34,172 matches
-
calendarul tot mai galben precum femurul dezgropat în țintirim) urcăm pe soclu cîte un nechez cîte un tropot de copită ori un simplu fir de păr din coama răspîndită odinioară pe zarea triumfală cum austrul fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, așa e? și dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare lascivul zvîcnet al celui mai netrebnic nerv țandăra unei secunde un atom cel mai mărunt și mai bicisnic din semnele de dăinuire ce ne-ar îndreptăți a fi ce
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai fii un erou. Nici asedii, nici pârjoliri de cetăți și ținuturi dușmane, nici să-mpungi cu plachiul în pântec de cal, nici vărsare de sânge, nici jurământ de credință, nici solie sau car triumfal. Doar brățara de ținte și sfoara sau șnurul, la încheietura mâinii și un nou tatuaj și respirația pe care o înveți de la guru și manualul despre sex
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre miazănoapte și arborii o urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre miazănoapte și arborii o urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază. lângă ei o oarbă se piaptănă cu degetele pline de pământ. și-n jur mai mult un cal mort decât o întindere de trandafiri sălbatici.
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
această potrivire, Și-acum la lume-o vând, noroc să-mi poarte: Dumitrii toți, să-mi dea, drept răsplătire, La masa lor un loc, prin mai departe. Eh, sfinți călări, și tinereți din rai, Și amintiri cu albi și roșii cai... 28 octombrie 2007 Merill Moore Scriind sonete. Merill Moore, tu știi... Când treizeci și vreo șapte i-au fost anii, Avea de toate vreo cincizeci de mii, Și nu l-au căsăpit americanii. Columbian, din statul Tennessee, În Bostonul lui
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
flori de mină. Un Blaga, împăcând dorul cu mintea - În loc de-alt trup, doar munți și mări să-i dai! Mihai Beniuc, de-o vreme uite-l, nu e... Și-un anonim, despre haiducul Pintea, Poet, spunând, mânând păduri, nu cai, Proptit în hățuri și strigându-mi: - S-uie! 1 Citatele, dintr-un sonet de Merill Moore, în traducerea Margaretei Sterian (Antologie a poesiei americane moderne, București, 1947)
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
fugi altceva te găsește unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal cu tot cu mîna ei blîndă adoarme în sete paharul din care bei la trezire e un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
fugi altceva te găsește unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal cu tot cu mîna ei blîndă adoarme în sete paharul din care bei la trezire e un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
nr. 33 pentru 12 instrumente. Pământul Vestului e-ntocmai ce pare, în vreme ce solul românesc e alchimic, în orice se preface, și nu știi, mereu în altceva, se preschimbă, de pildă, în alb, și-amintirea unei țări străbune, cu nechezat de cai în noapte, mistere-ntrezărite pe jumătate. În alb se transmută memoria solului vechi, se deșartă de sunet, devine lăuntru pur, sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta nu-i
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Mielul, Iedul și Lupul, Lepădându-ne și schimbându-ne între noi graiul, trupul Măsură a Celor Nouă Cavaleri ai Legii: Trei Frați Pătați și Nepătați, De Leda alăptați, pe pulpele-i calde în leagăn dați - Nici fii, nici bărbați. Unde caii ne-am legat, la Gemănarii Smochini Unde ne-am priponit mânjii Cu ochii plini de lumini, Din Luceafărul de Seară pân-la luceafărul din Zori, Din tufele de afin și dafin de câte nouă ori, Pe la Răscrucile Hekatei spulberându-ne noianul
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
sângele și rana orbecăiesc de-acum prin bălării nu mai am nervul vechii călării mi s-a uscat sub șauă armăsarul mi-au mai rămas cenușa lui și varul o șchioape false terezii îmi mistuiți arhivele târzii îmi cântăriți și calul alb și coama îmi cântăriți și sufletul și rana (17 mai 2008) Ritual (peisaj pustiu) insecte verzi borțoase de instincte crâmpei de ceață spânzurat de dinte vărzări clădind cărnoase piramide pe postamente acre și lichide așa ești zi antumă somnoroasă
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se lovesc de singurătate; încă o zi și pleoapele taie peisajul; ajunge să-ți simți cenușa pe limbă pentru
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
-s rochiile-aduse-n zbor de fluturi Iar seara vin, pînă în pragul ușii, Rădaștele, piticii, cărăbușii, Pîndind de haine cum tu lin te scuturi Și iei în brațe perne fin brodate Cu scene de amor medieval În care cavaleri suiți pe cal Cad, în turnir, sub platoșele late, Cu ochii tot la sînii tăi purtați pe tavă De paji preacredincioși, umil plecați, Ca nu cumva și dînșii să-ntrevadă Ceea ce-omoară falnicii bărbați: Floarea cu patru dulci petale moi și-un
Ți-s rochiile-aduse-n zbor de fluturi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7541_a_8866]
-
Cât ni se pare că rezistăm, mai bine zis, pentru că luna mi se strecoară pe sub unghii ca o așchie ascuțită încercând să-mi îndurereze existența de dincolo de moarte încât deja aud bubuindu-mi în urechi călăreții ce sparg în copitele cailor pojghița subțire a aurorelor boreale Ave, ave, pax vobiscum, iată, îmi vine să strig dar mă oprește un minimum de decență când văd rochia tivită cu fir de aur a morții
