542 matches
-
Ei țipă, nechează conform dispozițiilor conjuncturale. Caii aceștia locuiesc în crame de paie, apocaliptic de multicolore. Obișnuiesc a ține post sâmbăta și duminica, atunci când carnea anime-urilor: viață și moarte, zboară în sejur creativ, conștient. Culmea e, fără să știe căluții ,că și Demiurgul obișnuiește în aceleași zile a posti cu Red-Bull și Pepsi, spre a spăla solitudinea și pasta malițiozității existențiale. Caii artistului sunt verzi sau cu picățele , pot uneori a se metamorfoza în pitici, care să aibă supranaturalul ascuns
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată „celor mulți”, adoptă culori și mine sumbre ce duc cu gândul la pădurile desfrunzite din noiembrie. Răzleț, apare chiar și specia hieratică a haiducului de laborator, aflat veșnic în goană, pe căluțul său de lemn, și agitând amenințător sabia de molid din dotare. E cât se poate de firesc ca acest grup eclectic de pretinși prigoniți politic să își dorească stoparea cu orice preț a elanului D.N.A. și revenirea magistraților la obediența
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată „celor mulți”, adoptă culori și mine sumbre ce duc cu gândul la pădurile desfrunzite din noiembrie. Răzleț, apare chiar și specia hieratică a haiducului de laborator, aflat veșnic în goană, pe căluțul său de lemn, și agitând amenințător sabia de molid din dotare. Iulian Lepa Posibila discreditare a unor magistrați cu trecut tulbure mai urmărește, pe lângă timorarea unor judecători sau procurori implicați în cazuri de corupție răsunătoare, pătarea reputației unei puteri în
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
o mișcare de carusel, iar în rotația de joc se afla pământul ca planetă, care aștepta apăsarea pasageră a vârstelor noastre, ca un copil, la târgul duminical, ce se avântă cu pofta lui de libertate în joc, în șaua unui căluț de lemn. Aprecierea de care s-a bucurat cartea l-a determinat pe domnul Ioan David, directorul editurii David Press Print din Timișoara, s-o reediteze într-un format nou, revizuită și completată cu alte povestiri atractive, scrise într-un
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
toamnei. Birjar, dă-i bice! Amice, nu vrem să dormi pe drum, că suntem în întârziere... - Unde, mergem, boieri dumneavoastră? Sărut mâinile coniță!... - La Vălureni. Grăbește-te că n-am chef să mă apuce noaptea pe la Ulicioiu. - Se poate? Hai căluții mei... - Câți franci îmi iei, fârtate? - Pentru dumneata, barosane, o sută cinzeci... cred că nu-i mult? - Nu te porci! Poftim o sută de lei și zi bodaproste! Cine te închiria pe tine... și te plătea domnește cum fac eu
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
caleașcă și câțiva șoricei în niște bidivii minunați. Astfel, Cenușăreasa a ajuns în siguranță la balul Prințului, iar acesta s-a îndrăgostit de ea și s-a decis să o ia de soție. Și chiar dacă la miezul nopții, trăsura și căluții au redevenit ceea ce erau, iar Cenușăreasa a trecut printr-o sperietură pe care sigur n-a uitat-o ea prea ușor, lucrurile tot au luat o întorsătură fericită. Cenușăreasa s-a măritat cu Prințul cel frumos și bogat și au
O SĂRBĂTOARE DRUIDĂ LA ROMÂNI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342043_a_343372]
-
crescu în intensitate când în pragul ușii apăru Luceafărul. -Măria Ta! - salută cu o plecăciune Luceafărul. Sărut mâna, tată! -Fiule!... -Bine ai venit, voinice!... Ce vânt te aduce la împărăție și unde ai călătorit până acuma?...Hai, povestește, povestește!... -Vântstelar, căluțul meu năzdrăvan, m-a adus Măria Ta...și tot el m-a purtat în tot Universul pentru a găsi Gândul Fermecat - rosti Luceafărul prin vorbe ce împrăștiau zeci de steluțe în jur. -Și l-ai găsit voinice?...Unde e?...Te
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
și tânăra familie se îndreaptă către caleașcă. PRINȚIȘOR: Ia tăurașul din grajd! CONTELE DRACULA: Prințișor, lasă-l să mai crească!... Hrănește-l bine! Contele își îmbrățișează nepotul și nepoata și se urcă pe capra caleștii de aur. CONTELE DRACULA: Dii căluții mei! Caleașca cu cele două perechi de cai albi dispare pe poarta conacului și se pierde ca o nălucă în noapte. EXT. / ZI Pe cer se perindă cu repeziciune grupuri de nori, marcând trecerea zilelor... EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE Poarta
