1,129 matches
-
de al meu să mă ajute să mă ridic și să-mi car spre casă sacoșele astea care mi-se par din ce în ce mai grele." Nu termină de rostit cuvintele că înaintea sa apăru un om de vârstă mijlocie îmbrăcat în haine cafenii.In ochii săi se putea citi milă dar și îngrijorare. Intinse mâna bătrânului, spunându-i: "Haide tată-moșule, ridică-te".Uimit de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna omului de ordine și se ridică. După ce-i luă sacoșele cu cumpărături
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
slăbiciunile, uimită și eu de puterea găsită! Știi unde am făcut cel dintâi drum dinafara odăii? Spre grajdul cailor! Tocmai către locul de care mă feream cu mare grijă pe când trăia Țunia. Pe ea o adorau caii, își frecau boturile cafenii de fruntea ei, își împleteau coamele cu pletele castanii ale Țuniei, chiar dacă aceasta avea ori nu morcovii așteptați de ei. Mie mi-era grozav de frică de cai, așteptam mereu să primesc o copită ucigătoare, aveam senzația că mă privesc
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
din treacăt conacul.Cand ajunseră ,în sfârșit,fata fu ajutată de servitor să coboare.Conacul era mai mare decât își amintea ea.Avea ferestre mari,cu draperii ce se vedeau de afară iar fațadă făcută din cărămidă,cu un acoperiș cafeniu.In spatele construcției ce se înfățișa, se vedea o grădină mare cu tot felul de arbuști tunși în diferite forme,fântâni arteziene cu muze dezbrăcate,insă acoperite cu părul lor lung,turnând apă. -Karon,vin-o cu mine.Domnul Garcia
KARON,CAP 9 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359968_a_361297]
-
de gustoasă și aromată. Strâns în pântecele ăla prea îngust al ei, între sânii ăia prea mari și prea rotunzi și prea curioși și mult prea încăpățânați.. Între genunchii care iarna se strângeau înghețați în coastele mele și vara deveneau cafenii și catifelați pe grumazul meu. Eu am murit strâns în carnea ei. Și ea a plecat. Și a uitat să mă mai nască.,, Referință Bibliografică: Delirium / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
și pietrișuri cu grosimi variabile au o permeabilitate foarte accentuată, din care cauză o mare parte din apele superficiale se infiltrează alimentând apele freatice. Depozitele loessoide au o foarte mare dezvoltare în partea de est a câmpiei, având un aspect cafeniu prăfos, iar în partea de sud, la contactul cu Lunca Dunării, se întâlnesc sub formă de lut roșcat cu resturi de pietrișuri și nisipuri. Depozitele de dune ocupă suprafețe întinse, acoperind de multe ori pătura de loess. Aceste formațiuni sunt
PLAN DE MANAGEMENT din 20 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/290541]
-
în filament ascuțit, având o margine tegumentară sau cu un filament negru, fără margine. De obicei degetele picioarelor posterioare ale masculului în rut au palmura bine dezvoltată de ambele părți ale falangelor. La masculi fondul corpului în general gălbui, uneori cafeniu, cu pete negre, rotunde, foarte intense pe spate și pe flancuri. Capul cu 7 dungi negre: pe maxilarul superior, pe ochi, în regiunea supraoculară, iar o dungă nepereche între dungile supraoculare. Abdomenul cu pete negre, rotunde, de obicei cu o
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
de lei, apoi aș da la biserică pentru ca s-o repare suma de 10000 de lei. Apoi m-aș îmbrăca. Mi-aș lua stofă pentru 5 costume: unul de culoare gri, 1500 de lei, altul, bleomaren, 2000 de lei, altul cafeniu, 2200 de lei; altul alb, de vară, 3000 de lei și altul sport, 4000 de lei. Pe urmă mi-aș lua ghete, 5 perechi 55000 de lei; lenjerie, 10000 de lei, căciuli și șapcă, 5000 de lei. mi-aș lua
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339317_a_340646]
-
