571 matches
-
Da, da... mi-am adus aminte. După vreo doi-trei ani de când devenise tată, când vorbeam cu el la telefon, ocazional, devenise mai răbdător, parcă mă asculta cu mai multă atenție. Cum îți spuneam, într-o seară de toamnă m-am căznit ore în șir să pot lua legătura cu el, parcă nu mai aveam răbdare, simțeam nevoia să-i aud glasul, dar nu a fost chip să-l pot prinde, că m-am supărat și am ieșit afară din casă. Mi
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
venit să protesteze în fața parlamentului. Luată la întrebări de presă, doamna și-a justificat ieșirea, spunând că respectivul nu ar fi fost cioban autentic, deci își merita apelativul. Dar poate vrem să mai schimbăm canalul. Dăm la cultură și ne căznim să pricepem ce vrea un om cu o pipă, care vorbește sapiențial în fața unor tablouri: domnul e filolog, vorbește frumos, te ia așa o aromeală, dar atât. De altfel, la noi e suficient să zici că te pricepi la ceva
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
prim nu doar al vocației congenitale a umanului trăitor care se află în legătură directă cu libertatea sa totală de mișcare, atitudine, cuvânt și conștiință, ci și al semanticii majore a stării naturale a persoanei de a exista. Privirea copilului, căznindu-se să arunce la pământ lațul nedreptății și al umilinței, se poate asimila fără tăgadă cu echivalentul esenței funciare a libertății înseși, libertate ce-și înalță cu maiestuozitate statutul identitar deasupra microuniversului glacial al tenebrelor lumii spre a admira în
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
onorabila misiune de apărători ai Țării. Prezența repetată în preajma militarilor a turmei și a ciobanului insolit, un bărbat de vreo saizeci de ani care purta parcă pe chip o taină, începu să-l intrige pe comandantul acestora. Ostașii care se căzneau să ducă la bun sfârșit strategia exersată primeau adesea observații de la comandant, cu privire la neîmplinirea scopului aplicației. Ofițerul era și el sub efectul psihic al nereușitei, iar prezența spectatorului cu bâtă și traistă îi accentua disconfortul. Într-o pauză a manevrei
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
și-ncepu cu o rafală să-i îmbrace-n colbu-i, gândul. Coborând din așternutu-i soarele-și deschise ochii și-nveli în aur bustu-i strângând vântul pe sub rochii. O furnică ce-ndrăznise să înfrunte cruda-i soartă din picioare se căznise să-și facă din crengi o poartă. -Ce-ți veni să sufli-acuma când pe cer e numai soare? vezi bine că toată bruma ridicat-ai din ponoare. Vântul, scuturând aripa se opri și-și făcu cruce ne-crezând că asta
VÂNTUL, SOARELE ȘI FURNICA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377470_a_378799]
-
Otomanii, după ce învinseseră oastea voievodului Serbiei, se puse pe jefuit și ars casele țării. Milan alergă cu sufletul la gură spre casa părintească. Iată, casa lui, acolo, la marginea poienii! Însă, doi turci, în veșmintele lor ostășești de otomani, se căzneau să dea foc casei sale! Se năpusti ca un leu să împiedice arderea casei. Ajuns aproape de casă, în livadă cea mare de lângă ea, recunoscu că cei doi turci care dădeau foc casei erau chiar camarazii săi de oaste: Ismail și
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
trăgea pe căluț să îl înghită, îi prinse toate brațele într-un lasou de plante, făcând-o să își scape prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și desfacă legăturile. Se opriră doar când lăsară mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât pe ce... - Ei bine, cam așa se întâmplă atunci când încalci regulile oceanului, îl mângâie pe
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Acasa > Poezie > Amprente > P R I E T E N E... Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului UFFF! Mă tot căznesc, de-o oră, să postez ceva, Care să fie, mi-aș dori, fără pereche !... Dar mi-amintii că-mi spuse cineva așa : - Trimite ce se poartă, ești într-o ureche ?! Așa că mă simții tăiat chiar de la rădăcină Și-mi estompă
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380327_a_381656]
-
aceea!) rog, amice, pentru tine,Prea Înaltul Cerului să-ți aducă numai bine ! Virgil Ursu Munceleanu... XXXII. P R I E Ț E N E..., de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015. UFFF! Mă tot căznesc, de-o oră, să postez ceva, Care să fie, mi-aș dori, fără pereche !... Dar mi-amintii că-mi spuse cineva așa : - Trimite ce se poartă, ești într-o ureche ?! Așa că mă simții tăiat chiar de la rădăcina Și-mi estompa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
