588 matches
-
cum Îi merge afacerea. După câtva timp, ne-am dat seama că amândoi vorbeam, de fapt, de același lucru: lumea se aplatizase și acest lucru se Întâmplase atât de rapid și Îi afectase afacerea atât de profund, Încât Încă se căznea să găsească un mod de a se adapta. Îi era clar că se confruntă cu presiuni exercitate de concurență și de politica de prețuri de un tip și de o intensitate nemaiîntâlnite până atunci. „Freelancer-ii (liber-profesioniștii) sunt de vină“, mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
când în piață etc. etc. Odată avea masa lângă podul gârlei de la Doamna Bălașa. Pentru făcut reclama articolelor ce vindea avea vorbele lui. De pildă: „Doi lei părechea de mănuși, doi lei! În altă parte dați 4 lei ca să vă căzniți câte două săptămâni să le rupeți. La mine dați 2 și le luați rupte gata.“ Sau: „Un leu ciorapul, un leu ciorapul. Pe ăl de-al doilea îl dau gratis!“ Într-o zi, vara, apare la cafeneaua Fialkovsky încălțat cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pune pe foc, că e mare păcat. Omul ce a făcut această treabă nu poate muri pînă ce nu i se pune sub cap un jug. Țandură din jurul boilor să nu puie nimeni pe foc, că la moarte se va căzni mult pînă să-și dea sufletul: se va bate taman ca boii cînd trag la plug. Să nu pui jug pe foc, că zbieri ca boul. Jugul de porci, viței, cîni (nărăvași), cai (de la trier*), boi etc. nu se pune
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
douăsprezece liturghii pomenindu-i numele lui, că se alege la un fel. Lînă Babele care fură din lîna ce le-o dai de tors pe ceea lume o scarmănă cu dinții. Cine toarce vinerea lînă pe ceea lume va fi căznită cu sucirea gîtului. Logodnă După ce o fată se logodește, atît ea, cît și mă-sa, cu celelalte, de mai are, nu mai torc pînă se face nunta, ca să nu se întoarcă logodna. Părinții sînt datori să deie ce au pomenit
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
e bună la Dumnezeu. Femeia care face să nu aibă copii e drăcoaie*, și în cealaltă lume o sug gîndacii, adică șerpii, de țîță, iar fătul ce ar fi avut să-l nască viu e pierdut. Copilul mic, dacă se căznește să se așeze în cap, este semn că mama sa este însărcinată cu altul. Dacă pocnește vreun cerc de la un poloboc, apoi se crede că în acea casă va naște o femeie. Dacă smocurile de verdeață aninate pe casa noilor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
spre casa luminată, într-un un moment de introspecție, se definește din nou ca un bricoleur, un om care stabilește niște legături: M-am îndreptat încet spre casa luminată. Nu eram decât un reparator. Un bricoleur. Un tip care se căznește să stabilească la iuțeală și cu folos niște legături 34. În secvența finală Babis Vătășescu se întoarce acasă dintr-o ultimă (în ordinea discursului romanesc) plimbare cu Negotei. Intră în baie și răsucindu-se se împiedică de ceva - pielea de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
zâmbitoare... Să mai adăugăm că bărbații care se străduiesc să nu zâmbească pentru a părea mai inteligenți sau mai atrăgători se înșală considerabil 1. Din toate aceste motive, ar trebui mai degrabă să ne străduim să zâmbim decât să ne căznim să ne abținem... Într-adevăr, plecând de la o serie de fotografii, s-a demonstrat că cei care surâd sunt considerați de ceilalți ca fiind mai frumoși (Burke, 2001), mai inteligenți (Lau, 1982). Surâsul este o informație capitală atunci când trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
la schimb cu ultimul meu pachet de țigări, înainte de a ne aventura pe piscul Nemrut Dagi. Ai fost vreodată în Turcia? — Nu, nici acolo n-am fost, zic, simțindu-mă ușor penibil. Dumnezeule, cât de neplimbată prin lume sunt. Mă căznesc să-mi amintesc de un loc în care am fost, cu care să o dau gata - dar nu prea am cu ce să o epatez. Am fost de câteva ori în Franța, în Spania, în Creta... și cam atât. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale și serafice. Ofelia a căzut „în lumea industrială”, îngerii (figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
