448 matches
-
slavonismul a rămas intact și după întemeierea celor două state). În plus, nu trebuie omis amănuntul că, după 1018, ca urmare a stăpânirii bizantine, unii preoți vlahi și slavo-bulgari s-au refugiat în nordul Dunării, unde și-au continuat activitatea cărturărească în limba slavă. În aceste împrejurări, a fost adoptată slavona de către clerul și clasa cnezială slavo-românească, apoi de cancelariile domnești. Evident, poporul, mulțimea, vorbea românește, predica se rostea în aceeași limbă, dar liturghia și celelalte slujbe se făceau în slavonește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Negru Vodă" al datinei populare, învingător al tătarilor, pe care împrejurările istorice îl identifică cu Basarab, cel dintâi mare voievod și domn al Țării Românești, menționat în documentele istorice contemporane; iar pe de altă parte, forma literară, "o invenție pur cărturărească", întemeiată pe vagi cunoștințe istorice și noțiuni politice ale timpului, care se referă la Radu I, domn, ctitor de mănăstiri, din ultimul sfert al secolului al XIV-lea. Prin urmare, consideră Brătianu, substituirea lui Radu I de la Argeș lui Negru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din ultimul sfert al secolului al XIV-lea. Prin urmare, consideră Brătianu, substituirea lui Radu I de la Argeș lui Negru Vodă de la Câmpulung s-a făcut pe cale literară, de-aici opinia istoricilor români că "descălecatul" aparține legendei și "tălmăcirii ei cărturărești", pe când realitatea istorică este alta. Să precizăm că istoricii români, cu excepția lui A. D. Xenopol, care îi rămâne fidel, au contestat tradiția istorică a descălecatului Țării Românești: B. P. Hasdeu, D. Onciul, N. Iorga, I. C. Filitti, I. Lupaș, C. C. Giurescu, P.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub tipar, la apariție, romanul Ambasadorul este considerat „cartea anului” și obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Liviu Rebreanu” (Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
civilitate, satisfacția - încă o dată - de a executa în chip savant, cu bucurii secrete, o biată insectă literară? În Aspecte lirice contemporane (1942), poți da la tot pasul peste articole în care tăgăduința cea mai categorică se însoțește cu plăcerea referinței cărturărești. Iată, de pildă, studiul despre poezia lui N. Davidescu, evident retorică, abstractă, fără simțul proporțiilor. Două-trei citate ar fi convins. Criticul începe însă prin a stabili evoluția și a fixa temperamentul autorului. Poezia ar fi de natură individualistă și simbolică
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
fi înlocuită de nimic. Itinerar critic cuprinde puține exegeze critice propriu-zise. Este o operă de erudiție și, de la un anumit punct, opera unui moralist care știe să descopere amănuntul înveselitor. Din comentarea unui glosar, C. scoate o pagină de ironie cărturărească fină. O carte despre Corectitudine și greșeală îi trezește un colorat protest împotriva celor care nu se controlează când vorbesc și, mai ales, când scriu. Terminologia freudistă în critică îi provoacă o ironie atingătoare. Nu-i place termenul „inefabil”. Găsește
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
ilustrase Marin Sorescu. Versurile ei își taie un făgaș nou, personal, cu accente corosive și grațioase în același timp („Te uit solemn - / și cade-o ploaie de lemn”), care îmbracă înclinațiile naturiste și bucolice ale tinereții într-o reflexivitate inteligentă, cărturărească. Cu volumul din 1980, Duminica absentă, se experimentează un plonjeu brusc în optzecism, care nu va avea însă consecințe pe termen lung. În loc de prefață este, de pildă, versificarea unui bilet lăsat de mama, care începe cu „Păpușa lu mama”. Un
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
scrie singur și editează într-un număr limitat de exemplare revista „Luna”. A mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
sens pe Saint-Simon, din care extrage două citate plasate ca moto: „Il faut que celui qui écrit des mémoires, aime la vérité jusqu’à lui sacrifier toute chose.” „J’ai chérie la vérité jusqu’à contre moi-même.” SCRIERI: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, București, 1918; Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte, București, 1919; Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), pref. P. Leonăchescu, București, 2000. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 278-286; Florin Faifer, Necruțătorul, CL, 1999, 12
