291 matches
-
MANOLESCU SCRIERI: Povestiri, București, 1904; ed. 2, București, 1906; Șoimii, București, 1904; Dureri înăbușite, București, 1904; Crâșma lui Moș Precu și alte câteva povestiri, București, [1904];Povestiri din război, București, 1905; Floare ofilită, București, 1906; Comoara dorobanțului..., București, 1905; Amintirile căprarului Gheorghiță, București, 1906; Povestiri de sărbători, București, 1906; Mormântul unui copil, București, 1906; La noi, în Viișoara. Scrisori către un prietin, București, 1907; Vremuri de bejenie, București, 1907; Însemnările lui Neculai Manea, București, 1907; Duduia Margareta, București, 1908; Oameni și
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
parte frații Alexandru A. Naum și Teodor A. Naum, precum și Eugen Boureanul. Cu un accentuat caracter de valorizare a literaturii greco-romane, publicația înscrie în sumar numeroase traduceri. Astfel,Teodor A. Naum transpune din Idilele lui Teocrit (Vrăjitoarea, Trebuie să bei, Căprarul sau Amarilis ș.a.) sau din Anacreon (Unui greier, Femeilor ș.a.). Tălmăciri din Shakespeare semnează State Dragomir (fragmente din Othelo), versiuni din Victor Hugo și din Giosuè Carducci dau cei doi frați Naum. Se publică inedite eminesciene (Catrene, Cugetări, teatru - Alexandru-Vodă
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
boală și mizerie, pe un ecran de epocă de un crud realism. Alte pagini vor tinde să complinească și să nuanțeze aria tematică predilectă, aducând în prim-plan psihologia celor sortiți să facă, neștiuți de nimeni, istorie. Semnificative rămân povestirile Căprarul Gheorghiță sau Unul dintre necunoscuți, inspirate de primul război mondial, în care scriitorul fusese el însuși angrenat ca medic-sublocotenent. O parte a scrierilor sale se oprește, de altminteri destul de stăruitor, asupra vieții cazone, fie urmărindu-i consecințele nefaste în rândul
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
autorului. Coperta: Isai Cîrmu ISBN 9975-74-047-2 (c) LITERA TABEL CRONOLOGIC 1902 La 10 februarie se naște Antoniu Gh. Holban în nefericita familie a Antoanetei Lovinescu și a căpitanului Gheorghe Holban (portretizat de M. Sadoveanu în persoana căpitanului Manoilescu din Amintirile căprarului Gheorghiță, precum, mai târziu, și de propriul fiu, atât în piesa Oameni feluriți: "un om rău, avar, grosolan, terorizând pe cei dimprejur", cât și în nuvela Halucinații). 1909-1913 Anton Holban urmează cursurile școlii primare "Al. I. Cuza" din Fălticeni. 1912
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spus așa: Poate nu s-a întâmplat nimic între ei... De-acu vine vremea rea, ș-ai să poți stăpâni pe fată acasă... Și după ce s-a mai domoli, poți face logodna cu băietul lui Malamet... —Cu băietul lui Malamet Căprar? — Da, cu băietul lui Malamet Căprar. Acesta-i logodnicul... Nevasta suspină cu năduf, apoi șopti: Dacă s-ar putea, Sanis, numai dacă s-ar putea!... Mă gândesc că poate ne pedepsește Dumnezeu cel de sus... Ar trebui poate să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întâmplat nimic între ei... De-acu vine vremea rea, ș-ai să poți stăpâni pe fată acasă... Și după ce s-a mai domoli, poți face logodna cu băietul lui Malamet... —Cu băietul lui Malamet Căprar? — Da, cu băietul lui Malamet Căprar. Acesta-i logodnicul... Nevasta suspină cu năduf, apoi șopti: Dacă s-ar putea, Sanis, numai dacă s-ar putea!... Mă gândesc că poate ne pedepsește Dumnezeu cel de sus... Ar trebui poate să te duci și la rabinul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum umbli legată la ochi... Atuncea se cade să umbli legată la ochi... așa-i legea... Ș-are să cânte muzica, și toți prietinii au să bată din palme. Iar tu ai să te așezi sub cort de matasă cu feciorul Căprarului... Fata se ghemuise în fundul patului; parcă nu-l asculta; dar ațintea asupra lui priviri veninoase care luceau în umbră. Sanis porni apoi cu cizmele-i uriașe prin noroiul uliții; porni îngânând moale pe nas cântecul nunții. În urmă-i Haia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu credință! Și mi-a spus așa, venind cătră mine: Du-te, Sanis, și-ți logodește fata... și silește-o să urmeze legea Dumnezeului nostru! Așa mi-a spus rabinul... sfârși cu pătrundere Sanis. Trebuie să facem logodna cu feciorul Căprarului... Dar peste cele din urmă cuvinte ale lui, se revărsară ca dintr-un zăgaz furtunos plângerile întețite ale bolnavei. Țipete aspre, fără sfârșit, ca în ghiarele unor fiare fantastice. Femeile, cu vorbe repezi, grămădiră pe bărbat spre ușă. Și Sanis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești sergent: „Soldat, drepți! Soldat, culcat! Târâș, marș!”