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
sufletul mi-l torn în pătrățele și-l dau la congelator pentru un timp doar al tău sunt nebunul în partida celor albe am ceva dușmănos care-i taie pieziș asemenea unui gând intruziv - oprește caravana la marginile orașului dezleagă caii își afundă palmele în noroi steaua lui printre buruieni piranda și țâncii măslinii se revarsă cu mândrie pe-acel walk of fame parcelat luna face pui în salbe culorile țipă una la alta pe fuste într-o limbă ca mâncărurile
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
doar bolnavi de moarte reușeam să tăcem unul pentru celălalt și prin tăcerea aproapelui nu puteai doar pluti trebuia să înoți contra dorințelor lui să-l convingi că ești mort cum n-are de ce să-i fie frică de tine cal de febră cabotin galopând câmpiile melodiei de porc-trandafir de ningea din cărți de jos în sus praful experienței de viață Dragă moarte noaptea pe la trei jumate nu-mi găsesc ochelarii pipăi toată camera toată casa cumva ajung la fereastră perdelele
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
se ridica până spre coroanele copacilor de pe margine, împreună cu vocile care-l salutau din mers. La trecerea niciuneia dintre căruțe nu-și ridicase capul să vadă cine-l salutase, când, deodată, auzise o voce cunoscută, ușor pițigăiată, punctată de copitele cailor lovite surd de pământ. "E timpul, Ioane." Își ridicase capul surprins, dar până să-și reobișnuiască ochii ținuți închiși cu lumina încă puternică a soarelui, căruța se îndepărtase deja, trăgând după ea, ca pe un balon pe jumătate dezumflat, vocea
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când trecea prin fața băiatului, trăgea de hățuri până când caii mergeau la pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii. Într-o zi, unul din cai se zmucise fără motiv exact când voise să arunce un boț de brânză, așa că acesta zburase de partea celalaltă a șanțului din spatele teiului. La
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când trecea prin fața băiatului, trăgea de hățuri până când caii mergeau la pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii. Într-o zi, unul din cai se zmucise fără motiv exact când voise să arunce un boț de brânză, așa că acesta zburase de partea celalaltă a șanțului din spatele teiului. La început pocnise hățurile ca să plece mai departe, cu gândul să-i aduca mâine altă brânză, oricum
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
curții. Și, așa cum făcea Colț, copilul își ridicase privirea umedă spre el, în timp ce lua cu amândouă mâinile boțul de brânză. Își retrăsese mâna de pe capul lui imediat, de parcă-l fripsese ceva. În secunda următoare biciul pocnea deja în aer, iar caii porneau la trap, nechezând nervos. Nu-și întorsese nici măcar o singură dată capul, cât timp ținuse drumul până la bucata lui de pământ. Muncise cu îndârjire toată ziua, lovind cu sete bulgării de pământ uscați de arșiță. În următoarele două zile
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
se îndepărtează. vedeam cum i se albesc nările de parcă ele s-ar fi aflat în pragul leșinului. adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat și noi ca târâtoarele în noroi cu bivolii și porcii în praf precum găinile și caii. habar n-aveam de naufragiu. experimentam cele 7 suferințe obligatorii mutam munții de cărți întindeam coarda până pârâia spinarea echilibristică simplă pe o sârmă la înălțime. era suficient să alătur două cuvinte și sârma se făcea incandescentă. 2. mă chemai
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
Frumos la Miezul Nopții Născut, Spune-le toate acestea drept numele tale către Mireasa Zeului-Om Ea însăși invocată cu numele Moxeia Raiter Zeea Salmoxiană Fata-Fecior Cavaler Kabyr Fură Scalda de Aur cu apă din Râul Botiza și fuge pe calu-i de zmeu pământul rupând Și de la urmă o ajunge blestemul lui Hexalmoxis Moș Călugăr: Cine-a luat sacra albie de botez, Fecior de-a fi, să se facă fecioară de prunc născătoare, Fată de-a fi în Fecior Făt
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
sacre a ritului,ț Și Hierodulei Cerealia Syria Lumina Serii, Cere-le lor aripi de Zburător, Cere-i întreitei Erote a Troiei, Cetatea Celestă Cu Eroul-Zeu Bun Lumină pe Cer Lucind: Dă-mi, Colăcere, mâncarea de Colărezii Căii Cerului Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel rău îl arde șscrumeșteț: Iedera pe care să te urci în Eden, Laurul ce te-ncunună pe merit, Laptele ce-l sugi la sânul Marei Mame din
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
doi copilași drăgălași și puși pe șotii. Trei doamne în vârstă, strânse în costumele lor ca în niște corsete, se apără de soare sub umbrele, o tânără într-o bluză lejeră și o fustă vaporoasă de vară așteaptă tramvaiul cu cai și privește un negustor în fața Bisericii Sfântu Gheorghe, în timp ce bărbatul, care tocmai și-a ridicat pălăria de pe fruntea umedă de sudoare, se caută prin buzunare de mărunțiș pentru o cerșetoare. În spatele acestui rond care inundă luminos ilustrata colorată, strada Lipscani
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]