356 matches
-
și Începu să-i povestească În amănunt descoperirea făcută, Împiedicîndu-l pe Fersen să-și continue interogatoriul. Marie aprecie sprijinul și prezența de spirit a tatălui ei. În mod discret, făcu cîțiva pași În direcția drumului, dar Lucas Îi azvîrli o căutătură severă. Se așeză oftînd pe o bornă de piatră. Polițistul se enervă văzîndu-l pe Morineau, cu un aer nefiresc, manevrînd stîngaci cadavrul, fără nici o precauție, ștergînd poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să reconstituie scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pietre și să mă apuc să Învăț dialectul breton. Ryan arătă spre far. - Dacă Îți pot fi de folos În vreun fel, știi unde să mă găsești. Lucas dădu din cap, Îl privi cum se Îndepărtează, Întîlnind din nou căutătura fixă a lui Pierric, și puse mîna pe mobil pentru a-i cere lui Morineau să vină să-i Îndepărteze pe curioși Înainte ca situl să capete Înfățișare de bîlci pentru tăntălăi. Apoi se apucă să dea ocol menhirului, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă. Ea scrută privirea aceea pe care n-o recunoștea, care părea să se adreseze altcuiva decît ei. Jeanne se interpuse. - Marie, dacă faci asta, nu mai ești fata mea. Cum putea mama ei să-i spună un asemenea lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fraza aceea să se refere la dumneavoastră. Descumpănit, scriitorul se Încruntă iute, apoi izbucni Îtr-un hohot de rîs sincer și puternic. - Touché. Și se Îndepărtă rîzÎnd din toată inima. Marie Îl urmări din ochi o clipă, apoi Îi adresă o căutătură de reproș lui Lucas. - E singura persoană din Lands’en care ne ajută un pic, zise ea. Ai un fel ciudat de a-l Încuraja. - N-o face chiar gratuit. Locuiește la doi pași de sit, cunoaște foarte bine legendele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din gene -, dar suficientă. Lucas zîmbi amar. - Eu știu ce vreau, Marie. E rîndul tău să știi ce vrei, spuse el apăsînd pe buton. Ușile ascensorului se Închiseră Încet În urma lui. Își Înghiți lacrimile, se Întoarse și se izbi de căutătura urîtă a lui Christian care stătea În pragul apartamentului. - Îmi... Îmi pare rău, se mulțumi ea să Îngaime. - Nu pe cît Îmi pare mie. Trecu pe dinaintea ei și coborî scara. Era singură. * * * Neliniștea Îl Împiedica pe bătrîn să doarmă. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
său și deschise ușa brusc. Pierre-Marie, instalat confortabil În pat, citea o carte. Înălță mirat din sprîncene. - S-a Întîmplat ceva, tată? Bătrînul dădu ochii roată prin cameră și se uită În cele din urmă și la el, cu o căutătură bănuitoare. - Nu dormi? - Ryan e de vină... mă rog, Erwan, răspunse el cu voce suavă, arătînd spre roman. Pietrele care glăsuiesc. - Dacă l-ai Început, nu-l mai lași din mînă. Ți-l dau de Îndată ce-l termin. Arthus se crispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
modernă experiență de de-stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte îngrijorată în legătură cu femeile de carieră. De fiecare dată când ne întâlnim mă apucă de umeri, se uită adânc în ochii mei cu o căutătură încruntată, și în felicitarea care a însoțit voucherul a scris „Fă-ți puțin timp pentru tine, Samantha !!!” Ceea ce chiar intenționez din plin să fac. Dar am avut câteva chestii urgente de pus la punct la serviciu și nu știu cum a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
partener ! Partener. Mai am un pic și izbucnesc în plâns. Dar... nu pot. E mult prea grav. Îmi vâr telefonul în buzunar și mă ridic iar în picioare. Încep să merg din ce în ce mai repede, amestecându-mă printre trecători, făcând abstracție de căutăturile ciudate care mi se aruncă. Îmi bubuie capul și habar n-am unde mă duc. Dar pur și simplu nu mă pot opri. Mi se pare că merg de ore întregi, amețită și cu picioarele pășind la întâmplare pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți să servești ceaiuri și cafele prin telepatie, spune Paul sarcastic, poți să rămîi la biroul tău, n-am nimic Împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de prieten, prădătorul de aliat! În viața ei nu numai că trecuse prin chinurile unei dislexii juvenile, ale unui accident grav la șold și ale unei interminabile reconstrucții dentare; se născuse însă urâtă, bondoacă, cu un păr slinos și o căutătură sașie, adică exact cu o figură pe care nici o fată nu dorește s-o aibă. De bună seamă că și ea se ura, căci, pe lângă motivele evidente, mai avea destule motive intime să fie nemulțumită. Nimeni nu știa că poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
limba spaniolă și note de Adriana Steriopol Îl treziră papagalii din totdeauna, sporovăind în copacul din totdeauna. Privi cerul și pădurea prin zăbrelele de trestie. Din când în când, putea distinge doi fluturi urmărindu-se. Îi era de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes; nimeni n-ar da pe ei mai mult de zece pesos. Hotărî să se ridice și, de cum își puse picioarele pe pământ, înțelese că, în noaptea aceea, fuseseră acolo. Un tremur ușor îi străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pas, spuse el. De ce nu noi, acum...? Îl treziră papagalii din totdeauna, sporovăind în copacul din totdeauna. Privi cerul și pădurea prin zăbrelele de trestie. Din când în când, putea distinge doi fluturi urmărindu-se. Îi era de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes. Nimeni n-ar da pe ei mai mult de douăzeci de pesos. Ieși din colibă. