239 matches
-
unde afirmă că a copilărit alături de bunicile sale, al doilea din cei trei fii ai lui Radu Sturdza, diplomat, fost consul al României la Constantinopol, și al Mariei Jora. Tatăl său, Radu Sturdza, era fiul fruntașului pașoptist Vasile Sturdza, fost caimacam, exilat din Moldova după petiția adresată domnitorului, deși era rudă - chiar dacă dintr-o ramură colaterală a Sturzeștilor, cu Mihail Vodă Sturdza. Vasile Sturdza a fost unul din membrii marcanți al partidei naționale și unioniste din Moldova și un colaborator apropiat
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
direct Porții Otomane), serdarii veneau din sudul Dunării, fiind în genere greci, evrei spanioli (sefarzi) etc., ca de exemplu Emanuel Giani Ruset, între altele serdar de Chișinău, Basarabia în 1755 și vel serdar în 1756. El a fost de asemenea caimacam de Craiova, capuchehaie, spătar, vel postelnic, dar și domnitor, atât în Țara Românească (oficial între mai 1770 - octombrie 1771, deși a continut să elibereze acte ca domnitor până în 1774), cât și în Moldova (11 mai 1788 - octombrie 1788). A trecut
Serdar (dregător) () [Corola-website/Science/304899_a_306228]
-
aproape în întregime. În istoria Bucureștiului au existat mai multe epidemii de ciumă. Din secolul al XV-lea ele apar și în însemnări. Astfel, în timpul lui Gheorghe Duca apare ciuma din 1676; domnitorul se retrage la moșia comisului Vlad Cocorescu, caimacamii părăsesc și ei Capitala pînă în primăvara anului 1677 cînd ciuma încetează. A fost creată breasla cioclilor, un corp de oameni bine plătiți care proveneau din rîndurile foștilor ciumați despre care se spune că sînt imuni, breslă care strîngea morții
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
a urcat în ierarhia boierească, primind în cele din urmă cea mai importantă dregătorie, cea de "mare vornic". În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei "caimacami" care au administrat țara înainte alegerii unui nou principe domnitor. La alegerile din ianuarie 1859, l-a susținut pe fostul domnitor Bibescu, iar apoi, după ce acesta a pierdut alegerile, s-a retras din viața politică în timpul domniei lui Alexandru Ioan
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc. • arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunțare, ieșite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; • arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi și structuri sintactice învechite: 2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de limbă
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
și secția a doua a seminarului, la toate acestea el aducându-și o contribuție deosebită. În 1957 Mitropolitul Sofonie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, se opune lui Nicoale Vogoride, acțiunea sa având drept urmarea anularea alegerilor măsluite de către caimacam. În ultimul an al arhipăstoririi sale a avut loc marele act al Unirii Principatelor (24 ianuarie 1859), față de care la început a manifestat temeri, ezitând să prezideze adunarea electivă din 5/17 ianuarie 1859, fapt ce i-a adus multe
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
stil neogotic. Tot atunci a construit o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", probabil în locul alteia mai vechi. Fiica lui Costache Conachi, Cocuța, s-a căsătorit la Țigănești, la 2 iunie 1846, cu grecul Nicolae Vogoride (fiul lui Ștefan Vogoride, fost caimacam și capuchehaie a Moldovei la Constantinopol), viitor caimacam al Moldovei (1857-1858). La nuntă a asistat și principele Mihail Sturdza, a cărei soție (Smaranda Sturdza) era sora lui Nicolae Vogoride. Marele logofăt Costache Conachi a murit la 4 februarie 1849, fiind
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
cu hramul "Sf. Nicolae", probabil în locul alteia mai vechi. Fiica lui Costache Conachi, Cocuța, s-a căsătorit la Țigănești, la 2 iunie 1846, cu grecul Nicolae Vogoride (fiul lui Ștefan Vogoride, fost caimacam și capuchehaie a Moldovei la Constantinopol), viitor caimacam al Moldovei (1857-1858). La nuntă a asistat și principele Mihail Sturdza, a cărei soție (Smaranda Sturdza) era sora lui Nicolae Vogoride. Marele logofăt Costache Conachi a murit la 4 februarie 1849, fiind înmormântat lângă soția sa, în cimitirul Bisericii Banu
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Conacul și dependințele făceau parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar împreună cu Biserica "Sf. Voievozi" din același sat, care a fost ctitorită în 1811 de către boierul Ștefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei. De asemenea, și biserica este monument istoric, având codul NT-II-m-B-10722. Conacul are un etaj, fațada sa fiind împărțită de un pavilion vertical cu geamlâc în două corpuri inegale. În conac se intra printr-o boltă de trăsură
