274 matches
-
Oricum, dincolo de lipsa asta de apropiere, îl amintesc pe Welles ca pe un caz tipic de înțelegere suspectă. În ce sens? Lui Welles îi plăcea să cocheteze cu zonele obscure ale conștiinței - dar, cred că o făcea mai mult în calitate de cabotin, decât cu o înțelegere reală a acestor zone. Falstaff-ul lui a fost o reușită frumoasă și părea că anunță o intuiție pătrunzătoare. Cu atât mai mult cu cât a realizat un film dens și nebulos, în care chiar interpreta un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
câteva lucruri îmi sar în ochi. Aceeași rămânere în exterioritate în alăturarea lui Țuțea și Noica. Dincolo de faptul că erau apropiați ca vârstă, descinzând amândoi din "interbelic" (așadar "bătrînei" și "tataie"), nimic nu-i leagă: Țuțea era un "personaj", un cabotin de geniu dotat cu o oralitate prodigioasă, dar incapabil să scrie o pagină coerentă. De pe urma lui au rămas "322 de vorbe memorabile" și admirația înduioșată a lui Cioran. De pe urma lui Noica a rămas ultimul sistem de ontologie european. Noica aparține
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
năzuiesc către un element de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lipsa de luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință dusă la extrem, acuzarea că sunt supraevaluat, sau fără talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc la ratare, că sunt un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de revista Săptămâna (și, ulterior, de România Mare), Florin Iordache face aluzii nerușinate la una dintre cele mai demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adorm, nu te teme!”-spune el. Și întins, arătîndu-i fundul, îl întreb exact în clipa în care înfige acul: „-Atunci”-îi spun-„matur a fost doar Solomon dînd tuturora dreptate?” „-Nu încorda!”-strigă el. „-Tîmpitule! Lasă aroganța și nu fi cabotin pretinzînd că știi cum că n-ai ști nimic. Chiar știi ceva? Ce e viața?” A terminat injecția și acum își strînge trusa. Eu rămîn trîntit în pat și, privindu-l de acolo, silueta sa pare că se îndepărtează brusc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de nainv instalată în orthez-uri evidente. Poezia în cădere silogistică, deșelătoare ca un tobogan. Poezia veristă, docilă, aplicată ca eroii lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie. Poezia regionalistă: Oswald tîrgovăț, gudurând la soare o scrofuloză moștenită și un destin cabotin. * De obicei toate aceste nevrednicii își zic singure: disociative, sănătoase, vii sau vioaie. Cunosc însă nepregetul ca singura viață; singura sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singura noutate, un gând preexistent și regăsit: nu ca termen al unui mers necesar, ci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi adus de împrejurări să scrie în franțuzește, își va acorda inspirația cu geniul limbii celei noi, nu va brutaliza limba cea nouă cerîndu-i cu orice preț efecte proprii limbii germane. Această condiționare a conținutului de către conținător e opusul spiritului cabotin, care e tirania clișeului. Cabotinismul în geometrie nu e posibil, se confundă cu stupiditatea. Un geometru euclidian, care într-un sistem de axiome schimbat s-ar încăpățîna să obțină aceleași teoreme (de exemplu: teorema lui Pitagora, în geometria lui Lobacevski
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Bogdan NEDELCU Eu sunt poetul fără har Ce-aruncă versuri pe hârtie Am mii de vise-n buzunar Dar n-am habar în a le scrie Și sunt actorul cabotin Ce-și uită replica pe scenă Sunt taurul și sunt ucis Hebdomadar într-o arenă Un pictor parkinsonian Ce-împroașcă pânza cu vopsele, Un astronom buimac, miop, Holbându-se pierdut la stele Sun fals precum o tobă spartă Sunt putred
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]
-
m-am mai recunoscut. Cu barba nerasă și părul netuns de multă vreme, arăt mai degrabă ca unul din profeții de ocazie, lacomi de auditoriu, gata să vorbească despre orice subiect dacă sânt ascultați. Alții ar zice că par un cabotin, un pustnic, un strigoi al bibliotecilor părăsite, un actor ambulant sau un amestec din astea. Cu toate că mâinile mele mari, tăbăcite de vânt și de soare, seamănă mai mult cu ale unui docher. În rest, nu știu ce să vă mai spun despre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a nu fi?" După ce am repetat întrebarea, aud cum țiuie vântul lovindu-se de acoperișul gării și cum cârâie ciorile. Credeți-mă, timpul prea mult amenință să-ți sară în beregată ca lupii. Atunci nici un răspuns nu mai e bun. Cabotinul din mine e gata să ricaneze. Cum să înțeleagă așteptarea cei care n-au trăit-o decât în rații mici? Pe ei nu-i interesează decât să apese pe accelerator, privind fix în față. Atât. Nimeni n-are timp de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca orice lucru. Și, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiașteptând, trebuie să mori. Și nu pot să-l contrazic pe acest cabotin care scoate din când în când capul din mine. Cel