310 matches
-
de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi și paftale la cingători din argint negru ciocănit. Toți patru, vodă, cei doi prinți și Toma Cantacuzino glumeau și râdeau, expresia fețelor lor reflectând bucuria de a trăi. Pe rând când unul, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ia, așa că, până-i trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu, Ștefane, aci până vine doctorul, eu mă duc să pun toate la cale cu Proroceanu. Hai, Constantine. În odaie se făcuse cald, foarte cald. Ștefan se descheie la caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și ale mustății
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și barba ca niște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mii de scuzi ca să contramandeze călătoria la Adrianopol, dar la insistențele noastre vizirul a refuzat, așa că valahul trădător va fi prins și închis. O boală miraculoasă i-a amânat sfârșitul hotărât”. Ștefan împături scrisoarea și o băgă în buzunarul caftanului. — Du-te și te odihnește, mâine în zori ne întâlnim la grajd. Ce-i cu Smardalac? — Smardalac? se miră Turculeț, crez că e în herghelie la Doicești. Hai, șterge-o de aci, că puți a grajd! Ștefan se furișă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sală. Beizadea Ștefan, la vederea lui, începu să vorbească amabil turcește, explicându-le lui Pylarino și stolnicului Cantacuzino că vodă mai doarme, iată nici pe domnia sa Selin pașa nu l-a putut primi. Ținuta beizadelei era impecabilă. Avea un caftan din stofă subțire de cașmir, de culoarea aurului vechi, brodat cu mătase neagră cafenie, puțin mai scurt decât impunea moda orientală, lăsând să se vadă șalvarii strâmți din postav negru și condurii de mătase albă țesută cu fir de aur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de bărbați îmbrăcați în cămăși și ițari albi apăru pe drumeagul ce ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ținte de argint și de aur, avea prins un paloș scurt, mai degrabă un pumnal cu teaca de o lucrătură cu pietre prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin, tot în picioare, sta Toma Cantacuzino, îmbrăcat în caftanul elegant cu care fusese la biserică în ziua de Paște. Soarele, aproape de apus, intrase după niște nori cenușii, lungi și subțiri, poleindu-le cu aramă topită marginile zimțate și trimițând pe cerul ce se înălța albastru fâșii de lumină. Intrând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru Mavrocordat, exaporitul cum i se spunea, adică cel de mare încredere, să-l vadă pe Io Constantin Basarab, voievodul valahilor. Ce să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un adolescent neajutorat care mai crede în dreptate și în alte prostii. Ștefan se ridică de la locul său, mai aruncă o privire nostalgică spre fereastră, îmbrățișând parcă peisajul scăldat în lumina soarelui. Era minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta marele dragoman, îl ocoli și, în picioare în spatele marelui bărbat, scrută toată adunarea. Puse ușor mâna stângă pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnitorului. Și vodă aștepta. Nerăbdarea lui ajunse la limită când, după aproape o săptămână de un fel de domiciliu forțat în saraiul Mitropoliei, primi vestea că a doua zi va fi chemat la marele vizir pentru a i se acorda caftanul și a fi confirmat în domnie. Rezervele lui de aur scăzuseră și cu greu urma să facă față noilor poveri pe care le impunea vizitarea înaltului om politic. Dar între timp reușise să influențeze demnitarii otomani ca să-l recheme pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Rami Efendi consideră scurta luare de cuvânt a beiului ca pe o acceptare a măririi haraciului - sau cel puțin așa dorea să o socotească, așa că audiența s-a încheiat cu ceremonialul îmbrăcării voievodului și a boierilor care-l însoțeau cu caftane elegante dintr-o țesătură foarte scumpă. Cu o voce gravă, Rami Pașa își exprimă în cuvinte puține satisfacția pentru succesul discuțiilor diplomatice și speranța că această reușită va oferi perspectiva primirii înțeleptului bei Constantin chiar de către sultanul celor două continente
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
elegante dintr-o țesătură foarte scumpă. Cu o voce gravă, Rami Pașa își exprimă în cuvinte puține satisfacția pentru succesul discuțiilor diplomatice și speranța că această reușită va oferi perspectiva primirii înțeleptului bei Constantin chiar de către sultanul celor două continente... Caftanul îi era larg. Prin ferestrele subțiri ca niște crăpături în zid, pătrundea aerul dogoritor de afară. Brâncoveanu îl privi absent pe marele vizir. Se gândi că, după pacea de la Karlowitz, cele două continente s-au mai micșorat puțin și zâmbi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care trecea, dar la asta nu se așteptase. Rami Efendi aproba din cap inflexiunile acute ale vocii lui Ștefan iar după el, fără nici o legătură cu textul în cauză, dădeau din cap și boierii valahi, așa înțoliți cum erau, cu caftane fie prea lungi, fie prea scurte. Pe sub mustața căruntă înflorea doar zâmbetul poliglotului Mihai Cantacuzino, care recunoștea versete întregi din Coran recitate cu măiestrie. Când a ieșit în antecameră, exaporitul s-a apropiat de vodă și i-a șoptit în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ferriol, care căuta jenat ceva prin buzunarele hainei de catifea. În ziua de 15 iunie a fost primit la sultan. Până în somptuoasa sală a gărzilor a fost însoțit de treizeci de boieri, care, toți, au fost din nou îmbrăcați în caftane noi. Ușile s-au dat la o parte. Printre cele două șiruri de eunuci înarmați cu iatagane goale au pășit vodă și prințul Ștefan, urmați de cinci mari boieri, grupați întâi trei și apoi doi. În spatele lor, la câțiva pași