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
autonomiei sporite, precum și principiile de neutralitate, guvern reprezentativ, si, după cum a spus mai tarziu, aducerea la conducerea țării a unui „prinț străin”. Cu toate acestea, atât Kogălniceanu cât și Alecsandri, s-au prezentat inițial în calitate de candidați pentru titlul regent de Caimacam -Alecsandri, care era mai popular, a renunțat primul, pentru a-l susține pe Costache Negri. Candidatura lui Negri a fost respinsă de către otomani, care a preferat să-l numească pe Teodor Balș (iunie 1856). În urma alegerilor din septembrie 1857, întreaga
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
din 1861 — România). Acest teritoriu includea orașele Bolgrad, Ismail și Chilia. Coloniștii găgăuzi așezați în jurul orașului Comrat au rămas, totuși, în Imperiul Rus. Un gimnaziu bulgar a fost înființat în Bolgrad la 28 iunie 1858 de către autoritățile moldovenești de sub conducerea caimacamului Nicolae Vogoride, ceea ce a avut un efect pozitiv asupra dezvoltării educației și culturii bulgare, acesta fiind în fapt primul gimnaziu bulgar modern. În 1861, 20.000 de bulgari din partea de sud a Basarabiei (care revenise României) au emigrat în Rusia
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
din 1861 — România). Acest teritoriu includea orașele Bolgrad, Ismail și Chilia. Coloniștii găgăuzi așezați în jurul orașului Comrat au rămas, totuși, în Imperiul Rus. Un gimnaziu bulgar a fost înființat în Bolgrad la 28 iunie 1858 de către autoritățile moldovenești de sub conducerea caimacamului Nicolae Vogoride, ceea ce a avut un efect pozitiv asupra dezvoltării educației și culturii bulgare, acesta fiind în fapt primul gimnaziu bulgar modern. În 1861, 20.000 de bulgari din partea de sud a Basarabiei (care revenise României) au emigrat în Rusia
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
pusă în practică în acea vreme. După Războiul Crimeei (1853-1856), sudul Basarabiei (inclusiv Bolgradul) au fost retrocedate de către ruși Principatului Moldovei "(vezi și: Cahul, Bolgrad și Ismail)". În 1857, Nicolae Vogoride, un om politic otoman de origine bulgară, a devenit caimacam al Moldovei. În ianuarie 1858, un grup de reprezentanți ai bulgarilor din Moldova au trimis, în numele a 39 de sate și a orașului Bolgrad, o scrisoare în care cereau prințului Vogoride crearea unui gimnaziu pentru membrii minorității. Revoluționarul bulgar Gheorghi
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
ai bulgarilor din Moldova au trimis, în numele a 39 de sate și a orașului Bolgrad, o scrisoare în care cereau prințului Vogoride crearea unui gimnaziu pentru membrii minorității. Revoluționarul bulgar Gheorghi Rakovski, patronul modern al școlii, a susținut personal în fața caimacamului deschiderea gimnaziului bulgăresc. La 10 iunie 1858, la Iași, caimacamul a acordat membrilor Comitetului de inițiativă Nikola Parușev și Panaiot Grekov un ofis domnesc prin care aproba înființarea unui gimnaziu, care a primit și o bază economică, și anume dreptul
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
sate și a orașului Bolgrad, o scrisoare în care cereau prințului Vogoride crearea unui gimnaziu pentru membrii minorității. Revoluționarul bulgar Gheorghi Rakovski, patronul modern al școlii, a susținut personal în fața caimacamului deschiderea gimnaziului bulgăresc. La 10 iunie 1858, la Iași, caimacamul a acordat membrilor Comitetului de inițiativă Nikola Parușev și Panaiot Grekov un ofis domnesc prin care aproba înființarea unui gimnaziu, care a primit și o bază economică, și anume dreptul de exploatare a lacurilor dunărene. Ofisul domnesc prevedea scopurile pentru
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat alegerile pentru Divanul ad-hoc. Este ales în Adunarea electiva a Moldovei (1858), ajungând să-și depună candidatura la tronul Moldovei. După Unirea Principatelor Române (1859), Nicolae Istrati a devenit un personaj impopular și chiar
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
Biserica “Sfinții Voievozi” din Tupilați este o biserică ortodoxă care se află în satul Tupilați din județul Neamț și care a fost construită în anul 1811 de către boierul Ștefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei. Biserica “Sf. Voievozi” se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Neamț 2004", ca parte a Ansamblului curții boierești de la Tupilați. Ea se află la vest de conac și are codul . Conacul Catargi din Tupilați a fost
