686 matches
-
a clientului. Nu trebuie să-ți vîri nasul În treburi pe care apoi nu le poți scrie În raport. Dacă nu ești În stare să respecți astfel de reguli, ia-ți catrafusele și schimbă-ți meseria, fă-te preot sau cămătar. Era cît pe-aci să-i vorbesc și despre cutia cu chibrituri. Era singura dovadă palpabilă și vizibilă, singura lentilă cu care puteam focaliza nenumăratele ipoteze. Singura. Printre numeroasele proiecții care reflectau ceva cît de cît asemănător cu realitatea, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fuga să-l aplaude, iar apoi se trezesc că soldații le jefuiesc casele și le siluiesc femeile. Ați auzit câți oameni sunt omorâți din porunca lui? înterbă Lucilius înfiorându-se. Îi omoară, apoi le ia averile. I-a judecat pe cămătarii, creditorii și funcționarii care îi cereau să-și plătească datoriile. Unuia i-a dat drumul, și pe când omul pleca fericit, impresionat de clemența împăratului, Vitellius și-a pus gărzile să-l aducă înapoi și să-l ucidă pe loc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un resort pe care nu-l înțeleg (și cam ăsta e modul în care reacționez eu de la un timp), m-am dus în camera alăturată și mi-am aruncat ochii peste colecția mea de cărți: Ghidul impozitelor, Comoara din insulă, Cămătarii, Timon din Atena, Consorțiul, Prietenul nostru comun, Cumpără, cumpără, cumpără, Silas Marner, Succesul, Povestea vânzătorului de indulgențe, Confesiunile unui judecător, Un diamantul mare cât hotelul Ritz, Moștenirea ametistului - și cam atât (Cea mai mare parte a cărților serioase au aparținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Consorțiul, Prietenul nostru comun, Cumpără, cumpără, cumpără, Silas Marner, Succesul, Povestea vânzătorului de indulgențe, Confesiunile unui judecător, Un diamantul mare cât hotelul Ritz, Moștenirea ametistului - și cam atât (Cea mai mare parte a cărților serioase au aparținut predecesoarelor Selinei, cu excepția Cămătarilor, pe care, din câte îmi amintesc, mi-am cumpărat-o eu.) M-am holbat la combina mea muzicală ultrasofisticată. Cu mulți ani în urmă am depășit faza rock, fără ca de atunci să mă mai pasioneze vreun alt gen. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dolari? Nimeni nu-mi dă mie cincizeci de dolari. — Stai așa, hei, șezi blând, am spus eu. Mărturisesc că eram puțin șocat de tonul amicei mele. O clipă am avut impresia, după tonul și înfățișarea ei, că stăteam în fața unui cămătar dur, care uni pretindea o datorie nasoală. Sunt nou în problemă, îmi pare rău. De ce nu vii tu cu o propunere? She-She: — Ori îmi dai cincizeci de dolari bani gheață la care se adaugă un cec de șaptezeci și cinci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
L-am deschis cu un interes neobișnuit și am rămas mult timp cu ochii pironiți pe coloanele de cifre. În fine, aveam dovada, dovada cea mai clară că Selina mă înșela. În ultimele patru săptămâni nu mai cheltuise nici un ban. * — Cămătarii, Buget, Consorțiu. Nu mai îmi găsesc cuvintele. Mulțumesc, John. — Ce li s-a întâmplat? am întrebat eu. Sunt doar cărți, nu-i așa? — Au deja tot rahatul ăsta aici. De șase săptămâni le tot aștept. — Și eu de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată ajunși acolo, Julián s-a Îndreptat spre bibliotecă. Rafturile erau goale, iar șemineul Înecat cu moloz. Pe pereții palizi de moarte flutura unduirea flăcării. Creditorii și cămătarii izbutiseră să ia cu ei pînă și memoria, care probabil că acum era pierdută În labirintul vreunui depozit de fier vechi. — M-am Întors degeaba, șoptea Julián. Mai bine așa, m-am gîndit eu. Socoteam secundele care ne despărțeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Buzz nu accepta să-l divulge, va simți că era ceva în neregulă și-i va stoarce o mărturisire), iar faptul că înapoiase banii l-a asigurat că asta va fi singura lui pedeapsă. Al treilea telefon fusese la un cămătar evreu: șapte mii de dolari cu douăzeci de procente dobândă, adică opt mii patru sute de dolari, pe care se obliga să-i plătească până pe 10 aprilie. Femeia lui scăpase astfel de necaz - cadoul lui pentru durerea îndurată când Gene Niles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
