2,531 matches
-
umbra lor, după cum cine are un ochi vigilent de umoare atee va gusta din disperarea lucidității. De aceea e o lipsă de imaginație să crezi că destinul poate fi periclitat din afară fără ca mai întîi o fisură să se fi căscat pe dinăuntru. Biografia e doar ecoul unei dospiri spirituale, și cine își trăiește zilele sub pragul de intensitate la care îl îndreptățește înzestrarea nu poate da vina pe împrejurări. Altfel spus, dacă realitatea ne e ostilă e fiindcă așa am
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
în cel al nonexisteneței. Din negrul viu spre negrul mort, stăpînit de beznă pură, plin de forme fără contur aflate într-o perpetuă mișcare. Pentru a putea desluși lumina în beznă, e nevoie de un ochi asemănător gropilor ce se cască-n conștiința muritorilor, din care se ridică „un suflu rece”, semn că „oaspetele mult așteptat”, menit să absolve lumea de păcate, „e pe aproape.” El e Nimicitorul ce-și are „rădăcinile” înfipte adînc „în viețile ce nu se întorc”. Sosirea
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
kilometri, vreo cincisprezece minute de mers. E către sfârșitul lui decembrie, se întunecă repede, azi chiar a nins puțin, șoseaua e acoperită de pojghiță. Mergem încet, nu e grabă, oricum trenul de obicei întârzie. Mașina trece obosită peste drumul care cască o groapă la fiecare câteva zeci de metri. Pe când urcăm o pantă ușoară zărim o mașină venind din curbă. Ceva nu e bine, mi se pare că are viteză mare, alunecă prea repede pe drum. Uită-te la ăsta ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
băiatul ăsta parcă a fost făcut după șablonul meu. Un scuză mă, te rog îmi iese fără să vreau printre buze și mă rog să nu-l oripileze vocea pe care nu mi-o pot auzi pentru a o controla. Casc ochii mai tare: începe să-mi vorbească prin semne. S-a născut mut. Mâinile i se mișcă febril în timp ce-mi povestește despre copilăria lui, despre pasiunea pentru muzică, despre cum a învățat să cânte la tobe. Vine lângă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să discernem, să nu mai tăcem, să ne ridicăm speranțele la nivel de invocație și astfel, pe nesimțite, am devenit foarte puternici, pentru că forțele noastre s-au unit, iar răul pierde tot mai mult teren. Cine nu mă crede să caște bine ochii În jur și să fie atent la toate amănuntele și va vedea că am dreptate. Și atunci să facă bine să pună și el umărul cu forța speranței, a gândului, a cuvântului și a faptei, pentru ca tot răul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și nici nu se mai străduiește nimeni să i l accepte. Dimpotrivă, se ridică din ce În ce mai multe voci tinere, intoxicate de "directivele" stăpânilor, care Își exprimă nemulțumirea și chiar revolta că mai existăm și că mai Îndrăznim, unii dintre noi, să căscăm gura și să le aducem aminte multora dintre ei că legea de bază a unei societăți este Legea Bunului Simț și a Respectului Reciproc. Cu atât mai mult ar trebuie să atârne În balanță respectul pentru cei care au deja
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și justițiarii mai "de jos" care Încearcă să urmeze exemplul celor "de mai sus". În rest totul este perfect. Este cumva, cineva nemulțumit?! De ce? Nu se poate!!! Ia să vedem cum Îi putem aplica legea, ca să nu mai Îndrăznească să caște gura. Sărac Îl facem! Gata cu el, nu mai Îndrăznește să piuie că l-am pus la pământ! Să zică mersi că nu l-am băgat la zdup, să fie chiar fericit că pușcăriile sunt suprapline. Și ce dacă am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
marasm ci, dimpotrivă, lai Împins efectiv la aceste acte. Dar cum reacționați atunci când acest "infractor" este un membru al familiei voastre? Nu mai este așa de infractor, nu? Aici găsește fiecare circumstanțe atenuante pentru cei dragi. Deci, când vreți să căscați gura și să condamnați pe un oarecare, care deja a fost lovit de "dreapta justiție" Într-o formă sau alta, Închideți-o din nou, Înghițiți, respirați adânc și gândiți, analizați, cercetați și abia apoi, după Încă o noapte dormită, vedeți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
avem când se Înseninează. Veți vedea toți că am dreptate. Și eu mă voi bucura printre mulți de lumina soarelui și de aerul curat și de liniștea de după furtună. Vă doresc tuturor ceea cemi doresc și mie = să conștientizați, să căscați ochii și urechile și toate simțurile și din nou să conștientizați. Să cereți ajutor și să-l conștientizați; să fiți fericiți În splendoarea și În același timp În simplitatea legilor universului și ale pământului. Să fiți sănătoși, să munciți pentru
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
când ne coaceți alte dări, afli că te Îndatorezi pe cel puțin o lună Înainte. Ce să mai spunem de mâncare ? Aia nu mai este necesară, pentru că se recomandă silueta cât mai uscată acum, sau chiar scheletul. Vrei să mai caști gura să mai ceri cumva și medicamente ? De unde atâta neobrăzare, că doar banii tăi de sănătate trebuie să Întrețină atâția oameni importanți. Și apoi mai uită-te și În calendar și adu-ți aminte câți ani ai : 40 - 50 60
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pornim la treabă. Ne am cam dezobișnuit să ne mai repezim așa cum ne ați obișnuit, ca să ne puteți mâna Încotro vreți voi. Am constatat, foarte mulți dintre noi, și din ce În ce mai mulți, că e mai bine să mergi normal, gospodărește, să caști bine ochii pe unde calci și urechile la cei care vor să te Îmbrâncească ca să treacă mai repede Înainte. E o cursă ca la urcușul unui munte : cine știe să meargă În pas egal, regulat, fără opriri și fără alergătură
