272 matches
-
câteva lucruri îmi sar în ochi. Aceeași rămânere în exterioritate în alăturarea lui Țuțea și Noica. Dincolo de faptul că erau apropiați ca vârstă, descinzând amândoi din "interbelic" (așadar "bătrînei" și "tataie"), nimic nu-i leagă: Țuțea era un "personaj", un cabotin de geniu dotat cu o oralitate prodigioasă, dar incapabil să scrie o pagină coerentă. De pe urma lui au rămas "322 de vorbe memorabile" și admirația înduioșată a lui Cioran. De pe urma lui Noica a rămas ultimul sistem de ontologie european. Noica aparține
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
năzuiesc către un element de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a împiedicat dobândirea unei independențe reale, politice și economice, față de fosta metropolă de la răsărit. Tot Mircea Snegur, după insuccesele provenite din incapacitatea sa de a realiza o schimbare de sistem autentică, și-a tras din nou, în 1996, ca un cabotin, straiele de lider național și democrat, doar că între timp apăruse pe scena politică un arlechin mai talentat. Snegur intra în istorie, așa cum a consemnat cu duritate presa vremii și cum a înregistrat conștiința publică, drept „un trădător de vocație
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
umbrela căreia s-au aciuat și se hrănesc fraudulos numeroși indivizi. Toți nechemații și analfabeții, adică tocmai fauna pe care Eminescu a disprețuit-o profund, se înghesuie să iasă în prim-plan și să-i rostească numele. Să exemplificăm. Un cabotin s-a abonat drept recitator din Eminescu pentru orice ocazie: urlă spasmodic la manifestări culturale în școli și prin parcuri, iar gloata amnezică îl strigă duios pe numele de cod trecut pe statele de plată ale poliției politice - KGB-ul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Notațiile vor fi, din acest motiv, scrise la timpul trecut, anunțând despărțirea iremediabilă de o lume care s-a autodistrus: Am trăit Într-o lume infamă a normaliștilor și a masonilor, a bancherilor și a politicienilor, a ziariștilor și a cabotinilor, a pederaștilor și a drogaților, a savanților fără busolă și a artiștilor doar senzaționali, a evreilor, a militarilor și a prelaților demiși. Cei de pe urmă duci gândesc rău precum muncitorii din uzine care gândesc rău. Arhanghel căzut, toate acestea Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imoral, speculînd taman elementele sistemului pe care ulterior le denunța. Căci ce critica dl. Soros, considerînd că vor distruge capitalismul? Critica speculația financiară, fundamentalismul piețe-lor, liberalizarea excesivă și lipsa de coeziune socială. L-am combătut imediat, pentru că l-am considerat cabotin, pentru că vremurile erau stabile, noi abia descopeream capitalismul și pentru că prea mult semăna cu Lenin, cel din Imperialismul, stadiul cel mai înalt de cunoaștere al ca-pitalismului (1916). Nu l-am considerat niciodată un doctrinar, cum văd că se pretinde în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În același timp, Cioran crede că ura este motorul istoriei: „Să suprimăm ura înseamnă să ne privăm de evenimente” (III, 346). Și, deși uneori face apologia mortificării, altădată vorbește despre cei vanitoși, care doresc să strălucească, cu admirație. „«Spiritul» e cabotin și nu se întâlnește decât la rasele puternice. Vechii greci și francezii Ă popoare teatrale Ă dețin aici aproape un monopol. Francezul gândește pentru celălalt” (I, 296). El, care regretă că nu e măcar din când în când englez, constată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vanitate, care nu ține să facă impresie. Vanitosul poate fi exasperant, dar nu și plicticos. Ce-i de făcut cu acela care nu urmărește nici un fel de efect?” (idem). Or, Cioran, cel care, repetăm, s-ar fi vrut englez, e cabotin, teatral, gândește pentru celălalt, iar celălalt e, nu o dată, el însuși. La un moment dat, obsedat el însuși de crizele care-i tulbură mintea, regretă că în 1937 n-a plecat în Anglia, care l-ar fi vindecat. „N-am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor,... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi publicate și nu și-a văzut jucată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic și eu poalele și mă prostituez în această generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-un biet cabotin de tranziție?! Nu-i frumos, Mona! Iubita mea, nu-i frumos! (după o pauză în care pare că reconsideră ceea ce a spus, rîde conciliant) Hai. că am glumit! Sper că nu m-ați luat în serios! Hai, groparule, tu dormi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
faci?! Gh. P. unu: (parcă vindecat de febra de pînă acum) Cum ce fac?! Gh. P. doi: Păi... ce faci, ieși la aplauze?! Gh. P. unu: Păi nu?!, a fost o scenă destul de bună... Gh. P. doi: Ce scenă, măi cabotin nenorocit! Gh. P. unu:...asta..., pe care am jucat-o..., spontană... la libera inspirație... Gh. P. doi:... Adică vrei să spui că ceea ce ai recunoscut că ai făcut, a fost... la libera inspirație...?! Gh. P. unu: Ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mult mai apropiate acum, la bătrânețe, decât atunci, când stăteam cu toți sub aripa nonșalanței și-a dezinvolturii. Adevărul este că tatăl-adolescent impunea respect. Era un om serios. Nu făcea bancuri, zece pe minut, așa cum se obișnuiește în mediul nostru cabotin, nu vorbea mai mult decât se cuvine, nu bătea câmpii când dădea indicații regizorale, nu își propunea să dărâme pereții, să mute arlechinii din loc, să doboare plafonul, ca să dovedească că e "modern". Modern era prin felul în care citea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