moartea tatălui ei. Ucigașul acestuia îl lăsase cu o bucată de sârmă strânsă în jurul gâtului. Îi găsiseră trupul pe un morman de gunoi, în afara orașului, cu tălpile răsucite în sus, privind spre cer, ca doi pești. Nimeni nu se mirase. Cămătarii nu se bucură de popularitate nicăieri. — Înțelegi? striga Moti Lal la ea. Acum ai rămas singură pe lume! Iar acum, venea potopul. Pământul va fi înecat de apă, dar Amrita, ca și Manu, primul om de pe lume, va pluti zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trimită înainte cu unul dintre servitori. În stradă, îi așteptau cotigile să-i ducă la gară; urma un drum de trei zile. Vânzătorii așezați pe marginea șanțului lângă cântare scuipau betel, arătând cu degetul la bogățiile pe care le adunase cămătarul Kashmiri, cel care fusese ucis: covoare lui, balanțele lui... Boii dădeau alene din coadă, cărăușii se scărpinau în cap a mirare, totul era pregătit de plecare, însă fata nu voia să plece. Moti Lal a bătut-o din nou, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este o amenințare în vânt. Anjali, servitoarea, știe multe despre Pran Nath Razdan. De fapt, știe mai multe despre el decât ar putea ști el însuși. Numai să se apropie de ea și va vorbi. Anjali a crescut în casa cămătarului, de la marginea deșertului. Fiind doar cu câțiva ani mai mare ca fiica acestuia, a ajuns servitoarea familiei, imediat ce a învățat să împletească părul și să țină fierul de călcat în mână. A văzut cum tânăra ei stăpână s-a depărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-anină frumoase cu harpă, vioară... nu-s cântece, e Limba Română. Iată-mă Iată-mă sunt visător în eternitatea prezentului, și nu pentru că sunt visător, și nu pentru că totul e continuu prezent înlăuntrul meu (casă de amanet, casă de cămătar, vânzător ambulant de iluzii ...) iată-mă bucuros că nimeni nu mă vede, că toți sunt mulțumiți de aerul bolnăvicios, supradimensionat, că toți au câte o piatră în gură, și câte un simplu cuvânt de spus ... iată-mă sunt visător în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
supunerea prințului Kung. Dar a reușit să-și ascundă simțămintele. E o iarnă groaznică. După un ger năpraznic, pe străzile din Peking sunt găsite trupuri înghețate. Îi dau mamei tot ce câștig, dar nu e suficient pentru a plăti cheltuielile. Cămătarii fac coadă la ușa noastră. Ușa a căzut de mai multe ori din toc. Unchiul al Unsprezecelea nu se simte în largul său și gândurile i se citesc pe față. Știu că vrea să ne mutăm. Mama și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tot cu acest loc, acesta este din Ulița Bărboiului, undi este un pod de piatră, păr-iarăși în locul acesta despre Cizmărie, iar piste ulița despre apus iaste biserica Sfeti Grigori, cari acest loc este cumpărat de tatăl mieu de la Ovanes zaraf (cămătar n.n) Țarigrădean”. --Din acest zapis am aflat întâi că acest Carabet era fiul negustorului Lohan, cu care ne-am întâlnit pe Podul Vechi. Apoi că pe Ulița Bărboi era “un pod de piatră”, ceea ce înseamnă că pe acolo era
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
el chefuiește, micul maur fuge cu calul, iar templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur pe scaunul lui cu trei picioare...” „Tu o spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pietre prețioase, nu ezită nici un moment, o vâră sub cazacă, urcă din nou și nu le suflă un cuvânt tovarășilor lui. Acasă găsește Înăuntru un pergament, mi se pare evident. Se duce la Paris, ia legătura cu un anticar, un cămătar, un colecționar, și, prin vânzarea casetei, fie și sub prețul ei, devine cât de cât un om mai ajuns. Dar face și altceva, Își lasă serviciul militar, se retrage la țară și Începe să cumpere cărți și să studieze pergamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă." 40. Isus a luat cuvîntul, și i-a zis: "Simone, am să-ți spun ceva." "Spune, Învățătorule", I-a răspuns el. 41. "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. 42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?" 43
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