mâna lui fără a scoate vreun sunet. Protesta, dar nu se jeluia. Pe urmă, el (fostul amic, n.r.) a scotocit în sertar de unde a extras două piulițe duble cu filetul tăiat în cruce. A învelit cu ele piciorușele subțiri și cafenii ale păsării, înșurubându-le strâns. A luat pițigoiul și l-a vârât în colivie închizând ușa”. Totuși, abuzul în preocupare, repudiat iremediabil de conștiința naratorului implicat, va coborî instanța referentă (individul) sub normalul acceptabil al umanității, în timp ce „de pasărea captivă
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
în cealaltă, sticla. Părul negru,răvășit îi dădea un aer răzvrătit. Nu-și schimbase hainele. Era exact așa cum îl văzuse gonind cu calul mai devreme. Cămașa albă, largă ușor descheiată. Nu-l văzuse niciodată decât pus la patru ace. Ochii cafenii filtrau privirea obosită dar la fel de intensă. Alma înghiți în sec. Tremură. Nu de teamă. Ca de obicei prezența lordului îi dădea fiori. - Sire, am văzut lumina aprinsă. Am dorit, să verific dacă nu este vreunul dintre copii. - Eh ... vezi, nu
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
prea convenționale. Nici un mesaj doar pentru mine. M-am privit de mai multe ori în oglindă. De unde apăruseră ridurile acelea subțiri, hașurate, pe pometele stâng? De la argilă albastră, care-mi strânge adeseori pielea. Mi-am privit mâinile. Câteva pete noi, cafenii. Pe dosul palmelor, geografii necunoscute. Iar am deschis cărțile. De câte ori mă doare ceva - și acum mă durea sufletul - alerg la ele și le privesc coperțile, le răsfoiesc, le alint. Le-am așezat teanc, lângă laptop. Să-mi fie aproape. Să
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341511_a_342840]
-
ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe sântul pădurii. Nea Gică avea colibă lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Citește mai mult - Tot! Un bob nu rămâne, ori va leg de salcâm!O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe sântul pădurii.Nea Gică avea colibă lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele.... III. CÂNTEC, de Vasile Dumitru, publicat în Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014. Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe șanțul pădurii. Nea Gică avea coliba lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui ca o piramidă verde, înălțată din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Nea Gică era un om voinic, un salcâm printre oameni. Cu părul alb și lung, pieptănat cu degetele rășchirate de la frunte spre ceafă, păr peste care purta o căciulă
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea cerului, franjuri-copaci care punctează satele, pădurea sau corcodușii de la calea ferată... Echilibrul arhitectural este rupt de o dâră uriașă de praf, de un cafeniu spălăcit, ce se întinde undeva departe, ca o pană de despicat buturugi, încercând să desprindă miriștea de cer... Se aude doar păcănitul tractorului ce trage după el, ca o cometă, praful câmpiei... Mut privirea și o văd pe Rușița, mare
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
Ceafa și umerii sunt de culoarea pâinii arse, cămașa legată la brâu a fost cândva bleu, acum se văd firele albe ale țesăturii, pantalonii scurți de doc erau albaștri dar cred că sunt din piele de cameleon, că acum sunt cafenii, au luat culoarea prafului... În picioarele fără ciorapi - teneșii naționali, culoarea fiind "uni" de la glezne în jos, picioare, teneși, țărână. Doar unghia mare, ițită prin pânza ruptă, strică monotonia cromatică. Mi-e sete! Vaca traversează un drum, ridicând a dispreț
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
roțile remorcilor și ale căruțelor. Fundul lor e ca asfaltul, neted și dur. Puțin mai departe este o vale, să zicem vale, o adâncitură mai joasă cu o șchioapă decât restul tipsiei, dar e o vale și are o culoare cafenie care mă hipnotizează. Pășesc spre ea de parcă sunt chemat de cântecul sirenelor. Totul În jur e un fel de apa morților, tremurător, neclar, doar în mijlocul acelei pete universul concetrându-se într-o lucire de apă. E apă! Mă apropii. O... baltă