puțin în privința așteptării are dreptate. Mă uit la șinele prăfuite. Ce tren să mai vină? Ce tren să mai plece? Aici nu mai există sosiri, nici plecări. Există numai peronul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tale clinele ar mârâi amenințător. Ce-ai face? Te-ai urca în tren bucuroasă că ai scăpat în sfârșit de acest peron? M-a privit lung și nu mi-a răspuns. S-a gândit, poate, că e o glumă de cabotin... Știți după ce se recunoaște un cabotin, domnilor? El nu e în stare să fie la înălțimea tragediei pe care o trăiește și de aceea simte nevoia s-o ia în derâdere în fața spectatorilor. Din spatele gării se auzeau scâncetele arțarului. Vântul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ai face? Te-ai urca în tren bucuroasă că ai scăpat în sfârșit de acest peron? M-a privit lung și nu mi-a răspuns. S-a gândit, poate, că e o glumă de cabotin... Știți după ce se recunoaște un cabotin, domnilor? El nu e în stare să fie la înălțimea tragediei pe care o trăiește și de aceea simte nevoia s-o ia în derâdere în fața spectatorilor. Din spatele gării se auzeau scâncetele arțarului. Vântul amenința să smulgă tabla de pe acoperiș
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să stea liniștiți... Mă aștept să judecați acest joc cu zâmbetul îngăduitor pe care-l afișează totdeauna oamenii serioși când vin în contact cu ceea ce ei numesc "porniri puerile". Și dacă v-ați format despre mine părerea că sânt un cabotin puțin scrântit la minte, aveți, probabil, acum, un motiv în plus. Dar, fără să mă apăr, mi-aș îngădui să vă atrag atenția asupra unui lucru: că Fata Morgana s-a născut nu întîmplător într-un deșert. Și pe urmă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plus, datorită faptului că de data aceasta avusesem martori, lucrurile s-au agravat. Totul a început să mi se pară ridicol, o exhibiție penibilă și mă feream de Eleonora. Mă gândeam că avea acum motive puternice să mă creadă un cabotin; și ce zic eu cabotin... cabotinii vor să joace pentru un public numeros, or, eu mă mulțumeam cu o singură persoană și cu păianjenii din sala de așteptare... Poate mă urmărise cu compasiune. Își va fi spus: "Păcat de calitățile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
data aceasta avusesem martori, lucrurile s-au agravat. Totul a început să mi se pară ridicol, o exhibiție penibilă și mă feream de Eleonora. Mă gândeam că avea acum motive puternice să mă creadă un cabotin; și ce zic eu cabotin... cabotinii vor să joace pentru un public numeros, or, eu mă mulțumeam cu o singură persoană și cu păianjenii din sala de așteptare... Poate mă urmărise cu compasiune. Își va fi spus: "Păcat de calitățile lui"... Sau se prefăcuse că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceasta avusesem martori, lucrurile s-au agravat. Totul a început să mi se pară ridicol, o exhibiție penibilă și mă feream de Eleonora. Mă gândeam că avea acum motive puternice să mă creadă un cabotin; și ce zic eu cabotin... cabotinii vor să joace pentru un public numeros, or, eu mă mulțumeam cu o singură persoană și cu păianjenii din sala de așteptare... Poate mă urmărise cu compasiune. Își va fi spus: "Păcat de calitățile lui"... Sau se prefăcuse că mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
băut apă, și parcă nu ne mai săturam bând apă, pe urmă ne-am trântit fiecare pe o bancă, fără un cuvânt, ca prostiți. Ce puteam să-i spun? O, știu cum i-aș fi putut vorbi dacă eram un cabotin perfect... ― Poate că trenurile care treceau prin gară se transformau și ele în nisip, cu călători cu tot... Da, fetițo, nu te mira. Noi am văzut ceea ce alții nu văd niciodată. Noi am ajuns, trăind, acolo unde începe eternitatea morții
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adevăr? Sau dacă ne vom duce, când vom ajunge acolo și vom vedea fie o gară de unde pleacă mereu trenuri, fie o mare, vom râde... Poate că deșertul dispare când pornește și cealaltă limbă a ceasului... Dar nu sânt un cabotin perfect, căci nu eram în stare să deschid gura. De ce? Dumneavoastră chiar credeți că știți ce este deșertul, domnilor? Așa vă imaginați? Dar unde ați văzut dumneavoastră deșertul? În film? Din tren? În fotografii? Nu, domnilor, iertați-mă, dar faceți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gata În orice moment să se lepede de sine. Tezeu? Nu, lui Tezeu nu i se poate imputa totuși decît gustul aventurii și lipsa de pasiune pentru trecut; În schimb acest zeu șiret și versatil face cu ochiul ca un cabotin de cîte ori Își schimbă masca. Proteu se dezice de orice amenință să devină statornic. După el pericolul este „a crede”. Iată scepticul perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care te ascunzi și acum, când bătrânul Marcu Vancea te-a regăsit și te somează, noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta e potrivit Tolea al nostrum!Năzbâtiile pot provoca încurcături, defecțiuni, dar și revelații involuntare. Îl împingem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]