298 matches
-
Ceva despre război, ceva secrete nu i-ai auzit vorbind? N-ai observat să fi schimbat ceva mesaje între ei? ― Nu, Înălțimea Voastră! Doar mângâieri peste mângâieri, d-alea, știți, prin părți tare păcătoase, sărutări și multe alte d-astea... Cadâna, să vedea bine, i le întorcea cu mare poftă. Dar ce rafineeețuri, Maaaică Precistă!... Ce ocheaaade firoscoaaase!... Jar, jar, de luai foc dacă te uitai mai mult. Că era și cam așa, fără nimic pă ea, pă nicăieri. Iar junele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o minunată rochie din mătase și o coafură de zeitate chinezească. Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca zâmbeau sub voaluri pastelate de cadâne. Obrajii lui Stimo, secretarul marelui dragoman Dimitrie Moruzi, răsăreau rumeni din barba inelată a lui Darius, regele perșilor. Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea unei șuvițe de păr îi mângâia ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și le șopteau unii altora: „Dar unde sunt cadânele? Cum de le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și le șopteau unii altora: „Dar unde sunt cadânele? Cum de le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă mândrie, îndrăzni să atingă mâna Marioritzei. Nu știa că Dariustimo lucra și el, dar la celălalt capăt, mângâind prelung cizma Napoleoanei cu vârful fin ascuțit al unuia din imineii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sorbind o țigară - adică tot timpul acordat - și mi-am strigat dreptul de tinerețe și sănătate mentală în scris și oral cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului despre cadânele cu care alerga dimineața. Jap un hap galben, jap unul roșu și pe la pagina a 5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu', de pe dric? se bagă peste ei Apostatul. Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă circăriți? Hai! Nu fiți nasoli
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de toate culorile. Cetățenii orașului nostru au dat propria lor interpretare ciudatului nume al casei, care le suna cam necuviincios în ureche, sugerându-le un alcov sau un serai oriental, o casă discretă, rău famată, prin care pășeau, tiptil, exotice cadâne. Brian nu greșise afirmând că Alex folosea Papucul ca un loc de meditație. Îi plăceau spațiile goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee din casa mare. Cândva, o amuzase să se joace aici „de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceea ce exista la vremea aceea în natură; apa, focul, genunea, munții, cerul, vegetația, fauna dar și cauzele nemulțumirii generale: asuprirea bogaților față de săraci și unele practici sexuale (ce supraviețuiesc și astăzi) condamnate de preoțime, mai puțin desfătarea bărbatului cu câte cadâne era în stare să le hrănească. Scrierea lui Enoh are un caracter moral, ea separă binele de rău și sădește spaima, teama pentru ca sfaturile sale de bine să fie respectate. Contravenienții sunt amenințați cu pedepse sălbatice, ceea ce practică și ortodoxia
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
rafinamentul său, parcă devitalizat, se simte ceva care nu-i în ordine. Peste o jumătate de oră, îl văd, în "marele salon", ridicîndu-se de pe scaun și ducîndu-se să se amestece printre dansatori. Dar fără parteneră. Dansează singur, mișcîndu-se ca o cadână, nesinchisindu-se de zâmbetele noastre. Parcă ar dansa cu o umbră pe care noi n-o zărim. Aud că e elvețian. Pe scară și pe coridoare, te împleticești ca un bețiv din pricina tangajului violent. M-a izbit pustietatea de pe "Nereus
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama cocea, o dată pe săptămână, pâini mari, din făină de grâu amestecată cu cartofi. Uneori, veneau în sat scrisori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute de ani, cadâne în iminei și picioare goale cu degetele strălucind de nestemate. Șirazuri, Tebrizuri, Buhara, Ghiordezuri, Ispahan... Se opri în hol gâfâind și se lăsă jos pe pardoseală de marmură. "Nu sânt Clar! Le-au luat, le-au azvârlit pe fereastră sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în Rezistența franceză etc. -, Pandrea își propune să spulbere „o iluzie care durează de vreo două decenii și care s-a umflat ca un balon multicolor în istoria literară română de ultimă oră”. Calificative precum „maquereau metec”, „furnizor balcanic pentru cadîne interlope, cu narcotice și cu un soi de literatură de scandal”, „snob și agent comercial” (care, „lumpenproletar” fiind, „nu pactizează cu proletariatul, ci doar cu capitalismul”, în ciuda „conversiunilor recente”), în fine, „semicolonial de-al nostru, semidoct și semi-comercial, brînză bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
