410 matches
-
care se sprijină, de regulă, personajele din celelalte plăcuțe) dau privitorului sentimentul că cele două personaje ar pluti prin aer. Mai mult decât atât, preoteasa pare că stă călare (cu picioarele de aceeași parte) pe spinarea balaurului, conducându-l cu ajutorul căpăstrului. Această postură a fost remarcată și de I.H. Crișan și de M. Oppermann (163), care au comentat recent tezaurul de la Letnița. „Un personaj feminin de pe o altă plăcuță - notează I.H. Crișan -, care călărește un cal de mare (hippokampos) cu corp
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
I.H. Crișan -, care călărește un cal de mare (hippokampos) cu corp de șarpe și cap de cal” (106, p. 236). Desigur, poziția călare a preotesei rămâne discutabilă din cauza stângăciei reprezentării, dar însăși reprezentarea balaurului cu cap de cal și cu căpăstru este, după părerea mea, un indiciu că monstrul este (sau, cel puțin, poate fi) călărit. îmblânzirea balaurului prin punerea căpăstrului și încălecarea lui au determinat, printr-un fenomen natural de ficțiune mitică, diminuarea aspectului ofidian al acestuia, în favoarea celui cabalin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Desigur, poziția călare a preotesei rămâne discutabilă din cauza stângăciei reprezentării, dar însăși reprezentarea balaurului cu cap de cal și cu căpăstru este, după părerea mea, un indiciu că monstrul este (sau, cel puțin, poate fi) călărit. îmblânzirea balaurului prin punerea căpăstrului și încălecarea lui au determinat, printr-un fenomen natural de ficțiune mitică, diminuarea aspectului ofidian al acestuia, în favoarea celui cabalin. Și pentru că mentalitatea mitică nu-și schimbă în mod esențial, de-a lungul timpului, coordonatele care o jalonează și legile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru că mentalitatea mitică nu-și schimbă în mod esențial, de-a lungul timpului, coordonatele care o jalonează și legile care o guvernează, se regăsește acest fenomen în credințele populare românești referitoare la balaurul norilor și la solomonarul care îi pune căpăstrul și-l călărește prin văzduh : „Unii mai cred că bălaurul are cap de cal și trup de șarpe” (8, p. 134). Încălecarea balaurului „ca pi cal” (33, p. 125 ; 164, p. 23 ; 20, p. 54) și punerea căpăstrului pe capul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îi pune căpăstrul și-l călărește prin văzduh : „Unii mai cred că bălaurul are cap de cal și trup de șarpe” (8, p. 134). Încălecarea balaurului „ca pi cal” (33, p. 125 ; 164, p. 23 ; 20, p. 54) și punerea căpăstrului pe capul acestuia sunt gesturi atât de pline de semni- ficații majore și, în fond, atât de esențiale în economia scenariului, încât caracterul (aproape obligatoriu) ofidian al balaurului poate fi complet detronat, ca într-o legendă culeasă în anul 1977
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Pe aripi te-oi lua, Sus te-oi ridica, Sus la munți cărunți (vezi 89, p. 93). Acțiunile (convențional numite) „războinice” ale solomonarului au de multe ori ca obiect chiar balaurul, care este lovit în cap cu toiagul sau cu căpăstrul. Cauzele lovirii balaurului au devenit marginale sau ilogice ca urmare a pierderii semnificațiilor inițiale : pentru că „e prea mic” sau „prea voios”, sau pentru că „nu e al lui [al solomonarului]” (3, p. 44 ; 8, p. 147 ; 9, p. 188 ; 39, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
domeniu erau chiar mai ample, dacă ținem cont de gesturile tipic solomonărești pe care le pune pe seama vrăjitoarei Brândușa, în versiunea a doua a Țiganiadei (V, 70-76 ; cf. 94, pp. 165-167). Vrăjitoarea „cheamă cu sâla” balauri din vâltoare, le pune căpestre magice, zboară cu ei prin văzduh într-un car desenat de ea pe colb (în legătură cu acest ultim motiv, ca fiind specific legendelor solomonărești, vezi 39, p. 30 ; 12, p. 810). b) Ion Budai-Deleanu nu este singurul dintre corifeii Școlii Ardelene
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau Comedia supunerii (1997), este surprinsă drama celor care parcurg traseul frică - supunere, prezența fricii implicând supunerea și invers. Funia, departe de a da sentimentul trăiniciei, îngrădește libertatea de mișcare și de conștiință, întrucât e împletită sub formă de bici, căpăstru, leagăn, centură, pripon, ștreang și laț. Finalul piesei sugerează schimbarea acestor stări determinate de contradicția dintre înveșnicirea răului social și libertatea conștiinței morale a individului. Din moment ce asupriții și asupritorii își împrumută doar măștile de la caz la caz, frica și supunerea
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
De la acești seismologi, am reținut următoarele evenimente, prezentate în cadrul unor manifestări cultural-științifice referitoare la educația antiseismică a populației, care au avut loc la Vaslui: în cele 1565 de localități din țară, înainte de cutremur, caii au nechezat cuprinși de spaimă, rupând căpăstrul și fugind din grajduri; câinii au lătrat și au urlat îndelung; păsările nu-și găseau locul; șoarecii au ieșit din ascunzișuri și alergau speriați, la fel au făcut și șobolanii, care au început să alerge prin poduri și curți; pe
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
animal carnivor negru, care rodea cadavrele, decât de capetele acelea care ieșeau din pământ. Când să urce iarăși pe cal, auzi iapa gemând încet. Își aminti că Vulpoiul, dându-se înapoi, o împinsese și că probabil strânsese prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia, ciufuli coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape“, se gândi Nikolai, punând piciorul în șa. Nu mai era un geamăt, ci un suspin prelung și dureros
