303 matches
-
se petreceau lucrurile În fiecare noapte și nu-i mai făcea nici o plăcere să stea. O opri Însă accentul Încîntător al lui Lester Lang al III-lea. CÎți au foust incașii? Întrebă, aruncînd o privire spre fereastra unde se profila căpșorul lui Julius. — Paisprezece. — La naiba! Fantastic! I don’t know how many presidents there have been in the States. Must revise my history. Străinul uitase de președinții lui. Un hohot de rîs general al celor care Înțelegeau englezește. Și Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-se exotic și pluriform în cra niul meu. Se formase un cordon ombilical între min țile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iu beam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor em brionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
hârjoneala cât e ziulica de mare trebuiau să fie schimbate cu banca de clasă și cu disciplina lecțiilor, Epaminonda nu și-a schimbat, însă, întru nimic firea ei colțuroasă, dificilă pentru cei din jur, dar dinamică și plină de viață. ,,Căpșorul fetei e tare bun” îi spunea învățătorul Rusu părintelui Toma, ori de câte ori se-ntâlneau la câte-un pahar în cârciuma lui Parfene. “Înseamnă că-i bine” răspundea popa, mai mult ca pentru sine. “Sigur că da. Se vede de la o poștă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sus, și să fie, astfel, mai aproape de picăturile de ploaie care or să vină curând. Că arșița asta nu vrea să spună nimic altceva decât că, cel mai târziu la noapte, o să plouă din abundență. Băiatul, Paul, încă mai doarme. Căpșorul său se odihnește pe perna mică, mică de tot, ai spune că-i de abia sosită de pe un tărâm fermecat de basm. Povestea ei este, însă, foarte simplă. Nașa copilului, siniora sau doamna Paulina, i-a făcut-o cadou la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se lasă deloc. E într-adevăr extrem de adorabilă și e destul de ciudat că Mark n-a insistat pe chestia asta sistematic înainte de toată povestea cu accidentul. Neobișnuit. Extraordinar. Ai remarcat vreun... hai să-i zicem tipar ciudat? Ea clatină din căpșorul ei frumos. Vrea să aibă încredere în ea. E puțin prea apropiată de Pseudosoră-sa pentru liniștea lui, dar femeia aia a păcălit pe toată lumea, chiar și pe Barbara. Vrei să spui că nici unul dintre cei cu care am vorbit... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
liniștit, mama nu mai are ce să ți dea acum, doar căldura corpului ei de care te-ai lipit, chiar și căldura asta va fi numai pentru tine de-acum încolo, așa, acum ai adormit, stai într-o parte, cu căpșorul culcat pe brațul mamei, cu sfârcul ei încă între buze și cu un strop de lapte pe bărbie, ești ca un mic animal de pradă sătul sau ca un înger senin venit din alte lumi, dormi, puiule, mama rămâne aici
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi iar la fată: avea ceva mai fin decât ele. Bărbia nu-i era căzută dizgrațios în piept, cum se întâmplă la unii, ci îndreptată ușor spre umăr, ca un căpșor de pasăre. Nu se vedea că respiră, buzele erau moi, parcă abia fuseseră închise. Ochii cusuți de genele negre, strânse, își ascundeau culoarea. S-a gândit să le dea el o culoare, ca un pictor. La părul întunecat al fetei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Agata stătea mereu cu urechea sufletului ciulită, să simtă dacă fetița ei are nevoie de ajutor. Și niciodată n-a mai putut să fie pe deplin fericită, ca înainte. Și nu trecea zi să n-o sărute în gând, pe căpșor, pe fata ei, iar când o săruta pe Iulia, venită pe lume imediat apoi, pe părul ei negru, spera să ajungă sărutul și la părul blond al celeilalte. Copiii simțiseră ceva, simțeau că n-o pot înveseli cu totul pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În pat decît pe plajă și nu ne temeam de viitor. Sau plecam la NewYork cu cele două fete ale noastre, care nu voiau să circule decît cu taxiul, ca să vadă zgîrie-norii prin geamul din spate al mașinii, stînd cu căpșoarele răsturnate de parcă se dădeau În leagăn. Doar cu Delphine m-am culcat În iarbă. La Începutul legăturii noastre - În cazul meu, un adulter - am făcut o plimbare lungă În zona Landelor și i-am spus: „Hai să ne Întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase interzisă, la fel de neajutorată ca o maică stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o privire mai atentă, se dovedi a avea o iritație roșie neplăcută, în brațele lui Fran, uluită la culme. Fran îi scoase cu grijă căciulița și, ignorând scufia albă, scămoșată, îi ținu căpșorul sub bărbie. Senzația de comuniune fizică era atât de intensă, încât închise ochii și îl legănă încetișor. Copilul, în schimb, nu păru să-mpărtășească starea de seninătate și comuniune pe care o trăia Fran și continuă să urle mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Nu Înțelegeam cum ți-ai putea dori ca altcineva decît soțul tău să asiste la nașterea copilului. Chiar crezuse Linda că voi mai putea vreodată să o privesc În ochi, după ce mă va fi văzut zăcînd cu picioarele desfăcute, În timp ce căpșorul unui copil Îmi ieșea din vagin? Numai gîndul mă face să transpir. M-am uitat și eu la documentarele acelea despre naștere, am văzut Întregi familii strînse În jurul mamei, În salon, și n-am simțit decît oroare. Nu e ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dar, evident, cu același gînd În minte și așteptînd la Lisa să rostească tare: „N-ai putea să ți-l aduci și singur?