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de un negru strălucitor, lung și lucios. Era de o frumusețe sălbatică și stranie, un chip care te uimea de la început, și pe care odată ce l-ai văzut, nu-l mai puteai uita. Ochii ei, mai cu seamă, aveau o căutătură dornică de cunoaștere dar și aprigă...așa, cum el n-a mai întâlnit în nici o privire omenească. Era cu totul alta decât aceea pe care o cunoscuse la bibliotecă. Plăcerea o transfigurase. Se înnoptase bine și strada, acum era chiar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa... ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. El clipi cu ochii - ea redevenise umbră simplă. E un moment mare, să mă cuget mai întîi - gândi el - dorit - am de când sunt ceva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căci nu vorbesc în gând decât eu cu mine. Eu cu mine. Ciudat! Această despărțire a individualității mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încît ea, jenată de - atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe părete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei, apoi se îngroșă plastic din părete afară, astfel încît sări din cadru jos și mă salută surâzând, ridicîndu-și căciula din cap. - Sara bună, domnul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Conachi Îi dedică mai multe poeme, Între care o alegorie cu titlul de mai Înainte. Afrodita organizează un concurs de frumusețe a ochilor și Însărcinează pe Amor să facă selecția. Amor trece În revistă candidații și numai după o singură „căutătură” decide asupra ochilor muri: „Vii și plin de nuri La căutături, CÎt de Înfocați SÎnteți cînd cătați La amurezați...” Nu e mai puțin adevărat că același elogiu aduce poetul ochilor verzi. În acest veritabil război al ochilor, verzii par a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
titlul de mai Înainte. Afrodita organizează un concurs de frumusețe a ochilor și Însărcinează pe Amor să facă selecția. Amor trece În revistă candidații și numai după o singură „căutătură” decide asupra ochilor muri: „Vii și plin de nuri La căutături, CÎt de Înfocați SÎnteți cînd cătați La amurezați...” Nu e mai puțin adevărat că același elogiu aduce poetul ochilor verzi. În acest veritabil război al ochilor, verzii par a deține puterea cea mai mare de seducție: „Ce putere, Doamne sfinte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu nimeri nicicum. Ceea ce nu-l descurajă pe Petrache, căruia zvâcnetul din viscere nu i se potolise. Până la urmă, Aurica se lăsă păgubașă, uitându-se cu jind la ursulețul de pluș. Petrache își pipăi mărunțișul din buzunare, privind când la căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte ? întrebă acesta, cerându-și bănuții cu palma întinsă. — Nouă din zece, propuse Petrache. Te prinzi ? Bătrânul se ridică, abia atunci Petrache văzu că-i lipsea un picior, țopăi înlăuntrul dughenei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
botul larg fără să-ți lase vreo zgârietură pe braț. Abia când ai des chis palma și ai văzut, nu mai poți face nimic. Trebuie s-o iei de la capăt. Se apropie de ea, fără să-i bage de seamă căutătura înduioșată. — Dar trebuie să fii atent, îi șuieră la ureche. Destinul se hrănește cu carne crudă. Dacă ai cea mai mică rană, dacă te-ai zgâriat cumva la bărbierit sau ți-ai mușcat buzele prea adânc, să nu te apropii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
drogau ? — Care ăia ? întrebă Rada, fără să se oprească din aranjarea farfuriilor sub firul de apă de la robinet. — ăia din Piața Universității... Ea se întoarse, ștergându-și mâinile de șorț. Îl privi cu neînduplecare, el fu atât de surprins de căutătura ei, că uită să-și coboare ochii. Privirile lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii, nu încă atât de brăzdați de cute, barba nerasă și neagră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât de abrupt, încât se temeau că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale dezamăgit. — Zău dacă aș fi crezut una ca asta. Să arunce cu tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmbrânci. — Ești ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură jumate amuzată, jumate intrigată. — Boșorogule ! îi aruncă ea, încurajată. Nu ești în stare de nimic ! Doar să te pârțâi, ca ruginitura aia de motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta era mai mult decât putea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bătând în fereastră. Fata, complet goală, îl privea îngrozită de după ușă. Se aplecă, își adună în grabă puținele haine și se strecură afară. — Măcar ți-ai luat banii înainte ? îi șuieră Maca atunci când trecu pe lângă el. Ea îi aruncă o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă explodau în gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțelesuri integrate în contextul gesticii și vorbirii noastre ca mijloc suprem de expresie (element senzorial de cercetare, opinie, aspect). Privirea, sub aceste diverse semnificații, poate fi acțiunea de a privi și rezultatul ei, simțul văzului, vedere, fel de a privi, căutătură, punct de vedere, remarcă, cercetare cu ochiul, cu mintea, examinare, peisaj, priveliște, loc de desfășurare, reprezentare. Dintre toate simțurile noastre, privirea rămâne cel mai precis, cel mai dominator. Ochiul, observarea, imaginea determină transformări de ordin psiho-afectiv. Vederea fiziologică reprezintă o
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]