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria ta. Așa este. Și eu m-am gândit atunci că pe cumnatul nostru l-a trimis tatăl său, exaporitul, ca să ne dea de înțeles cine a uneltit împotriva măriei tale. Iertare, măria ta, mi-aș pune și eu un caftan mai bogat, și tânărul se retrase. În caleașca deschisă, zâmbind artificial, cei doi, Constantin Brâncoveanu și Mihai Cantacuzino, afișau un calm de suprafață, sub care tumultul gândurilor și frământărilor nu putea răbufni în nici un fel. Amândoi învățaseră să tacă nedefinit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va munci din răsputeri ca să umple haznaua împărăției cu aur curat, lucitor și bine sunător, nu se cuvine a i se lua și puțina îmbucătură de hrană de la gură (Din ochii lui vodă lacrimile curgeau șiroaie, făcând pete închise pe caftanul din satin). Rogu-te plecat, înălțimea ta, spuse domnul căutând să-și îndrepte spinarea, șterge din înscris mucarerurile, mâncăturile, huzmeturile și bumbașirile pe care le dădeam înainte, să rămână datoria noastră față de voi plătită doar în aur. Rami Efendi Pașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu turbane albe, frumos ornate cu bijuterii, îmbrăcați în haine din pânză subțire de culori luminoase, cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau turcește, cu spinările drepte, mimând o molatecă detașare de cele cotidiene. În colțul lor, dragomanii greci, cu caftane de culori închise, cu fesuri tot așa, stând în picioare cu o vagă aplecare a spinării, foarte atenți, mișcându-și repede ochii în toate direcțiile ca să nu le scape nimic, îngrozitor de prezenți, contrastând din această cauză cu stăpânii lor. Chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l ținem aci când corpurile de ieniceri din Istanbul se agită; Brâncoveanu este iscusit, e mai sănătos să-l trimitem acasă. Sfinte Dumnezeule, se sperie exaporitul la un gând și-și făcu repede cruce în dreptul inimii, băgând mâna pe sub caftan: Kuciuk Selin, ca răsplată pentru îndeplinirea misiunii pe lângă domnul valah, a cerut postul de comandant al gărzilor de ieniceri din Istanbul. Nu, nu se poate, Kuciuk Selin este un om de o cinste ireproșabilă și loial până la prostie. Mavrocordat, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dantelărie și brocarduri pentru domnițe, cercei cu ametiste cu lucrătură bogată de aur pentru doamna Marica, patru ligheane de argint aurit pentru Safta, o scoarță moale și mătăsoasă cu motive turcești pentru Ilinca, manuscrise vechi bizantine pentru Constantin și Radu, caftane pentru cei apropiați, papuci și condurei cu alesătură din fir de aur și argint pentru Mateiaș și pentru domnițe. Doamne, cât aur dăduse în stânga și în dreapta, ca să-i facă pe cei din preajma marelui vizir să mormăie satisfăcuți și să miște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de trupul lui. Fețele lor erau aproape negre, arse de soare și vânt, de sub tichiile largi, ca niște fesuri, ieșea în neorânduială părul aspru și creț terminându-se în perciuni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din cap în semn că au înțeles, se ridicară în picioare, făcură un semn că vor să pună marfa pe pupitru. Tânărul grăbit se descheie la caftan și-și scoase cingătoarea din jurul mijlocului, care se dovedi a fi o bucată de catifea neagră decolorată cu reflexe cafenii. O întinse îndemânatic pe pupitru în timp ce tatăl lui cu cealaltă cheie descuia încuietorile lădiței. — E din piele de Cordova, serenissime
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Stambul și vrem să întoarcem acolo împărăția Bizanțului? Mai este oare Stambulul Bizanț după două sute cincizeci de ani de turcie? Marele spătar Mihai Cantacuzino simți cum un fior de frig îi încrâncenează pielea cu toată căldura verii și a caftanelor cu care era îmbrăcat. Sub palma caldă și catifelată a domnitorului, mâna-i rece și umedă fu străbătută de un tremur. Domnitorul i-o înlănțui într-o strângere sinceră continuând: — Hai, neică Mihai, să ne ctitorim în Valahia Bizanțul nostru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai mare, îi șopti el jupânesei, dar îmbrățișând cu privirile îngerii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cetăți, înțelegi, tot, iar el tremura. — Asta este, dragă Mihai, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Crezi că lui îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi intuit gândurile lui Mihai, Constantin Cantacuzino continuă: — De la început mi am dat seama că finul meu ajuns vodă e un om de nimic, care răzbește doar prin pungile pe care le împarte în stânga și în dreapta. Se descheie tacticos la caftan și scoase dintr-un buzunar o foaie împăturită în patru. Era o copie după registrul secret al visteriei, de care de curând răspundea Ianache Văcărescu. Spătarul Mihai citi cu groază: 5.000 de taleri s-au dat către oamenii lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]