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Prințișor și Narcisa urcă în caleașca de aur. CONTELE DRACULA: Vom zbura peste Carpați! NARCISA:(grijulie) Dacă ne lovim de un vârf de munte? PRINȚIȘOR: Stai liniștită, bunicul e birjar iscusit! CONTELE DRACULA : Unul e Dracula pe acest Pământ!... Dii căluții mei! Caii smucesc și caleașca se înalță în văzduh. E fascinant! De sus se zăresc prin noapte dealurile împădurite, apoi crestele munților cu frunțile de piatră ce lucesc la lumina lunii. EXT. / ORAȘUL DE PE DUNĂRE / NOAPTE Cadrul reprezintă panorama unui
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Vezi? Nu-mi trebuie un început? O pornire lăuntrică spre Ceva, spre un conținut mai consistent. Offf!...Iar probleme, iar o iau de la început! Și râsul aluzionar mă lămuri pe deplin. Era și normal. Nu este EL Marele Început? Diii, căluțul meu înaripat! Diii! Referință Bibliografică: CUVÂNTUL CARE RÂDE / Lică Barbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 896, Anul III, 14 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lică Barbu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
putea să le ridice chemarea din tină spre văzduh... Altfel nici că se putea! Omul deshămă tretinul, spunându-i încetișor cât de rău îi pare pentru truda lui, apoi îl duse la căruță punându-i la gât straița cu boabe. Căluțul tare se minună! Cum?! Primea acum răsplata, îndeobște, sorocită la amurg?! Da! Da! îi răspunsese fără glas stăpânul ajuns depărtișor, chiar în locul unde opriseră a odihnă mai adinenea. Ronțăind la dulceața sățioasă a porumbului, calul își privea recunoscător stăpânul cum
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
iar el se dovedise încă o dată un bun deslușitor de semne... Sătenii erau nemulțumiți... nici tu țiței, nici tu ceva aur folositor, doar tinichele vechi și oase fără foloase! Parcă nu era plin țintirimul lor! Dar, cel mai nemulțumit fu căluțul care, de-atunci, avu parte de tainul de boabe de porumb doar în amurg, fără nici o abatere de la obiceiul muncilor câmpului... Referință Bibliografică: VOCILE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1294, Anul IV, 17 iulie 2014. Drepturi de
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
noastre din chituci de stejar, pe care bunicul tău le făcuse în mod special pentru noi. Probabil că se gândise că nu trebuie să le mai cărăm după noi (ca pe cele din scândură de brad) și să călărim pe căluții noștri înaripați, ce ne purtau în luptă crâncenă cu zmeii fioroși care o răpiseră pe Ileana Cosânzeana. Am căutat să văd, prin colțurile curții, săbiile și sulițele, frânghia cu care-l legam pe Statu-Barbă-Cot, afurisitul ce ne punea atâtea piedici
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
ești știrbă și bătrână, gândindu-mă că tu nu mă trișezi. Fii cuminte și așteaptă-ți bărbatul! Se așază pe un scaun directorial vechi și merge balansându-se cu acesta ca și cum ar călări): Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm...Du-mă la luptă, căluțule că te-am hrănit cu jăratec. Privește cât de numeroși sunt dușmanii, iar eu sunt singur, doar cu tine, căluțul meu! Soldații mei cei lași au fugit și m-au abandonat pe câmpul de luptă. (Camera este plină de sticle
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]
-
un scaun directorial vechi și merge balansându-se cu acesta ca și cum ar călări): Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm...Du-mă la luptă, căluțule că te-am hrănit cu jăratec. Privește cât de numeroși sunt dușmanii, iar eu sunt singur, doar cu tine, căluțul meu! Soldații mei cei lași au fugit și m-au abandonat pe câmpul de luptă. (Camera este plină de sticle goale, iar bărbatul ia resturi de la scaunul de lemn pe care l-a aruncat pe fereastră și sparge sticlele): Doamne
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]
-