... Numai în cap nu-i pui să steie. Încolo, în toate felurile... Da’ eu, un biet căprar, ce mă fac, dacă cad pe mâna unuia ca sublocotenentul cel pe care l-am avut când am făcut armata de drept?... Era oltean. Mânca armata pe pâine, nu alta! Trânteală ce am luat de la oltean, nu mă întreba. Știi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ieși ușor. Chiar și pe o ploaie ca aceea. ― Cum ați fost primiți în cazarmă? ― Aici lucrurile se încurcă. Mijeau zorile deja când în poarta cazărmii s-a oprit un tun tras de o pereche de boi mânați de un căprar care mergea ca și cum ar fi venit de la arat din țarină. Santinela a făcut ochii mari. Văzuse el înhămați la tun tot felul de cai: suri, roibi și mai știu eu ce culori, dar o pereche de plăvani trăgând un tun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni. E băiat foarte de treabă. A ajuns căprar, uite tresa! Caporal Petre Petre! îl știe tot regimentul. ― Petre Petre, repetă Titu, adăugând în sine: "Ce nume!" Socotind că trebuie să-i adreseze un cuvânt, să nu-și închipuie că se ține mândru, zise: ― Mi se pare că nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
regimentul. ― Petre Petre, repetă Titu, adăugând în sine: "Ce nume!" Socotind că trebuie să-i adreseze un cuvânt, să nu-și închipuie că se ține mândru, zise: ― Mi se pare că nu ești bucureștean? ― Nu, nu! făcu repede și apăsat căprarul, ca și când ar fi vrut să se apere de o rușine. Sunt de la țară, județul Argeș. ― Așa, da!... Firește! Mi-am închipuit. Necunoscând încă bine geografia țării, Titu căută să-și rememoreze harta, să vază unde vine județul Argeș. Adăugă ezitînd
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se apere de o rușine. Sunt de la țară, județul Argeș. ― Așa, da!... Firește! Mi-am închipuit. Necunoscând încă bine geografia țării, Titu căută să-și rememoreze harta, să vază unde vine județul Argeș. Adăugă ezitînd: ― De pe lângă Pitești? ― Aproape de Pitești, aprobă căprarul, înviorat. Comuna Amara. Pleci cu trenul de aici și mergi la Costești, la Costești schimbi, iei pe cel de Roșiori și apoi cobori în gara Burdea, iar de-acolo numaidecât ești la Amara. Herdelea își amintea că și Grigore Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dumneavoastră, omul de la țară... Se încurcă și tăcu. ― Desigur, continuă Titu, ca să-l scape din încurcătură. Tot omul trage la căsuța lui, la pământul lui... Ceva avere ai, pămînt? ― Ba pământ nu prea avem și tare ne-ar trebui! răspunse căprarul cu lăcomie. Pe aici se tot aude că poate s-or îndura boierii și... ― Auzi, domnule Herdelea? strigă Mișu bațjocoritor. Îți place? La boieri e nădejdea lor! Să se îndure boierii! Petre Petre se uită mirat, neînțelegînd de ce batjocorește Mișu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bucura de veselia lui, pentru că el peste câteva zile trebuia să plece la oaste și cine știe când va mai avea prilejul să se veselească. El însuși gândea la fel, deși se lăuda că vrea să se întoarcă cel puțin căprar, ca și Petrică a lui Petre, care are să vie acasă tocmai când el se duce. În sinea lui însă avea groază de necunoscutul vieții de soldat. A stat de vorbă cu mulți și i-a descusut; toți se mândreau cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria, zâmbind. ― Ce faci pe aici, domnule căprar? zise Titu, aducîndu-și aminte deodată de Petre Petre de la cizmarul Mendelson. ― Iacă sosii și eu acasă ieri și am venit pe la curte, răspunse Petre. Tânărul Herdelea îi dădu mâna. Flăcăul se oferi bucuros să-l conducă el până la Lespezi, fiindcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar mai cu seamă din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. Atunci logofătul Bumbu își dădu părerea că ar putea chema pe Petrică al Smarandei, c-a fost doar căprar la artilerie și a strunit tot felul de cai, încît are să se joace cu iepele. Îl chemară degrabă. Totuși, abia spre amiază porniră. Nadina