311 matches
-
două ecuații rezolvate. Pe sub arcadele de crengi albite Poeme împleteam din șoapte frânte, Magie a cuvintelor iubite: Tu, eu - două făclii de dor arzânde. Trecute vremi! Nicicând nu s-or întoarce... Tu ești în alte vise de iubire... Timpul un caier de-ntuneric toarce, Lumină este doar în amintire. Și ninge iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a fost an de an Căci gândul tău e zburător La cei peste ocean. Viața‐ și urmează drumul său Mereu tot înainte, Părinții tăi au soarta lor, Drumul către morminte. Poate că și acest moment E ultimul în viață. Căci caierul e pe sfârșite, Prins într‐ un fir de ață. Mama și tata Bucium, 24 X 2006 RECUNOȘTINȚĂ șI RECOMPENSĂ Anii vin și trec în zbor Lăsând loc oamenilor, Pentru cei care muncesc și‐n viață se străduiesc. Femeia din datuʹ
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne pedepsi de șoapte - le coșmarului... Aerul, vai! Aerul este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât ca un cuțit care nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază iar vin flămânde ciorbele cu pașii destinului și ce-a curs din ciurul lui în cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-i: Unii spun că-i buduroi, Alții, mai deștepți ca noi, Zic precum că-ar fi știubei; Numai eu susțin că-i... De e caldă, de e rece, Doar lumina prin ea trece. Roata lui alunecă Până se întunecă. Niște caiere de lână Ce nu-i bună de lăicer, Pe care vântul le mână Ca pe-o turmă, sus, pe cer. Cum începe să vorbească Și nasul prinde să-i crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea-i în picioare, Prinsă-n
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ani În județul Botoșani. Roma Adevărul nu ne scapă: Cea cu străzile pe apă Și nu-i niciodată tristă În Italia există. Dar mai este una-n Iași, Chiar mai jos de Tătărași, Ca motanul el tot toarce, Lâna de pe caier stoarce. Veneția Cui răspunde-i dau un tort: Ea nu zboară printre stele, Că e una dintre cele Cu care se face sport. Seamănă cu un bostan, Care crește-n cucuruz, Poate chiar cu un harbuz Uite-așa de dolofan
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit. Soare, soare, de ce l-ai trezit? [1937] * BUNĂVESTIRE PENTRU FLOAREA MĂRULUI Bucură-te, floarea mărului, bucură-te! Uite în preajmă-ți pulberi de aur ca un nor în aer! Țâșnesc firele ca dintr-un caier de pretutindeni și de nicăiri! Nici o făptură nu-ntreabă. - Polenul căzut în potire ca un jar îl îndură toate florile, în dulci suferinți peste măsură și peste fire. Bucură-te, floare ca ghiocul, și dumirește-te! Nu trebuie fiecare să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atacul milioanelor de țânțari - să transforme drumul de întoarcere într-un infern. Grăbi pasul și ajunse la mlaștină când soarele începea să se ascundă după coroana copacilor dindărătul colibei. Cerul se colora în carmin și norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în urma ei rămâne o trenă de lumină... Ar fi vrut să fugă după ea să-i sărute mâna... dar, picioarele ca de plumb îl țintuiau locului. O adrmira din tot sufletul... Pentru o clipă, bătrânul Iorgu se trezi din torsul caierului de amintiri frumoase, dar, numai pentru o clipă... pentru că alunecă în altele... Te-așteaptă un om... ...Era iama... într-o seară de februarie... Cheia se răsuci în ușă și în prag, apăru Vasilica încărcată cu pachete în brațe. ”- Ce s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
caselor. Ghețușul trosnea sub pași și el trecea cu dânsa de braț... ea în scurteică cu guler de blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de cânepă și scurteica - oricât de groasă ar fi fost - accentua totuși liniile unei talii fine și mlădioase. O broască. Râdeau vorbind - adică mai mult râs decât vorbă. Cine nu-și aduce aminte de tinereța sa - și fiecare a avut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
l dete al doilea copil. Astă - seară el nu mai merse la cafenea, dar s-așeză în portalul teatrului, ca să admire femeile cele frumoase cari ieșeau după spectacol. În curând văzu ieșind, roșie ca o roză și blondă ca un caier, cu un capușon alb - vânăt în cap, princesa B., una din frumusețile marelui oraș. Lui îi plăcuse de mult acea princesă înaltă și barbată, tânără și frumoasă, puternică și dulce totodată. Dar de unde și până unde ajunge el la cutezarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
distincție între unul și celălalt"373. Pentru a schița un tablou complet al vieții sociale, am putea relua și comenta fiecare frază a lui Freud. A citi o frază înseamnă a prinde un fir și a derula mai apoi tot caierul. Separîndu-le una de cealaltă, nu facem decît să diminuăm evidențele pe care le conțin. Dar nici nu e cazul să ducem prea departe analogiile lui Freud. Pe de o parte, el ne spune fără menajamente că masele sînt primitive, infantile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