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pentru alte practici. Nu accept acest aspect pentru copiii țării și pentru nici un copil din lume. Iar dacă aceste agenții guvernamentale și justiția aprobă câte 100 adopții odată, poate este și vina mea, pentru că n-am Încercat mai demult să casc gura și să spun ce cred ca să ne audă lumea și să Înțeleagă. Eu cred că un judecător care ține la el și la funcția pe care o ocupă trebuie să-și ia timpul necesar să analizeze atent fiecare adopție
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
asupra „oamenilor simpli” dar, vorba lui Eminescu: Ai noștri tineri la Paris (și nu numai) învață La gât cravatei cum se leagă nodul și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele și viața lor nu și-o muncesc și-o plimbă. și-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și că numai din cauza mea Ilinca stă cu nasul în pernă și bocește tot timpul... Auzi tu la ea! Parcă eu am știut că o să iasă așa? Virgil rămase mut cu desăvîrșire. Chiar la o asemenea năpastă nu se aștepta. Căscă gura să spună ceva, dar nu putu. Ochii i se umeziră, iar gîndul că Ilinca e atît de nefericită îl durea mai tare ca toate. Nici măcar nu fu în stare să observe că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar bate cineva în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcute de mînă omenească, nu de natură. Așa am eu credința și voi știți că nu mă prea-nșel. Bine, bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Felicitări Evelin. Recunosc că am avut clipe în care am crezut că recunoști că ești chiar extraterestru. Centrul și observatorul s-ar fi transformat într-un loc de pelerinaj, păzit de o armată și asaltat de ziariști, TV și gură cască amatori de enigme. Profesorul: Cum ai ales zodia Scorpionului? Te-a descris exact cum ești. Evelin: O zodie omenească... Aurora: Evelin, te-ai găndit măcar o clipă să ne lași și nouă nemurirea? Evelin: Crezi că v-ar folosi la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am deschis poarta mare, de fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit într-un sezon de grădină japoneză, cu pești roșii în geana de lac artificial, orhidee galbene și mov căscându-și gurile lipsite de parfum în firida de lângă scară și o cascadă miniaturală țârâind în fundul curții, dintre pietre cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-și trântiseră uși care închise rămăseseră, liber, mai târziu, de ființa fratelui meu, de propriile mele șontâcăieli într-o viață despre care nu prea știu să-ți spun cum e (frumoasăciudatăabjectăînnebunitoare?), creșteam frumos, creșteam liber. Plictisit, Alexandre închide cartea. Cască. Se ridică din pat și se întoarce pe călcâie. Cam atât poate să facă în minuscula lui cameră de pe Rue de Buci. Vertebra dureroasă (care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la Tariq. Asta e altă poveste... Nu sunt cumva prea multe povești? Nu ți se pare că te pierzi în ele? Că-mi complici prea mult acțiunea? Ți-o complic ție? Ultima oară când am verificat, naratorul eram eu... Cititoarea cască, domnule narator. Deja? Nu suntem nici la jumătate. Ok. Bine. Fie. În regulă. Nici o problemă. Adică? Adică dăm RESTART. No hard feelings, vorba poetului MGM... Portocalele rămân, însă. Pentru că-ți plac ție? Și pentru că-mi plac mie. Și pentru mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
timp, chiar și afec țiune, atașament, dar nimic din emoția care oprește respirația, creează dependență, distorsionează vremea de-afară, schimbă lumea. Schimbă... lumi. Poate că el este piesa de colecție. Spectaculos, dar nu cât să o bulverseze. Alexandre o simte căscând, deși buzele ei rămân prinse în același imperturbabil surâs politicos. Franceza ei soignée, tipică studentului străin care face ușoară paradă de integrarea lui lingvistică lipsită de asperități, mascând o origine exotică, se rostogolește în șoapte pline și cărnoase peste fumul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu un sunet metalic, fără culoare. — Eu nu mă urc pe vasul ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia orizontului. Vezi? Nu? Nu încă? Stai. Așteaptă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
are de făcut, dar compensă atitudinea fermă cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ai ceas cu cuc, ca să te deștepți la timp, dormi în patul nevesti-ti și nu mai încurca lumea degeaba! Intră în brigada artistică înainte de a ți se schimba vocea! Că este și acolo nevoie de prezentatori! Hai, șterge-o! A căscat gura ca un pește pe uscat, dar n-a putut să îngaime nimic. Iar eu am șters cu buretele acest incident, hotărât ca data viitoare să plec în excursie prin O.N.T. (Oficiul Național de Turism). Este mult mai comod
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
spinare, printre coaste. Dădu să tragă aer în piept, dar văzu că nu-i mai ajunge. Totul pălea. Se înecă într-o lavă neagră și se prăvăli buf nind de podea cu bărbia. Babele se opriră trezite din război. Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să-mi iau andreaua... Babele se mai uitară o dată la corpul trântit pe jos, din care gâlgâia un sânge incredibil de roșu. Oftară și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]