1,465 matches
-
Jozefina, deși ținea morțiș să fie în pas cu moda (lucru pe care femeile măritate nu-l prea puteau respecta) totuși își dădea de gol aproape mai totdeauna, grația, adevărata feminitate. Neintenționat o afișa în mesajele non și paraverbale, în cadența mersului deosebit de grațios, săltat chiar, care parcă punea în unduire nu numai propriii sâni și propriile fese proeminente, dar și întreaga lume din jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ARGUMENT Col.(r) Martin CATA De ce o revistă „Cadențe peste timp”? Sunt suficiente reviste care se adresează spiritului elevat și cultivat pretins de o largă categorie de cadre militare în rezervă și în retragere. Pretins și afirmat prin lucrări științifice de anvergură ce fac cinste spiritului de corp și
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93200]
-
de o largă categorie de cadre militare în rezervă și în retragere. Pretins și afirmat prin lucrări științifice de anvergură ce fac cinste spiritului de corp și comunității militare naționale și celor locale. Este frumos. Delectări intelectuale. Noi cei de la „Cadențe peste timp”, ne propunem însă câteva probleme normale, uitate în vâltoarea tulburătoare a mersului vremii, întâlniri în scris, în condei, dincolo de tastatura computerului de zi cu zi, dincolo de e-mail-ul trimis colegului, care oricum îl trimiți dar nu încorporează (acel e-mail
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93200]
-
și veterani de război. Idee generoasă. Concretizată prin spiritul ingineresc, sponsorizant al domnului colonel inginer Șapcă Nicu și deschiderea multiculturală a domnului profesor de istorie Costin Clit. Repere distincte fără de care această revistă nu ar fi apărut. Și a început. „Cadențe peste timp” se dorește o revistă a cadrelor militare în rezervă (retragere), veteranilor de război, și de ce nu, cadrelor militare active pentru promovarea experienței între generații. Ce poate fi mai frumos decât un schimb ideatic de profesionalism, de atitudini și
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93200]
-
și materialelor de profil din dotarea trupelor. Am două „buzunare” mari, securizate, în care am nume și mesaje de prietenie și apreciere pentru foștii mei colaboratori, într-un „buzunar” sunt vânătorii de munte, în celălalt chimiștii militari. Aceasta a fost cadența în „copilăria” mea în Armată și în Chimia Militară.
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
rog, vă ordon să mergeți acasă, poliția și securitatea este în subordinea armatei.” Mă cunoșteau de tânăr ofițer mai ales că fusesem șase sezoane fotbalistul echipei de fotbal ,,Hușana” a orașului. Totuși vreo trei dintre ei nu și-au potrivit cadența de plecare, eu mutându-mi pistolul mitralieră de la piept, la umăr. Atunci au devenit alergători în crosul de alergare ,,garduri” și s-au făcut nevăzuți. Peste 18 ani mi-au spus cum îi cheamă și ce intenție aveau, însă eu
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
gradați. La distribuirea recruților pe subunități dacă se găsea câte unul pe companie cu liceul terminat era un mare lucru. Se făcea o instrucție de mama focului, se executa defilarea cu carabina la spate pe zăpadă de se auzea o cadență mai mare decât cea care se aude acum la defilări și pasul de defilare era mai frumos decât cel de acum. Fiind foarte curios să cunosc după care reguli se desfășoară viața militară am studiat regulamentele încât le cunoșteam din
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
emisiune de televiziune RTV, tenismanul Ilie Năstase). Dar cum spune iarăși românul ,,de este sănătate le trecem pe toate”. Numai că sănătatea oamenilor în general este afectată puternic, alteori fără cale de întoarcere. Nu sunt sociolog dragi cititori ai revistei ,,Cadențe peste timp”, însă nu pot să consum relatările pseudo-sociologilor care operează în oborul electoral și nici pe cei care ridică minciuna la rang de regină sau împărăteasă. Constat că se practică minciuna în cele trei forme consacrate ale sale; forma
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
zeci de ani, în zona părăsită și ca urmare, necesitatea decontaminării pământului prin îndepărtarea unui strat de 20 - 30 cm, iar reactorul nr.4 a fost acoperit cu sarcofagul din beton. Sarcofagul reactorului care a explodat Sper că redacția revistei ,,Cadențe peste timp” să mă amendeze pecuniar cu suspendare dacă am omis pornirea în cadență a scrisului meu. Se impune să fac o prezentare nu, neapărat în coordonatele rectangulare, geografice sau cele operaționale NATO, căci toate poziționează identic egal locul de