fi la volanul mașinilor lor mari, fioroase și de lux care stau încolonate ca fondantele în cutie. Majoritatea au muzică la bord pe care nu par să o asculte În plus, individul care mi-a vândut-o era ca un căluț de mare, mic și dichisit și asta m-a convins definitiv. Apoi, Vespa a stat câteva luni la service. Căluțul de mare mic și dichisit a omis să-mi spună unele lucruri despre scuter. Am compensat pecuniar estetismul excesiv care
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
la bord pe care nu par să o asculte În plus, individul care mi-a vândut-o era ca un căluț de mare, mic și dichisit și asta m-a convins definitiv. Apoi, Vespa a stat câteva luni la service. Căluțul de mare mic și dichisit a omis să-mi spună unele lucruri despre scuter. Am compensat pecuniar estetismul excesiv care m-a transformat în prada căluțului de mare și iată-mă pe o alcătuire de 4 cai putere cu care
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
și asta m-a convins definitiv. Apoi, Vespa a stat câteva luni la service. Căluțul de mare mic și dichisit a omis să-mi spună unele lucruri despre scuter. Am compensat pecuniar estetismul excesiv care m-a transformat în prada căluțului de mare și iată-mă pe o alcătuire de 4 cai putere cu care mă deplasez mai rapid în oraș decât orice mașină. Croșetez cu nonșalanță șirurile de mașini care așteaptă învinse să înainteze câțiva metri pentru a se opri
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
ies din efemer! Plimbă-mă prin văi și dealuri, văgăune și câmpii, Plimbă-mă pe drumuri goale, printre pomi - coloane vii, Du-mă-n sus! Du-mă ’nainte! Dă-mi balsam de oxigen, Lasă-mă să zbor cu tine, tu, căluțul meu sprintèn! S-aud vântul cum vuiește, prin timpane, dezlegat, Să-l simt rece-n nări și tare, să-l resimt descătușat, Liberă, să zbor cu tine și cu vântul cel tovarăș Și să-mi fiu din nou a mea
PUTERE-N LIBERTATE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343006_a_344335]
-
11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Mic dicționar al urii „ de sine” (Patapievici) Mârlănia, din familia lexicală a mârlanilor jieni, așa batjocoriți odinioară, de ungurii din Imperiu, și din aceeai prăsilă cu „ român împuțit” ( momârlanii umblau pe munte călare pe căluți aproape asini, - momârle) - are și conotații din lumea ciobanilor.... Berbecii acuplați cu oile, le „ mârleau”... Câtă ură poate fi în astfel de porecle date de ocupantul parvenit, în... mîrlănia „istoriei!! Dintre atâtea nenorocite de năravuri vocaliste - terminologia aceasta, a abjecțiunii
MÂRLĂNIA de EUGEN EVU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377394_a_378723]
-
dintre plimbările sale, ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor: - N-am să renunț la prânzul meu, fii sigură! Prea puțin îmi
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor: - N-am să renunț la prânzul meu, fii sigură! Prea puțin îmi pasă că ești fiica lui Algus, trebuie să mănânc și trebuie să o fac chiar acum! Anemona
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Prea puțin îmi pasă că ești fiica lui Algus, trebuie să mănânc și trebuie să o fac chiar acum! Anemona nu mai stătu pe gânduri. Apucă un mănunchi lung de alge și, profitând de neatenția caracatiței care îl trăgea pe căluț să îl înghită, îi prinse toate brațele într-un lasou de plante, făcând-o să își scape prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
pe gânduri. Apucă un mănunchi lung de alge și, profitând de neatenția caracatiței care îl trăgea pe căluț să îl înghită, îi prinse toate brațele într-un lasou de plante, făcând-o să își scape prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și desfacă legăturile. Se opriră doar când lăsară mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
să își scape prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și desfacă legăturile. Se opriră doar când lăsară mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât pe ce... - Ei bine, cam așa se întâmplă atunci când încalci regulile oceanului, îl mângâie pe spate fiica regelui, nu mă așteptam să găsesc un căluț de mare în zona aceasta. - Căutam un
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]