheorghe Grigurcu, Însemnări despre G. Călinescu, CL, 1996, 5, 9, 10; Cornelia Ștefănescu, G. Călinescu sau „Seriozitatea glumei estetice”. Între document și realitate ficțională, București, 1996; Glodeanu, Poetica, 142-148
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
în podul tribunalului din Botoșani acte despre Eminescu, iar în vara lui 1944, când Iașul era evacuat, cutreieră casele părăsite în care bănuiește că ar putea fi documente interesante și salvează ce poate. Rectifică astfel informațiile și datele din studiile călinesciene, care la acea dată treceau drept incontestabile. Istoria literară a beneficiat în egală măsură de prețioasele contribuții documentare ale lui U. privind scriitori și cărturari precum Gh. Asachi, Gh. Sion și Damaschin T. Bojincă. SCRIERI: Jurisconsultul Damaschin T. Bojincă (1802-1869
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
mea garsonieră și pentru această "infracțiune" am fost condamnat la 6 ani închisoare și confiscarea averii. ... după evenimentele din Decembrie '89, foarte puțini scriitori au întrerupt exilul și s-au "repatriat"... Eram student în 1945 și eram frenetizat de ideile călinesciene I A.B.Domnule Emil Manu, dați-mi voie să vă întreb ce credeți că ar trebui criticat azi, în lumea în care trăim, dar în numele societății de mâine? Aș vrea să vă spun mai întâi că întrebarea Dumneavoastră D-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]