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
determinată de compresiunea rădăcinilor nervoase rahidiene. Elongația se execută cu scopul de adistanța suprafețele articulare, de alungire a tendoanelor și a mușchilor periarticulari, de scădere a unei tensiuni intradiscale. Sistemele prin intermediul cărora se efectuează tracțiunile sunt: corsete toracale sau lombare, căpăstrul - sistem de curele care trec pe sub bărbie (pentru cap) -, dispozitive de sprijin aplicate în scobitura poplitee sau subaxilară, chingi pentru glezne. Sugestii metodice: utilizarea acestui procedeu terapeutic impune stabilirea obiectivelor, a sistemului de acționare prin intermediul acestor aparate, instalarea pacientului, reglarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
noapte ? - Ha, ha ! răspundea Surdul și dădea des din cap. Cu barba moale și înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața albă, lată, și ochii plini de o blândețe cerească, umbla prin mulțime, ridicând deasupra capului patru căpestre de cai. - Stai, Ivan, cum dai căpăstrul ? - Ce faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O femeie groasă și cu sâni căzuți, într-o rochie slinoasă, se opri și zâmbi prietenos către bătrâna dreaptă și spătoasă. își duse
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
des din cap. Cu barba moale și înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața albă, lată, și ochii plini de o blândețe cerească, umbla prin mulțime, ridicând deasupra capului patru căpestre de cai. - Stai, Ivan, cum dai căpăstrul ? - Ce faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O femeie groasă și cu sâni căzuți, într-o rochie slinoasă, se opri și zâmbi prietenos către bătrâna dreaptă și spătoasă. își duse mâna la gură ca să acopere dinții ieșiți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cum dai puiul ? - Cincisprezece franci. - Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse repede femeia și-și strânse pungă, neprietenos, buzele. Mulțimea se desfăcu deodată și pe cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
boierești îi făcuseră ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară, el știe cum, după care s-a înhămat la căpăstru și-a pornit din loc. Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii din moară s-au înșirat în urma lui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară, el știe cum, după care s-a înhămat la căpăstru și-a pornit din loc. Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii din moară s-au înșirat în urma lui, că drumul de la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară, el știe cum, după care s-a înhămat la căpăstru și-a pornit din loc. Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii din moară s-au înșirat în urma lui, că drumul de la moară se surise. Ș-atâta guzănărime nu se mai văzuse cât lumea și pământul. Când a ajuns
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii din moară s-au înșirat în urma lui, că drumul de la moară se surise. Ș-atâta guzănărime nu se mai văzuse cât lumea și pământul. Când a ajuns în răspânteni, spânul a lăsat căpăstru-n drum și și-a văzut de treabă cu mia în buzunar. Acu, după o vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste harbuji și pleacă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se mai văzuse cât lumea și pământul. Când a ajuns în răspânteni, spânul a lăsat căpăstru-n drum și și-a văzut de treabă cu mia în buzunar. Acu, după o vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste harbuji și pleacă. Nici n-a băgat de samă că-n urma lui guzganii, care umpluseră ogoarele, curgeau potop. Părintele jura că asta a văzut-o el cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
răspânteni, spânul a lăsat căpăstru-n drum și și-a văzut de treabă cu mia în buzunar. Acu, după o vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste harbuji și pleacă. Nici n-a băgat de samă că-n urma lui guzganii, care umpluseră ogoarele, curgeau potop. Părintele jura că asta a văzut-o el cu ochii lui. - Sunt și solomonari, zise Iordache Cărăușu cel cu chip
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut, rupând surcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a mia parte din simțămintele ce-l copleșeau. Apoi se gândi la chipul trist al soției sale care, fără îndoială, avea să recitească scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noapte din două o petrecea În tren. Și mie-mi plăceau caii la nbunie. Era o minune să-i vezi când ieșeau și mergeau spre linia de pornire. Erau Încordați și Își jucau picioarele, iar jocheii Îi țineau strâns de căpăstru și uneori slăbeau strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
biet rus. Asta ar putea trece drept noroc. Dar ce se Întâmplă după aia? Mă-mpușcă-n burtă de două ori. E un tip norocos. Eu n-am noroc. N-ar nimeri un cal nici dacă l-ar ține de căpăstru. E vorba doar de noroc. — Păi, credeam că Întâi te-a Îmușcat pe tine și pe urmă pe rus. — Nu, Întâi rusul și abia după aia eu. Cei de la ziar s-au Înșelat. — Și-atunci, de ce nu l-ai Împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Lutetia Parisiorum Paris Massilia Marseille Noviodunum Nyon Vesontio Besançon PARTEA INTÂI 1 Soarele era la apus când Balamber și prietenii săi, ieșind călare de pe cărarea întortocheată pe care o urmaseră tăind pădurea, zăriră cocioaba lui Audbert, marcomanul. Dindărăt, ducând de căpăstru un catâr cocoșat sub o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]