-o voce de mai sus, Să-mi las colegii să-L slăvească pe Iisus !!! Pentru că nu mă simt în stare să scriu despre Hristos, Crezând, după simțirea-mi, că-s lucruri mult prea sfinte, ... Citește mai mult UFFF! Mă tot căznesc, de-o oră, să postez ceva,Care să fie, mi-aș dori, fără pereche !...Dar mi-amintii că-mi spuse cineva așa :- Trimite ce se poartă, ești într-o ureche ?! Așa că mă simții tăiat chiar de la rădăcinăși-mi estompa imaginația-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
au mutilat, i-au ars de vii, i-au violat, i-au aruncat în gropi comune, i-au smuls din cărți, din cultură, i-au dat jos din icoane, din ctitorii, i-au alungat din țară, de pe pământ și se căznesc astăzi progeniturile lor prin ordonanță ori prin lege să-i zvârle chiar și din Cer... Astfel că, progeniturile lor de orice natură: bio-psiho-politico-ocultă s-au năpustit cu o ură viscerală, înveninată, diabolică asupra demnității spiritului lor mistic-ortodox, asupra sacrificiului jertfelnic
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul n-avusese de-ales. Viața devenise din ce mai anevoioasă... Ziua cea lungă deja înstăpânită alunga înspre nord animalele în căutarea zăpezii, a frigului... Cum și
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
de grădinar. Nu mai pierdu vremea. Apucă cheile agățate într-un cui de pe perete și îl eliberă pe flăcău. Însă, de atâta stat în lanțuri, nemâncat și nebăut, Florea nu era în stare să se țină pe picioare. Prințesa se căzni până ce reuși să îl ducă în camera ei. Îl întinse în patul său și îl îngriji șapte zile și șapte nopți până ce Florea reuși să își revină. În acest timp, Mustață-Sură auzi că Florea dispăruse din temniță și dădu poruncă
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
ce-i fuseseră date în timpul zilei și să scotocească noaptea prin castel. Trecură trei zile lungi până ce băgă de seamă că în camera Stăpânului Zmeilor se afla o ușă ferecată, care ducea cine știe unde, acoperită cu o flamură veche. Ador se căzni puțin până reuși să deschidă încuietoarea ruginită și trecu prin ușă într-un tunel care-l duse într-o grădină ascunsă. Zări imediat Pasărea Paradisului, căci strălucirea ei lumina în jur copacii cu crengi negre din care picura smoală încinsă
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
înduplece pe zmei și să-l facă nevăzut, nevăzut, necunoscut și cumva, jos, pe asfalt să-l omoare pe ăllalt dar nu am suflet de schimb și mi-l las aici, nu-l plimb, nici nu-l pun să se căznească, ci-l las simplu ... să trăiască! Referință Bibliografica: DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB de DORA PASCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380831_a_382160]
-
lumii Pământului și, implicit, suficiența vizionară a celor care, actualmente, o conduc. A-ți închipui numai că e cu putință să topești instantaneu, împotriva legilor firii și prin nenumărate constrângeri antiumane, diversitatea în unitate, după ce, secole la rând, te-ai căznit să aduci în prim-plan, pe baza unui șir de motive politico-economice diverse și cadre filmice întotdeauna cu aspect revoluționar, viceversa, nu face altceva decât să arate că globalizarea cu orice preț se comportă, din păcate, ca un discutabil punct
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
AUTUMNALĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Din nou perfida toamnă mi se strecoară-n suflet, Mă-nveșmântez în haina de frunză ruginită Și plânge iar în mine, sinistră ca un urlet, Toată durerea mută din inima rănită. Îmi susură prin ramuri, căznindu-se spre frunze, A dorului ei sevă de viață dătătoare, Care îmi ține vie tăcerea de sub buze Și-mi încălzește ochii cu licurici din soare. Încă plutesc în aer iubirea și căldura, Deși furtuni și vânturi sunt gata să se-
NOSTALGIE AUTUMNALĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371574_a_372903]
-