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
siguranță, da! Alma ar fi râs, avea însă altă preocupare: Ezita. Pauza se prelungea. - Te ascult, domnișoară! Ai vreo doleanța? - Cu permisiunea dumneavoastră, aș avea o confesiune de făcut. Simțea că-i ard obrajii Lordul ridică sprâncenele și ochii mari cafenii o priveau stăruitor, așteptând. - Copiii ... murmură Alma. - Ce-i cu ei? Au făcut ceva rău? - Nu, nu, nicidecum! Eu voi face tot ce pot și ce ține de mine pentru a-i ajuta și învăța tot ce știu! Dar... - Dar
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
facă anumite investigații în legătură cu ea. Îl nedumerea atitudinea ei. Deși politicoasă Alma îi dădea impresia că își ține în frâu reacțiile impulsive la adresa lui.Ea trase aer în piept și respiră profund. Se abținea, să nu plângă și a întâlnit ochii cafenii ai lordului. În viața unui om se ivesc momente sau împrejurări când depășit de situație se declanșează un declic în interiorul ființei. Asta a simțit Alma sub studiul atent al lui M.Joseph. O tulburau intensitatea și magnetismul bărbatului. Parcă știa
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
protector la egipteni. Măiastra și elaborată fațadă îți taie respirația chiar și după 2200 de ani, pentru că odată ajuns aici, la Petra, tot timpul ești în căutarea și descoperirea excelentei. De apreciat frumusețea culorilor naturale, roșu, galben, albastru, verde și cafeniu - un peisaj magnific cunoscut mai ales din filmele Indiană Jones și Ultima cruciada. De jur împrejurul canionului șunt morminte vizibile sub forma unor găuri negre în pereții înalți. Legenda spune că în urnă din vîrf s-ar fi aflat comoara faraonului. Totuși
IORDANIA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343985_a_345314]
-
mic african, care se furișase în corabie, sperând să ajungă în America. Naratorul înlănțuiește întâmplări menite să evidențieze că, din cauza celor care se ascundeau pe vapoare, neavând acte de identitate, controalele din porturi făceau viața grea întregului echipaj. „Un bănuț cafeniu” creionează portretul moral al naratorului, resemnat după încheierea tristă a unei povești de iubire. Acest autoportret se completează pe tot parcursul cărții, de fiecare dată când punctează anumite observații de finețe: „sunt obișnuit să văd în ezitările femeilor nu doar
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]
-
de lirica europeană, unde Germain ... IX. ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Citește mai mult POARTA COSMICĂÎn blițurile fascinante ale nopții ceruluiDelfinul albastru îmbrățișat de Jupiterînoată în striațiile marmoreene -Inele cafenii printre râuri înstelate...Jupiter, zeul cel bun, ne guverneazăînvârtindu-se maiestos pe ax verticalAdemenindu-ne ca un cântec de sirenăîn noaptea de Crăciun. Noul An soseșteCu lentile roz vede lumea terestrăDin spectacolul universului înstelatOferind aștrii-mii din Cornul abundenței.Planeta se
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn, în jurul unor buturi înnegrite de vreme. Dar ce o fi pierdut pehlivanul acesta bătrân de moș Gheorghe așa până-n ziuă? El de obicei la ora aceasta își ia micul dejun, pită cu șuncă și
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
confete din teiul lui ... și-l aștept să coboare sau să urce , să-mi prindă mâinile intime că într-o rugăciune ... și să-mi mângâie palmele cu buzele fierbinți de căldură florilor aurii. Mi se vor agață în plete ... boabe cafenii din teiul lui , dar eu voi știi că sunt minunea clipelor sale. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: VIS EMINESCIAN / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile
VIS EMINESCIAN de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375583_a_376912]