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
boltă de trăsură cu stâlpi și deschideri în arcadă. Conacul și dependințele făceau parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar împreună cu Biserica "Sf. Voievozi" din același sat, care a fost ctitorită în 1811 de către boierul Ștefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei. De asemenea, și biserica este monument istoric, având codul NT-II-m-B-10722. După instaurarea regimului comunist în România în anul 1948, conacul a fost expropriat de stat și transformat în sediu de cooperativă agricolă de producție. El a fost
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
avea în Cordăreni neamul Talpă. Celălalt eveniment a făcut multă vâlvă în Moldova jumătății de veac XVIII, ajungând chiar și Domnia să se minuneze de cele ce se întâmplau la Cordăreni. Astfel, în toamna anului 1749 medelnicerul Dimitrie Hudici, sesiza caimacamilor Moldovei o stare de lucruri care dura de câțiva ani; potrivit medelnicerului, țăranii săi din Cordăreni „s-au împrăștiat din săliști cu șidere lor pe toată moșia”, pricinuindu-i „pagubă, stricându-i locul țarinilor și a fânețelor cu bucatile lor
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat la domnie (1842 și 1858). În 1854 era marele vornic. În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Ioan Manu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei caimacami care au administrat Țara Românească înainte alegerii lui Alexandru Ioan Cuza pe 24 ianuarie 1859. Caimacamul conservator a rămas în istorie printr-un act de vandalism cultural deoarece, de frica unei intervenții ale trupelor otomane și rusești, a dispus ca
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
marele vornic. În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Ioan Manu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei caimacami care au administrat Țara Românească înainte alegerii lui Alexandru Ioan Cuza pe 24 ianuarie 1859. Caimacamul conservator a rămas în istorie printr-un act de vandalism cultural deoarece, de frica unei intervenții ale trupelor otomane și rusești, a dispus ca în noaptea de 28 spre 29 iunie 1848 să fie distrusă prima statuie de for public
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
Roznov, părinții săi fiind Alecu Ruset-Roznovanu și Ruxandra Callimachi. Alecu Ruset-Roznovanu făcea parte din ramura moldoveană a familiei Rosetti, ramură care a dat Principatului Moldovei numeroși demnitari între care Antonie Ruset, voievod al Moldovei între anii 1675-1678, și Iordache Ruset-Roznovanu, caimacam al Moldovei în anul 1807. Părinții săi au moștenit moșia din Roznov, stăpânirea acestei proprietăți fiind la originea numelui compus al acestei ramuri a Rosetteștilor, și au fost proprietarii Palatului Roset-Roznovanu, actualul sediu al primăriei Iași, și Palatului Calimachi, primul
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
însă o săptămână mai târziu, marți 22 iulie 1858, zi în care la Iași au fost francate cu timbre moldovenești primele 16 scrisori simple și 7 recomandate. Primele mărci poștale au fost realizate la tipografia Atelia Timbrului din Iași, în timpul caimacamului Nicolae Vogoride care a numit un comitet poștal și a chemat oameni instruiți din Austria. S-a folosit un model austriac, iar tipărirea s-a produs prin intermediul unei matrițe de oțel, cu o presă manuală, bucată cu bucată, într-un
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
Ion Racoviță a fost un mare boier din Moldova, care a trăit în secolul XVII. A îndeplinit funcția de caimacam al Moldovei în perioada mai-iunie 1685, între sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino și începutul domniei lui Constantin Cantemir. Ion (Ioniță) Racoviță a fost unul din cei doi copii ai lui Racoviță Cehan, care a fost
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
împreună cu alți boieri cerea ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino, Ion Racoviță a ocupat funcția de Mare Vornic, în această calitate fiind numit de turci caimacam al Moldovei, în urma mazilirii neașteptate a lui Dumitrașcu Cantacuzino, în luna mai 1685. Moare la o dată necunoscută anterioară datei de 2 noiembrie 1688 când este scris hrisovul prin se împarte averea rămasă în urma morții lui între moștenitori.
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]