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită livrescă, B. dezvăluie arta unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un „poet” al stărilor crepusculare
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un „poet” al stărilor crepusculare, chestionând istoria sub pavăza parabolei. Departe de a fi un roman istoric pur, Princepele dezvoltă - livresc și fabulos - ideea de fanariotism, derulată într-un cerc
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o autocontemplare a Operei, în efortul unei documentări specioase, favorizând inventivitatea lexicală. Și Ianus (1993), o carte neîncheiată, dezarticulată (apărută postum), dovedește aceeași fascinație picturală față de lumile crepusculare, combinând
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
care nu puteau fi vândute în băcănii. Printre acestea erau substanțe psihotrope (opium), afrodiziace (cantaridă), toxice (arsenic, stricnină) ș.a. (285, p. 204). Ecouri ale obiceiului de „a bea afion” se regăsesc și în literatura populară, probabil și datorită unor influențe cărturărești sau urbane (lăutărești, în cazul baladelor) : [Antofiță] paharul cu vin umplea, Cu afion l’împlinia, Și da lui tat-so de bea. Cum bea tat-so, se’mbăta (162, p. 298). Uneori, termenul „afion” (pus în vin) e înlocuit cu cel de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
născuți În România și trăiți În America, aveți un mare noroc. Soarta neprielnică de acasă v-a aruncat În mijlocul unui popor civilizat, care, prin puternica lui organizare industrială, ține fruntea lumii. În curînd o va ține și În privința morală și cărturărească. [...] Munca organizată, sistematică, Împrăștierea largă a culturii generale și tehnicei profesionale, disciplina, ordinea și mai ales respectul individului, respectul libertății lui sînt principalele calități morale ale poporului american”. Înțelegîndu-i și respectîndu-le opțiunea, el Îi sfătuia: „ori de rămîneți aici de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în numerotarea lui N. Iorga), viitor mitropolit al Moldovei. Știa limba greacă în chip desăvârșit, de vreme ce a tradus în slavonă Sintagma lui Matei Vlastaris. A ajuns, probabil înainte de 1523, egumen al mănăstirii Neamț, unde a întreținut o atmosferă de lucru cărturăresc și a format discipoli. A fost hirotonit episcop de Roman la 23 aprilie 1531. Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș, îl dă jos în 1550 din jilțul episcopal, dar celălalt fiu al lui Rareș, Ștefan, îi redă demnitatea ecleziastică în
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
literaturii. În sfârșit, autorul Istoriei... se bizuie pe înțelegerea literarității drept aspirație spre conformitatea cu anumite norme. Volumul apărut se oprește pe teritoriul romantismului, fără a-l epuiza. Pe acest segment temporal se urmăresc evoluția tiparelor scrisului în raport cu oralitatea, convențiile cărturărești față de cele populare, stilul sacru diferențiat de cel profan. De o atenție specială beneficiază destinul curentelor, ce devin rând pe rând repere de înseriere formală a operelor. Eliberat de algoritmul istoricist, M. își permite să adopte tehnica anacronismului, făcând, când
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
însă vreo diplomă. Intrat în armata rusă, traversează o perioadă trăită intens, consemnată într-un jurnal intim unde tânărul își etalează spiritul aventuros, teribilist, emfatic, dar și marea febrilitate și dezinvoltură intelectuală. Îndrumat de tatăl său care, în cultul nobleții cărturărești a familiei, îi propune lecturi dificile și lucrul neîntrerupt la masa de scris, citește enorm și proiectează îndrăzneț lucrări despre mitologia dacică, despre limba și literatura populară română, culege folclor. I se înrădăcinează, de pe acum, sentimentul că e purtătorul unei
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
zilele. Mai târziu, în 1946, C. Beldie a făcut cunoscute, în „Revista Fundațiilor Regale”, fragmente din corespondența și jurnalul ei intim. Ca și ceilalți redactori de la „Ideea europeană”, I. se află într-o agitată căutare a unor remedii împotriva „spiritului cărturăresc” închistat, rupt de viață. În publicistică, se ocupă de mișcarea feministă, de naționalismul hindus, de „forțele morale ale Statelor Unite”, de „noile grupări intelectuale din Franța”, iar în relație cu literatura, de „poeții creștini” (Paul Claudel, Francis Jammes și Paul Verlaine