export. A păstrat mulți ani petecul acela de hârtie, în speranța că Ștrunțkovici totuși se va întoarce. L-a ars abia în vara lui 1958, când trupele sovietice au început să plece din România. Omul de la ghișeu își reluă căutarea cadânei. O puse din nou să-și urmeze dansul năzuros. Oftă plictisit: - Acum fac un dicționar-ghid al anunțurilor. Am și de pe vremea dictaturii, că am lucrat tot în profesiune. Fișate, triate, pe categorii diverse, dar... Dar atunci, știți și dumneavoastră... Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Din când în când se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până și virgulele, citeau pe orizontală, pe verticală, respectiv, din trei în trei litere, sau cum le mai venea ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te bage la idei, oare ce să fi fost în boscheți?... Mai privi spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă și se drăgănea cu Scheihainimé? Nu. Cadâna adormise, cu ciorchinele pe piept și cu șalvarii învăluind-o ca un mătăsos cerșaf. Insul tot agita revista aceea, ca și cum i-ar fi făcut semne disperate cuiva să-l ia în seamă. - În fine - continuă Rafilă - , nu prea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă mut la tine și eu nici nu știu unde anume este, cum arată... - Da? Cred că ai dreptate. Nu mai luăm nimic aici. Bem cafeaua și plecăm să îți prezint „seraiul” meu. Este bine așa? Și eu..., eu să fiu o cadână oarecare... - O, nu! Vei fi sultana mea, te rog! Iuliana nu răspunse la provocare. I se părea că este o propunere directă, așteptată de altfel, dar o cuprinsese un fel de teamă ori, poate, nesiguranță. Îl privea surprinsă și înduioșată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prima oară, împreună... Tainicele cărări ale iubirii - Chiar am dorit să mă scuz, dragul meu... Sunt atât de udă... Să nu pornești aerul condiționat, îl rugă ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat...Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ai trecut, nu mai ai haz. GÎndeai că chipu-ți frumos O să stea tot abanos. Acum poate să plătești Frumoasă să te numești.” Asemenea parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să nu-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ai haz. GÎndeai că chipu-ți frumos O să stea tot abanos. Acum poate să plătești Frumoasă să te numești.” Asemenea parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să nu-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia) e o reflecție sprintenă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să fie cele mai însemnate între Deligrad și Alexinaț. În 13/25 octomvrie sârbii, sub contele Keller, atăcînd pe turcii din preajma Zaițarului, au luat Liubința cu toate înălțimile din împrejurime. [17 octombrie 1876] FANTAZIA ÎN TELEGRAME "Neue freie Presse", foaia - cadână, care din dragoste pentru turci sufere de superescitare nervoasă, are și prin România cîteun "daatsch Bocherl" care, pe lângă negustoria cu piei de cloșcă, are meseria de a-și înfierbînta creierii cu câte - un păhar de bere și a-și transmite
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a mai mers de vreo trei ori în beci după alte sticle. Se vede că străinul fusese cineva la viața lui, călătorise foarte mult și acum ne făcea și pe noi să vedeam parcă aievea măreția Anzilor, și nisipurile Africii, cadânele de la Istambul și nesfârșirea Tibetului. Ceasul acela îl câștigase la un concurs de călărie în Chile, undeva la capătul lumii și l-a purtat peste tot cu el. Pe atunci fusese numit consul la Pueta Arenas unde a stat vreo
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe gâște. Când povestirea era în toi și atenția lor se muta ritmic de la gura povestitorului la rufele ce trebuiau să se usuce cât mai repede, ușa s-a deschis brusc și... s-au trezit față în față cu două cadâne din sat, vesele și îmbujorate. Erau chiar fetele pe care le urmăreau prin binoclu; nepoatele bătrânului dogar. Împietrite, cu ochii cât cepele, s-au holbat speriate la cei trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Opunându-ne rușilor, i-am ținut departe de lumea slavă din Balcani unde erau așteptați ca eliberatori, înlăturând apăsarea seculară a jugului turc. Altminteri, creându-și o bază solidă în peninsulă, țarii i-ar fi smuls pe sultani din brațele cadânelor din harem și i-ar fi aruncat din Palatul Topkapî direct în Marmara. Planurile întocmite iarna, la Ermitaj, sau vara, la Tsarskoe Selo, ar fi putut transforma în realitate visul Rusiei de a ajunge la apele calde ale oceanului planetar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
atâta plăcutul poporului Virginie" (Ioan Rusu, Moartea Virginiei, " Foaie pentru minte, inimă și literatură", II, 1839, nr. 1, p. 18); Precum se tâmplă că uneori pomul hultuit întrece în bunătate pe prototipul său, de asemine învățăturile creștinătăței, care în ascuns [cadâna] insuflase fiicei sale, au prins în inima cea fragedă o mai adâncă rădăcină" (Gh. Asachi, Valea albă, în Scrieri literare, vol. II, București, 1956, p. 216); "Ca tigrul amenințat în vizuina sa, el aruncă un răcnet sălbatec" (Pantazi Ghica, Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]