luă lângă ea pe Titu, pe Raul îl trecu în sania a doua cu Grigore, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cei bătrîni!" Alții adăugară: "Faceți loc!... La o parte!" Nicolae Dragoș apucă de un picior pe Aristide, care izbutise să se strecoare puțin mai departe, și-l trase la mijloc, întorcîndu-i cu fața în sus. Pe urmă strigă ca un căprar când împarte corvezile: ― Aideți, voi, Terente cu Vasilică, țineți-i mâinile, tu Costică șezi pe el să nu se miște, voi țineți-i de picioare, așa!... Țineți bine, băiete!... Hai, nea Chirilă, hai, scoate cuțitul, c-ai jugănit destui porci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi s-o păzim să rămână toată viața pură și neprihănită 1. Îmi Închipui că acel Coretas, care, după spusele celor de la Delfi, a fost primul care a descoperit Însușirea acestui loc, nu a fost un om deosebit față de ceilalți căprari și păstori. Dacă nu cumva toată povestea asta este o fabulație și o invenție gratuită... În ceea ce mă privește, cam asta cred. Când iau seama la toate binefacerile pornite de la acest oracol pentru poporul grec, cu prilejul războaielor și Întemeierilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
chiar cu Galibardi adus de Leonida prin citarea celebrei lui telegrame către nația română. După luptă, războinicul scrie pe genunchi „o carte” către doamna sa. Nu rezumă bătălia, ci gingașele sentimente. Când nu știe carte, soldatul Ion îl pune pe căprarul Nicolae să compună scrisoarea pentru el. Acesta amână, cât expeditorul e viu, și își ține cuvântul postum, trimițând implicit vestea morții lui de la Muselim Selo. Mamele analfabete din satul lui Goga scriu feciorilor de la oaste prin cuvintele și stilul Dăscăliței
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
totul să funcționeze șnur, peste tot să fie curățenie ireproșabilă, ca la verificarea finală regimentul să primească un calificativ favorabil. La orele de instrucție, curgeau șiroaie de pe fruntea fiecărui militar, conform unui slogan inventat de strămoși, perpetuat și perfecționat de căprari de-a lungul timpului, conform căruia, răcanul nu are nici un drept. El trebuie numai să execute, fără să crâcnească, tot ce i se ordonă. De la cei mai tineri recruți, subofițeri și ofițeri, la comandantul de regiment; toți acționau sub tensiune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria zâmbind. — Ce faci pe aici, domnule căprar*? zise Titu, aducânduși aminte deodată de Petre Petre de la cismarul Mendelson. — Iacă sosii și eu acasă ieri și am mai venit pe la curte - răspunse Petre. Tânărul Herdelea îi dădu mâna. Flăcăul se oferi bucuros săl conducă el până la Lespezi, fiindcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Biblia și valorificarea unei bogate tradiții: "Era să fie sărbătoare/ sau slujbă de înmormântare?/ Urlau și câini-n haită la năvală/ ajută, Doamne, țara-i în răscoală". Poetul imaginează o suită de portrete, în care se înfruntă, de o parte,căprarul, din "Lipsesc morminte", Pătru al Catrinei, Răzvrătitul, de partea cealaltă Conul Alecu, Coana Mare, Duduia. Duduia amintește de Fătălăul "Florilor de mucegai" prin limbaj și construcție, prin monstruozitatea fizică, ce presupune și o monstruozitate morală: "Femeie ne femeie, la bine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria zâmbind. — Ce faci pe aici, domnule căprar*? zise Titu, aducânduși aminte deodată de Petre Petre de la cismarul Mendelson. — Iacă sosii și eu acasă ieri și am mai venit pe la curte - răspunse Petre. Tânărul Herdelea îi dădu mâna. Flăcăul se oferi bucuros săl conducă el până la Lespezi, fiindcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Dacia, Cluj-Napoca, 1983. MIHAIL SADOVEANU (1880-1961) Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani, județul Iași. A studiat la Pașcani, Fălticeni, Iași. Opere: Povestiri; Șoimii; Dureri înăbușite; Crâșma lui Moș Precu (1904); Povestiri din război (1905); Amintirile căprarului Gheorghiță; Floare ofilită; Mormântul unui copil; Povestiri de sărbători (1906); Însemnările lui Neculai Manea; La noi în Viișoara Scrisori cătră un prieten; Vremuri de bejenie (1907); Duduia Margareta; O istorie de demult; Oameni și locuri (1908); Cântecul amintirii (1909); Povestiri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]