deceniu, continuă să se întrebe autorul, să fi fost ele mai grave decât cele făcute de Noica în vremea dictaturii ceaușiste? Compromisul lui Vianu și chiar adeziunea publică de-a dreptul "stânjenitoare" la PMR (1962) sunt totuși lipsite de cinismul cabotin și profitor al colaboraționiștilor de profesie, tip Victor Eftimiu sau Demostene Botez. Profesorul încerca de fapt, fără însă să facă parte din aparatul de stat și de partid (ca Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu sau Virgil Teodorescu), și fără să trâmbițeze
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și uimit. Transpirînd și îngrozindu-mă de tembela-mi docilitate în fața necunoscutei. După ce am terminat, IDȘul cum i se mai spunea nu a avut nici el o reacție de om sănătos la cap. Ba chiar parcă vroia să-mi demonstreze, cabotin, că se aștepta la așa ceva!... Urlam la el și-i spuneam "de ce nu te miri ?! Uimește-te, de-aia te-am abordat, să mă compătimești, să admiri ocultismul tărășeniei, să mă lămurești!..." Bogdane, în primul rînd, calmează-te. Apoi, află
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
tîmpă, ultimul sosit a continuat: "De ce vă uitați așa la mine? Nu v-am spus că mă întorc?"... După două-trei minute, secretarul de partid găsește forța de-a glăsui: "Păi... tovarășul Ternovici... vezi dumneata... telegrama era cam echivocă...". Indignat și cabotin, "vienezul" a ridicat tonul, vorbind cu intonație de înrăit politruc: "...Echivoc ești tu, cu mă-ta! Eu am scris, clar, tovarăși, că am ales libertatea! Or, unde este adevărata libertate? La ăia? Nu tovarăși, la noi, pe meleaguri mioritice!"... Ședința
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Europene. Autoarea 1. Aprecieri asupra dramaturgiei lui Ion Luca Caragiale 1.1. Caragiale și contextul socio-politic la jumătatea secolului al XIX-lea Fost sufler, fost actor și director de teatru, a contactat din copilărie multe din apucăturile actorilor: e tipul cabotinului literar. Autor a multor opere de mare valoare - pe care are să le scrie... Dar nu! - nu va mai lucra nimic serios întro țară de mofturi, unde nu se încurajează arta și literatura adevărată. De aceea și pusese de gând să
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
formula de "luptă împotriva terorismului". În același timp, prin presa lumii, Huntington este acuzat culmea de profeții corecte, că prin cele scrise în Ciocnirea civilizațiilor ar fi dat idei ce au inspirat evoluțiile actuale. Mi se pare puțin ipocrit și cabotin să descoperi abia acum fenomenul terorismului, să te ascunzi după faldurile sale, dedicîndu-i o veritabilă cruciadă, și să nu vezi cauzele profunde ale conflictului, care rezidă, chiar dincolo de faptul că avem într-adevăr de a face cu două lumi diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
formidabila sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și misterul unui popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu ei acolo, în penitenciar, cu deținuții. În A fi sau a nu fi există un deținut cu un real talent actoricesc. De pe la 12 ani e prin penitenciare. Scrie și poezii, unele cu rezonanță metafizică, altele simple bășcălii. Era ușor cabotin, dar pe scenă ținea sala. Era interesant și promițător ca personaj. În filmul despre psihodramă am vrut să-l folosesc, dar nu s-a mai putut. Atinsese o limită și a intrat într-o rutină. Și-a dat seama că
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
liber-cugetător; sunt un diletant în istorie; un grec păcătos ca mine; sunt ambițios, n-am ce face!" Pe marginea altei succinte autocaracterizări ("Fost sufler, fost autor și director de teatru, a contractat din copilărie multe din apucăturile actorilor: e tipul cabotinului literar."), Al. Călinescu sugerează cu finețe perspectiva de spargere a codului: Fraza numește, sub un înveliș ironic, o calitate fundamentală a lui Caragiale: capacitatea mimetică, permanenta disponibilitate, arta de a utiliza diferite stiluri și registre ale discursului literar și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
prezidează această adunare ? — Întâlnirea e scandaloasă în măsura în care și eu sunt. Nu-mi sunt străini nici unii. Răspund în mine. Sunt poeți ratați cumințiți, îmburgheziți, îmbătrâniți. Dar și câțiva aristocrați autentici, deși decăzuți. Câțiva intelectuali de rasă. Câteva caractere, destule paparude, fâșnețe, cabotini. Am fost și mai sunt câte ceva din toate astea. — Ei, acum vreți neapărat să înnobilați adunătura de circ ! Măcar dogmaticii prea cunoscuți să fi lipsit. Îi cunosc mai bine decât tine. Pot să-i judec mai drept. Știu și prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Excelența ținea să pară mai slab, dar și mai demonic decât era. Surpat, însă, de momente reale de prăbușire, bine ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un unchi, iepuraș cabotin și naiv ? Gata să spună, într-o clipă de amiciție sau de răutate, tot ce știa ? Lăsând impresia că umflă artificial poveștile, ca un lăudăros ? În realitate, nu se dezvăluia decât prea puțin. Lansa doar niște informații-spion, ca niște sonde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]