al disciplinelor lor și chiar ar mai putea învăța multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea de-a șasea lucrare, este singura care a fost publicată de autor în timpul vieții. Era lucrarea trudei din Sâmbăta Mare; Rosenkreutz creează „viață nouă” căznind la cuptoarele și retortele alchimice. Odată creată, „Pasărea alchimică” își ia zborul vioi în lume. Panorthosia devenea, în 1662, volatus mundae (zborul lumii). Ea dezvolta teoria generală a reformei social-politice și pedagogice europene. În cele 25 de capitole ale lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puiul între dinți. Într-un loc, un cioroi zburlit, preocupat, se străduia să scoată nu știu ce din rădăcinile unui stejar. Apropiindu-mă atent, alungându-l cu puterea aceea nesimțită a omului asupra ființelor mai slabe, am controlat obiectul pe care se căznea să-l extragă din împletitura viguroasă a copacului: un clopoțel de argint, aidoma celui care mi se furase; părea chiar al meu; deși era cumva diferit, l-am simțit al meu. Ca o îndreptare, l-am simțit, în sinea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar putea interesa. Vă sărut, Florino 17 septembrie 1954 Am dormit în această după-amiază și capul mi-e greu de somn, corpul trudit. Nimic nu mă îmbie spre nimic și, întrucât nu mă simt în stare de lucruri mari, mă căznesc să le fac pe cele mici care nu mai suferă amânare. Ultimele noutăți ar fi cam aceasta: s-a întors Ion... Am înce put unele cursuri cu sentimentul că ar fi ceva de făcut în anul acesta, în anul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
liturghii pentru a mă împăca, ci voiam să le duc la capăt, nădăjduind să mă bucur în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit de căldură; și după ce mi-am pus veșmintele, mi se părea că nu conteneau harul și însoțirea și evlavia față de Preasfânta Treime, de ziua trecută; mergând apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sta cu capul sus, spune Vlaicu. Mi-au povestit niște călugări de la Bistrița, începe Juga, că în Noaptea Învierii s-au auzit bătăi și vaiete în gropnița Voievodului Alexandru de li s-a ridicat părul măciucă. Vezi bine, voievodul se căznea să aridice lespedea; bag-samă, voia să ajute Moldova ajunsă la grea ananghie... Și, tot în noaptea aceea, pe cer s-au ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o stea cu coadă, care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tare sănătos: când le era mai rău, în loc să plângă râdeau. Da, râdeau! Și, deodată, parcă li se ușura povara de pe suflet... Avem și noi destule poveri, destule belele, moartea-i pe noi... Deci, să râdem! Să râdem! Ha! Ha! se căznește el să râdă, dar nu-i vine. Ha! Ha! râde forțat, dar nimeni nu-l urmează. Ce faceți, boieri dumneavoastră, n-aveți destule belele?! Vă poruncesc să râdeți! Ha! Ha! După mine: "Vin turcii!!". Ha! Ha! Ha!... Stanciu stă încruntat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cai de pe bocancii ostașilor; iar când am început să mă țin binișor pe două picioare, am profitat degrabă de posibilitățile de mișcare ce-mi stăteau acum la dispoziție spre a fugi de acasă. Dispărusem - și o zi întreagă s-au căznit o seamă de soldați să mă caute, până au dat în sfârșit de mine: șezând liniștit și satisfăcut pe fund, bine ascuns de foile de cucuruz ori de frunzele de sfeclă din vasta grădină de zarzavat a unității militare. Murdar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se duce, a declara tot timpul, mai mult, a te lăuda că nu aparții decât țării, de a fi omul actelor și nu omul indivizilor, toate acestea nu sunt decât înfumurarea unui egoism nu tocmai în