e o Ioana d’Arc a Moldovei: „Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura, Și părul său de aur În crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că numele celor două plante, cât și termenii referitori la prelucrarea acestora, sunt fie de origine latină (cânepă = lat. cannabis, in = lat. linum, pieptene, fus, furcă, ghem, iță, spată, (a) rășchia, (a) țese, (a) urzi), fie de origine autohtonă (pânză, caier, andrea) (I. I. Russu, op. cit., pag. 251- 252,283-284, 370-371, 408-409). Se poate deduce că, în acea vreme, inul și cânepa se topeau, se melițau, se periau și se torceau cu mare pricepere. Țesutul se făcea în două ițe, iar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
am dus și am smuls-o/ Am dus-o acasă/ Am scuturat-o de sămânță/ Am dus-o la baltă,/ Am tochit-o,/ Am adus-o acasă,/ Am melițat- o,/ Am răghilat-o,/ Am depănat-o,/ Am periat-o,/ Am făcut-o caiere,/ Am tors-o,/ Am făcuto cămașă,/ Am purtat-o/ Și-am lepădat-o./ Așa să lepede Ion giunghiul/ Din creștetul capului,/ Din fața obrazului,/ Din viderile ochilor,/ Din auzul urechilor./ Ion să rămână curat și luminat/ Ca argintul strecurat/ Cum Maica
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind, șiret pe sub coada ochilor și resfirându și caierele de mustăți sure , adaugă: - E he hei, Domnule prefect, când eram noi, în vremea noastră”! Se pare că reporterul în cauză nu era decât G . Râ nzescu, cel care în 1912, împreună cu V.G.Buțureanu, scoteau revista „Zori de ziuă”, iar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mi-a spus clar, că nu m-ar fi agreat deloc, nu dacă aș fi fost Einstein, ci dacă aș fi arătat ca Einstein. Gândiți-vă numai la părul acela vâlvoi de parcă era veșnic electrocutat, la mustața ceea cât un caier respectabil, de care se poate prinde borșul zilnic, ca să picure apoi inestetic pe masă, la jegul acela de palton cu care cică a ajuns în America, l-a purtat apoi până la moarte și se poate să fi fost înmormântat cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
reacția celuilalt, ceva se strânse în el dar văzând că omul acela nici nu-l privește atent, ci numai îi întinde țigara ca să aprindă, apoi dispare printre ceilalți oameni, fumul i se păru neasemuit de bun și îl slobozea în caier subțire cu încetinitorul spre cerul înghesuit de blocuri. A trecut prin fața parcului împănat de strigătele copiilor, dădu să intre dar văzând chipurile grave ale pensionarilor care se odihneau pe bănci, se trase imediat instinctiv înapoi, de parcă de undeva, cineva i-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o arie civilizațională comună, din timpul societăților agricole, a făcut posibilă această interferență. De atunci nimic din influențele culturale ulterioare, aduse de năvălitorii care s-au năpustit spre plaiurile mioritice, nu au avut puterea de a altera substanța doinei. Din caiere, fire de lână au tors strămoșii noștri și strai frumos și-au țesut. Cu dibăcie, l-au ornat și brodat, gătindu-se de sărbătoare. Deși variat ca decorațiuni și cromatică, de la o regiune la alta, costumul (portul) popular românesc prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unui copil, "torcătoarele" (ursitoarele) se așează la fereastra casei și încep "a-i toarce firul vieții, și anume cea mai mare, adică ursitoarea, ținând o furcă în mână, pune firul și învârte fusul; cea mijlocie, adică soarta, îl toarce din caierul prins la furcă, ce o ține ursitoarea la brâu, și-l învârtește pe fus; iar cea mică, adică moartea, ținând în mână un foarfece printre tăișurile căruia trebuie să treacă firul, când voiește, atunci strânge foarfecele laolaltă și taie firul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dreptei Simple! Poate geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegala creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonelor de aer, Resfirați cetatea norilor în caier, Eu sub piatra turcă, luat de Isarlâk, La o albă apă întru bâldâbâc! Ele să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte, Eptagon cu vârfuri stelelor la fel, Șapte semne, puse ciclic: Autoportret Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
face cahla*, se pun în ea trei crengi de mălini sau păr de porc, ca cahla să nu ucidă pe casnici. Tot spre acest scop, se pune pe locul vetrei unde a fost focul o huscă* de sare peste noapte. Caier Nu e bine să vii cu caierul nemîntuit de la șezătoare. Cal Se crede că calului, cît trăiește, i se pare omul mare cît un urieș - de aceea i se și supune; și abia cînd piere îl vede în adevărata lui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]