“. — Vin Într-o clipă, răspunde Lisa, moment În care eu mă ridic În picioare, Îl sărut pe căpșor pe Tom și-i spui Lisei, ignorîndu-l cu bună știință pe Andy: — Nu te deranja, Îl aduc eu. — Vin să te ajut, sare Trish și o luăm amîndouă la fugă spre bucătărie. — Îți vine să crezi ce-am auzit adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nisip, iar eu o așez pe Millie cea somnoroasă În pătuțul pe care l-am adus cu noi. Nu a dormit după-masă și, deși s-a comportat minunat În avion, faptul că a stat cu degețelul În gură și cu căpșorul sprijinit de pieptul meu e un semn clar că e gata să meargă la culcare. După cinci minute, mă strecor În camera ei Întunecată și constat că a adormit deja. Genele i se curbează dulce deasupra pomeților, și Încă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iuți pașii - căci Îi plăcea mult să meargă la școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În neagra ei singurătate. Îi era teamă și nu știa de ce. Simți o lacrimă adunându-se În colțul pleoapei, alunecând pe curba obrazului și topindu-se apoi În părul lui. — Tati? Îl chemă la un moment dat Camilla, ridicându-și căpșorul și pipăind Întunericul În căutarea feței lui. Recunoscu sclipirea ochelarilor și poate chiar a ochilor lui. — Ai auzit aeroplanul? șopti cu un surâs. A plecat spre Bangkok. a douăzeci și patra oră Zero privi Împrejur și cum nu văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cei trei prieteni au fost nedespărțiți. În fiecare zi răsunau glasurile cristaline de clopoței, iar fericirea și lipsa de griji se citeau chipurile lor. Dar, încet-încet, pe nesimțite, venea primăvara. Dealurile își recăpătau vechea lor culoare, iar ghioceii își scoteau căpșoarele de sub zăpadă. Omul de zăpadă se simțea din ce în ce mai anemic. O boală fără nume îl rodea. Presimțea că nu va mai rezista multă vreme. Copiii i-au ghicit suferința și, în fiecare zi, îi reînnoiau veșmântul. Într-o după amiază, însă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înota, așa că încerca, în mod constant, să scape din mâinile lui taică-său. Hugo se chinuia să-l țină bine, cu toate că inima îi bubuia în piept și-i era frică să nu-l înece. Îl îngrozea până și să șamponeze căpșorul delicat ale cărui oase nu se sudaseră încă în totalitate. Când trebuia să-l scoată din apă, parcă era și mai rău; în contact cu aerul, copilul ud începea să urle de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toată ziua - aș prefera să mă joc cu Rosa, nu să mă spetesc gătind ca o sclavă. Când a pomenit-o pe preaiubita ei fiică, vocea lui Alice s-a înmuiat. Pentru ea, paradisul însemna să-și lipească nasul de căpșorul ei călduț, cu păr mătăsos, și să privească fețișoara aceea serioasă, cu un năsturel de nas și cu ochi albaștri uriași, în timp ce Rosa se concentra asupra a ceea ce-i atrăsese atenția: cheile lui Alice de la casă, o monedă rătăcită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
două momente, totul e un dezastru. Nu vreau să dau impresia că nu-mi iubesc fiul, pentru că îl iubesc. Sau, cel puțin, presupun că-l iubesc... Doar presupui? l-a întrebat Alice șocată. Mâna i s-a întins ca să mângâie căpșorul Rosei. Hugo a ridicat neajutorat din umeri. Știu că sună îngrozitor, dar lui Theo nu-i place așa de mult să fie numai cu mine și..., Hugo a clipit disperat, ...presupun că dacă aș ști ce să fac cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care Theo era culcat și învelit era preferatul lui Hugo. Și asta nu numai pentru că, în sfârșit, atmosfera se liniștea. Ci și pentru că Hugo avea o senzație de gratitudine și de mândrie la gândul că era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mare lucru unul despre celălalt!! Haioși am fost amândoi! Nici numele de familie nu ni le cunoaștem. Doar două numere de telefon ne unesc acum... Dar, oare, chiar contează?!... Dacă acum am spune: domnule Iustin... Icsulescu, ce a fost în căpșorul acela frumos al tău să-mi zici toate alea la telefon... m-aș simți mai bine? Aș ști cumva răspunsul la întrebare? Prostii! Conveniențe. Ei bine, ne vom cunoaște în noaptea aceasta, dragul meu. Te voi aștepta cu brațele deschise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă ne-am hotărî odată să faci cinstea. Și să te tranșam, jerpelitule... Cartomanta își clătină căpșorul cochet, cu piele uscată, puțină, lipită direct pe oasele delicate ale feței. Goni Soarele din contra-șir, răsuci funia ce-l ținea atârnat pe Spânzurat de-un picior, întorcîndu-i cartea respectivă pe spate, plie lamele ca pe burduful unei balalăici. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]