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
unui strat de 20 - 30 cm, iar reactorul nr.4 a fost acoperit cu sarcofagul din beton. Sarcofagul reactorului care a explodat Sper că redacția revistei ,,Cadențe peste timp” să mă amendeze pecuniar cu suspendare dacă am omis pornirea în cadență a scrisului meu. Se impune să fac o prezentare nu, neapărat în coordonatele rectangulare, geografice sau cele operaționale NATO, căci toate poziționează identic egal locul de stație CERNOBÎL. Centrala nuclearo-electrică Cernobîl este situată la granița dintre Ukraina și Bielorusia, în
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
doar melodia, fără cuvinte. Pentru a fi și mai preciși: Își amintea totuși niște cuvinte, dar dintr-o limbă străină, pe care nu o Înțelegea. La fel, din ce-i spusese Michel, Îi rămăseseră În memorie intonația, timbrul vocii sale, cadența frazelor, sau amănuntul că, În timp ce conversau, se stinsese felinarul, dar nici un element din care să poată extrage vreun Înțeles, ori pe care să-l poată reproduce În propriile cuvinte. În schimb, Își amintea cu ușurință cum ajunsese În peșteră, adus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că pentru tine Revoluția n-a însemnat decît o experiență care a avut loc pe spinarea altora, de care ai profitat doar că să-ți satisfaci orgoliul personal. Se puse în sfîrșit în mișcare urmărindu-și cu atenție propriii pași, cadența enervantă dată de zgomotul placheurilor metalice de pe călcîiele cizmelor sale militărești, pe care le mai purta doar pentru că încă nu i se ivise ocazia să și le schimbe cu altceva. N-o să ieșim prea curînd din bezna asta, se gîndi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu tot, cu amintirile ei, cu părul ei strălucitor, cu ochii de culoarea mierii, cu iubirea ei pentru mine. Când eram strigat la masă, fâlfâitul aripilor părea că se frânge. Apoi, fâlfâitul de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Morty de ziua mea), scrisă în cinstea Zilei Victoriei. Deci, inamicu-i mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm; fă o plecăciune, soldat, fă o plecăciune, micuțule... Și singur ritmul e de-ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii noștri îl numeau „Imnul Național al Chinei“. „Sculați, voi, ce robia refuzați, cu carnea și cu sângele“ - ah, cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii noștri îl numeau „Imnul Național al Chinei“. „Sculați, voi, ce robia refuzați, cu carnea și cu sângele“ - ah, cadența asta sfidătoare! Îmi amintesc cuvânt cu cuvânt toate versurile acelea eroice! - „vom înălța un nou Mare Zid!“ Și-apoi, versul meu preferat, care începe cu cuvântul meu preferat din toată limba engleză: „In-dig-na-rea cuprinde sufletul tuturor compatrioți-lor! Sculați! Sculați! SCU-LAȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea într-o șoaptă molcomă sau ca pe o declamație năvalnică. Mi se părea mai degrabă că, deși își modula vocea pe toată gama și cadența dramatică, astfel încât să dea viață tuturor personajelor sale, de altfel destul de plate, își comprimase apoi variațiunile interpretative în cel mai scurt interval posibil. Cum spuneam, povestea mă deranja teribil și îmi doream să pot să-l întrerup și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe la 10 și ceva, când „traseist” a fost rostit la televizor de proaspătul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine?, nimeni, vă zic precis, nimeni. Miracolul D: D13, cu patru scări, cu patru etaje, cu patruzeci de apartamente și noi la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că e într-o comă profundă, a ridicat puțin un deget și mi-a făcut semn că nu, apoi a respirat rar, tot mai rar, până n-a mai respirat deloc. Cred că e la Cruce. 11. Rezistență, pace și cadență S-ar putea ca nici o hartă din lume, oricât de detaliată, cu latitudinea și longitudinea fixate cu acea nonșalanță a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să existe o scară de bloc și un etaj patru, ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia, apăruse un fel de soare de carton, se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu e așa de greu și nici cimitirul nu e chiar atât de mare. Așteptăm să iasă băiatul în trening care duce crucea și preotul cu țârcovnicul și ne pornim, chinuindu-ne să respectăm cadența. Ne oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am intrat pe cărare, e pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]