2015 Toate Articolele Autorului Mihai Pruteanu Masca Omului în Traista Domnului Editura Vinea, București 2015 Se pare că Mihai Pruteanu, moldovean hâtru, fost actor și fost reporter, are câteva clase înaintea oricui în ale scrisului. Oricât de mult ne-am căzni noi, muritorii de rând, nu-l putem ajunge din urmă pentru că este ca un electron; când l-ai ajuns a sărit deja pe altă orbită. Acum se afla pe o orbită filozofico-simbolică și de pe antecoperta noii sale cărți râde cu
SEMNAL EDITORIAL – MIHAI PRUTEANU: MASCA OMULUI ÎN TRAISTĂ DOMNULUI de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374989_a_376318]
-
șnur. Mulți viteji puseră cârma peste noi și mândra țară se jucau de-a ,, scapă turma,, făcând totul să dispară. Țipau codrii-n fierăstraie înflorind prin țări străine iarba firu-n două-și taie să nu-i intre doru-n vine. Se căzneau pe brânci bunicii pe la piață rod să-și vândă plăteau totu-n fața fricii chiar și-amenda cu dobândă. Cine-i hoț? și cine-i rege? se-ntrebau strângând toiagul, al meu drept e de-a alege cât să-i
SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375505_a_376834]
-
uriașa ladă și, imediat ce se lăsă noaptea asupra taberei, iar oameni și cai căzură cu toții într-un somn adânc, se strecură de una singură afară din palat. Se apropie de lada cea uriașă și, sub razele firave ale lunii, se căzni să ridice capacul greu, îmbujorată de nerăbdare. Când reuși să deschidă lada, se aplecă să vadă mai bine comoara ascunsă în ea, moment în care, ceva o apucă de picioare, o ridică de la pământ și o împinse în interiorul întunecos și
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Rawex Coms, trimiterea către o profundă meditație a intervenit instantaneu. Pe de o parte am încercat să pătrund mai mult în miezul cuvintelor, pe de altă parte am devenit indiscretă căutând-o pe autoare în scrierile sale. Alteori m-am căznit să citesc printre rânduri. Deși pare confesivă, uneori textuală, declarativă, poezia din volumul „Adevărurile lutului” este una încifrată. Este mai degrabă artă poetică realizată prin exprimarea unor arderi lăuntrice. Autoarea stăpână pe sine stabilește pentru cititor o limită pentru cât
MARIANA CAZIMIROVICI, RECENZIE DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372872_a_374201]
-
Rawex Coms, trimiterea către o profundă meditație a intervenit instantaneu. Pe de o parte am încercat să pătrund mai mult în miezul cuvintelor, pe de altă parte am devenit indiscretă căutând-o pe autoare în scrierile sale. Alteori m-am căznit să citesc printre rânduri. Deși pare confesivă, uneori textuală, declarativă, poezia din volumul „Adevărurile lutului” este una încifrată. Este mai degrabă artă poetică realizată prin exprimarea unor arderi lăuntrice. Autoarea stăpână pe sine stabilește pentru cititor o limită pentru cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
Rawex Coms, trimiterea către o profundă meditație a intervenit instantaneu. Pe de o parte am încercat să pătrund mai mult în miezul cuvintelor, pe de altă parte am devenit indiscretă căutând-o pe autoare în scrierile sale. Alteori m-am căznit să citesc printre rânduri.Deși pare confesivă, uneori textuală, declarativă, poezia din volumul „Adevărurile lutului” este una încifrată. Este mai degrabă artă poetică realizată prin exprimarea unor arderi lăuntrice. Autoarea stăpână pe sine stabilește pentru cititor o limită pentru cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
Plămădită de Dumnezeu În „ziua a șasea”. Un vârf sărută Cerul, Celălalt este legat de Pământ pe vecie. Sufletul meu, Zbor ce nu cunoaște hotare. Trupul meu, Fir de grâu semănat într-o țarină Năpădită tot mai mult de neghină. Căznesc să-mi păstrez Sfânta Lumină primită din „Începuturi”, Parcă aș fi mereu în Vinerea Mare Din Săptămâna Patimilor, Când cânt plângând Prohodul, Răstignirii Lui Iisus Hristos pe Cruce! IOANA STUPARU ... Citește mai mult Îmbinare divinăTrupul meu,Sufletul meu,Pământ și Cer
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
cu două vârfuriPlămădită de Dumnezeuîn „ziua a șasea”.Un vârf sărută Cerul,Celălalt este legat de Pământ pe vecie.Sufletul meu,Zbor ce nu cunoaște hotare.Trupul meu,Fir de grâu semănat într-o țarinăNăpădită tot mai mult de neghină.Căznesc să-mi păstrezSfânta Lumină primită din „Începuturi”,Parcă aș fi mereu în Vinerea MareDin Săptămâna Patimilor,Când cânt plângând Prohodul,Răstignirii Lui Iisus Hristos pe Cruce!IOANA STUPARU... XXXIII. FRAGMENT DIN ROMANUL "VERA" DE IOANA STUPARU, de Ioana Stuparu, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]