largul său, care se căznește să-și ascundă lipsa de elevație sub înălțimea cuvintelor. Se numără astăzi, printre noi, destule caractere la fel de imparțiale, mulți cetățeni credincioși doar pământului: totuși, pentru ca să existe măreție în a îmbătrâni ca pustnicul din ruinele Colosseumului, trebuie să le păzești cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ar gândi, așa cum vrea domnul Martinez, rusește, chiar dacă e românească de fapt. Revin la Început: natura nu uită; și nici popoarele! “Radiosfera”, 24 aprilie 1995, ora 9,45 30. Despre mușchi, dar fără culturism Într’un capitol anterior ne-am căznit să scoatem din apă o piatră aruncată de vreun nebun; adică să vedem ce se Întâmplă cu un “corp străin” ajuns În mediul acvatic. Dar, un astfel de corp, În care noi vedem orice deșeu solid și insolubil, poate ajunge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pescărești, diferența constând în faptul că eroul ales a fost înlocuit aici de un număr magic de neofiți: nouă năvodari. În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține însă decât „Idoliței” care la întrebarea „Când e coada veacului?” răspunde: „Când n-ascultă soră mic’/Soră mic’ de soră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
efort. Vrei să scrii un mesaj „tare“ de Paște? Te uiți pe internet și gă sești nenumărate variante, care de care mai inspirată și mai șugubeață. Nu mai trebuie să te resemnezi stilistic, adoptând „obositele“ urări „clasice“. Nici să te căznești inventând ver siuni de o barocă subtilitate. Au gândit alții pentru tine. Răsfoiești site uri istețe și „te-ai scos“. Mai toate sugestiile valorifică drăgălaș figura iepurașului. Exemple: „Iepurașul mustăcios e de Paște norocosă“, „Un iepuraș cu boticul alb a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o pâine și-mi permiteau să mă ocup de copiii lor atât timp cât nu știau că patronii lor mă socoteau un dușmanal Statului. Dar după câteva săptămâni se întâmpla invariabil același lucru: Securitatea îi avertiza în legătură cu mine, iar ei mă expediau căznindu-se să inventeze o scuză oarecare, fiindcă, de fapt, fuseseră foarte mulțumiți de orele mele. Jenându-se cu toții de cât erau de servili. Maistrul blănar călătorea deseori în străinătateși aducea de-acolo geamantane întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
București se prelungea și din alte motive. Seara, când cădea pe pat epuizată, privirea i se oprea pe o fotografie a tatălui ei. I-o făcuse chiar ea, cu câteva săptămâni în urmă, în ajunul plecării la Leningrad. El se căznea să zâmbească, așa cum îi cerea ea, fotografa, mai grijulie să cadreze bine decât să-și privească modelul, dar ochii lui exprimau o tristețe care se dovedea acum premonitorie. În fotografie, el știa că despărțirea va fi definitivă. Preocupată să conserve
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sper să se fi lecuit, iar dacă nu, atunci o lecuiesc eu mîine cu cîteva înjurături. Pun receptorul la loc, mă controlez dacă am tabla făcută de Ghiță în buzunar și ies îndreptîndu-mă spre stația de separare. Acolo mecanicii se căznesc să pună pe poziție ușa de metal. Trec pe lîngă ei și intru în încăpere. Reflectoarele bat cu putere pe tabloul de comandă. "Să nu uit, îmi zic, să-l anunț pe Nelu Arbore să-și pună electroniștii să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
era vag familiar. — Cine-i ăsta, Bobo? Un tip din gașcă, nu? Mi aduc aminte de el. Umbla cu o cămașă largă, lungă și în degrade peste niște blugi spălăciți. Mi s-a părut cam încrezut. — Ma-ca-rie, îi răspunse Bobo, căznindu-se, foarte concentrat, să nu se bâlbâie. E văr ccu Paul. Ar fi vrut să-i povestească despre discuția lui neașteptată cu Macarie, de aseară. Dar Eduard se ridică cu greu de pe pătură și se îndreptă spre țărm. Macarie era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]