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
prisosință, înainte de toate, investigarea realităților interne și externe ce au creat cadrul desfășurării activității cărturarilor de numele cărora s-au legat cărțile apărute, precum și a diverselor categorii de scriitori de acte, cei ce făceau parte din „eșalonul doi“ al „breslei“ cărturărești. Condiția principală pentru a reface o perioadă istorică, o epocă este, așadar, cunoașterea personajelor care, în definitiv, au construit-o. • Noul Testament, apud Crestomație..., I, p. 92. • Psaltire, apud Crestomație de literatură română veche, II, coordonatori I. C. Chițimia și Stela
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub remarca faptul că „marile proiecte cărturărești concepute de Adamantios Korais suportă analogii cu cele inițiate de Ion Heliade-Rădulescu, ca și fenomenul purist din sfera Congresul al II-lea de Studii balcanice și sud-est europene de la București, 7-13 mai 1970. Istoricul grec vedea patru cauze fundamentale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-și alcătuiască veritabile vocabulare explicative la sfârșitul volumului 23. În societatea românească s-a vorbit greaca mai bine de un secol, astfel că limba lui Righas a împrumutat limbii române o serie de neologisme, fapt vizibil nu doar la nivelul cărturăresc, ci și al documentelor oficiale. Treptat și în același timp cu apariția primelor dicționare greco-române (1825, 1827, 1834, 1835)24, neologismele apusene se înmulțesc, eliminând grecismele. În Moldova, Gheorghe Asachi se străduia să-și impună sieși dar și celor din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este încetinit, pe de o parte, de realitatea lipsei instituționalizării scrisului 36, iar pe de alta, de treptata învigorare a literaturii autohtone. Traducătorii din/în greacă făceau un serviciu culturii române și își asumau conștient acest rol; prin toate demersurile cărturărești și publicistice, ei militează pentru îmbogățirea tiparului autohton, pentru purificarea limbii române de neologisme (altele decât cele romanice). Buni cunoscători de limbă greacă, preiau din cursurile ținute de profesorii lor greci și din textele eline doar acele elemente care se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Conaki, Barbu Paris Mumuleanu, Ienăchiță Văcărescu, Iancu Văcărescu, Anton Pann, Grigore Alexandrescu, George Săulescu sunt doar câțiva din cei în a căror operă s-au descoperit asemenea semnificative reflexe. Unii preiau diverse poezii din caiete nesemnate ce circulau în mediul cărturăresc filelen, le imită, traduse sau nu, și le introduc în operele lor. Aceasta este explicația prezenței unor elemente lirice simultan la numeroși scriitori 47. La o analiză atentă a circulației motivelor literaturii române, se poate constata proveniența neogreacă a multora
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între oamenii locului. Existența între daco-romanii ce populau Dacia și Scythia Minor a unor mânuitori ai condeiului (oameni ai Bisericii) poate reprezenta o dovadă a procesului neîntrerupt ce a dus la conservarea în limba română a cuvintelor fundamentale pentru exercițiul cărturăresc. Prin întinderea sa în timp, seria scriitorilor străromâni (evocată uneori cu rost, alteori fără temeiuri deosebite), argumentează tocmai continuitatea acestei îndeletniciri și face din spațiul daco-roman sau protoromânesc un loc integrat pe deplin în ansamblul unor preocupări ce aveau drept
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
remarcabil simț al limbii, într-o versificație ireproșabilă. Drama istorică Alexandru Lăpușneanu propune o reabilitare a domnitorului pe care alte scrieri l-au zugrăvit ca fiind de o cruzime înfiorătoare. Într-o ambianță de Ev Mediu moldav, reconstituită cu dichis cărturăresc, se urzesc în jurul tronului, la care boieri vicleni râvnesc, trădări, comploturi și alte mișelii. Altfel decât în nuvela lui C. Negruzzi, cel ce regizează sinistrul masacru din sala de ospețe nu este voievodul, ci armașul Bogdan, care prin sângeroasa faptă
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]