hectarele? Muntele, marea, lanțul ?... Hectare de drum, un munte de suferinți, un lac cât o mare de lacrimi, un lanț de minciuni ! Și importul ? Dar ce, Ludmila, blonda care îmi calcă inima pe ștaif, îți închipui că-i marfă autohtonă ?!? CĂMĂTARII Dați-mi voie să vă reamintesc un text cenzurat și ca atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat pe patul de moarte, propriu-zis într-un fotoliu în descompunere deoarece patul fusese
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai multe gazete, lecturând rubrica “diverse” am înțeles de ce, adică din ce cauză, manuscrisele mele nu prezentau interes. Nu ținusem cont de apariția pe scena publică a economiei în tranziție a unui nou personaj, mult mai bancher decât bancherul: zaraful, cămătarul. Sub ploaia decretelor, hotărârilor și ordonanțelor guvernamentale, a taxelor și suprataxelor de tot soiul, calm și zâmbitor își deschide umbrela financiară întrepridul neofinanciar. Cât de curând experiența acumulată de acesta va oferi statului soluția extirpării șomajului, creșterii în progresie geometrică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de creare a unui excedent valutar sănătos astfel încât, în următoarele două-trei legislaturi parlamentare se va pune problema acordării sau neacordării clauzei națiunii celei mai favorizate pentru Statele Unite, Japonia, Elveția și alte câteva zeci de state în curs evident de sărăcire. Cămătarul român de tip nou, post revoluționar, își scoate gingaș și tandru moțul printre rândurile puchinoase ale micii publicități. Iată-l ! Și citez la întâmplare: “Ofer împrumut în valută cu 10% dobândă pe zi”. Să calculăm. Iei un împrumut de 100
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Iei un împrumut de 100 de dolari. în zece zile ai de înapoiat 200 de dolari, în douăzeci 300 și, într-o lună, 400. De câte ori a crescut suma datorată ? Consultați un cardiolog. Ei bine, pornind de la această benefică reapariție a cămătarului, iată și soluția asanării șomajului: statul, împrumutând fiecărui șomer câte 200 de dolari, acesta , la rândul său, cămătuindu-i, va obține, din prima lună, după plata datoriei, 400 de dolari. Exact suma pe care o declară un senator ! De aici, în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dolari. Exact suma pe care o declară un senator ! De aici, în termen scurt, până la obținerea venitului minim pe individ de două-trei mii de dolari nu mai e decât un pas, cel mult un pas și jumătate. De unde și deviza : Cămătarul, omul providențial al viitorului! Apropos: care-mi împrumută o țigară? MARCĂ ÎNREGISTRATĂ Oameni buni, hala! Hala! Cu acest micuț salut, vă fac cunoscut că ne aflăm în Hala Centrală pentru a prezenta pe viu și în direct produsul de geniu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
risipitor care, timp de mulți ani, a mâncat, a băut și și-a petrecut zilele în desfrâu cu prietenii săi. Și în fiecare săptămână, fără știrea tatălui său, se îndatora tot mai mult și apoi risipea totul în câteva zile. Cămătarii îl împrumutau întotdeauna, pentru că tatăl său avea mari bogății și întotdeauna plătea răbdător datoriile fiului său. Și în zadar a încercat tatăl cu vorbe blânde să își mustre fiul. În zadar îl ruga stăruitor să înceteze destrăbălările fără sfârșit și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nou vechile datorii, dar a doua zi, ca un făcut, începea din nou. Și timp de șapte ani fiul și-a continuat viața sa destrăbălată. Dar, în cele din urmă, tatăl și-a pierdut răbdarea și n-a mai plătit cămătarilor datoriile fiului său. Dacă continui să plătesc mereu a spus el nu va mai fi nici un sfârșit pentru păcatele fiului meu". Atunci, cămătarii care au fost înșelați l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el să poată, prin truda
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sa destrăbălată. Dar, în cele din urmă, tatăl și-a pierdut răbdarea și n-a mai plătit cămătarilor datoriile fiului său. Dacă continui să plătesc mereu a spus el nu va mai fi nici un sfârșit pentru păcatele fiului meu". Atunci, cămătarii care au fost înșelați l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el să poată, prin truda lui zilnică, să le plătească înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, băutura și destrăbălările zilnice. Acum, de dimineața și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]