638 matches
-
fi „fluturată ca un steag elocvent: 44 de cenacluri, peste 1500 de membri, iar În timp, cifrele se dublează; era un mod de ascundere a unui mare vid; era, mai ales, un cadru ideal de ajustare a conștiințelor tinere, după calapod. Sigur că În vreme, În prezentul de-atunci, În timpul trăirii, pentru tineri, pentru majoritatea lor, lucrurile nu păreau deloc așa: exista un entuziasm general al ridicării, un optimism bine dirijat, o bună-credință abil Întreținută de continua afișare a politicii ce-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
doar câteva, urmând să Întregesc succesele poeziei anului, așa cum au fost ele Înregistrate de comentatorii și criticii literari, Într-un fel și mai succint: ca bibliografie În note6. Aceasta nu numai pentru că, după atâtea extrase și citate, cititorul intuiește, deja calapodul ci și pentru că, În general, mă conduc după porunca „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Bine, bine, veți zice, atunci de ce tot acest demers? Pentru că cineva trebuia s-o facă, pentru că cei care ar trebui să vorbească
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
manierism, formalism, schematism, literatură pedestră, facilă. Un rol important În impunerea și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare marxiste. Critica r-s are la bază formula critică a lui C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând cu 1948, va sta la baza calapodului analitic r-s. Sistematic și până târziu (1963-66), direcția estetică maioresciană va fi criticată și eliminată din câmpul percepției și influenței. Obiectivele criticii literare r-s sunt subsumate esteticii (dogmei) marxist-leniniste și priorităților curente ale partidului comunist de guvernământ care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sunt valabile decât între și pentru oameni. Niște ființe deosebite de noi, de pildă de pe alte planete, ar putea să aibă altfel constituită facultatea lor de a cunoaște, ar putea să aibă altfel de simțuri sau să-și fabrice alte calapoade de organizare, într-un cuvânt, să-și creeze alte adevăruri.17 Negulescu și Petrovici îl continuă pe Maiorescu și sub un alt aspect încă mai important: cel al interesului relativ scăzut pentru filosofia practică a lui Kant, a recepției ei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
înainte vreme, în țara noastră, reviste ilustrate care se pretindeau că oglindesc multilateral viața. Izvorâte din necesități de clasă, destinate îndestulării spirituale a burghezo-moșierimii și falsificării realității crude și nedrepte, reviste ca Realitatea ilustrată sau ca Magazinul se creau după calapodul cunoscut al consoartelor lor apusene, potrivii mentalității și intereselor monopoliste (...). Apariția revistei Flacăra constitue un succes grăitor al publicisticii și tehnografiei noastre noi. Urmând exemplul revistelor sovietice cu caracter similar (Ogonioc, de pildă), Flacăra izbutește să ilustreze în paginile sale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
curtea din spate. Și n-ar mai fi trebuit să mă angajez. Am fi făcut o grămadă de bani. Ți-am spus eu. Hainele pasagerilor, Încă elegante pe vremea aceea, Își arătau totuși uzura: pălării care nu fuseseră puse pe calapod de luni de zile, tivuri și manșete destrămate, cravate și revere pătate cu sos. Pe trotuar, un bărbat ținea În mâini o pancartă scrisă de mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
incapabil de a înțelege ceea ce se petrece în jurul lui! Liniștit, împăcat cu rolul lui, n-avea nici o grijă și, dacă uneori se purta binevoitor cu mine, o făcea complect gratuit. Și cum i se păreau toți oamenii făcuți după același calapod, a avut impresia că m-am prefăcut față de Ioana că știu tot. Într-adevăr, Ioana i-a mai spus: - Știa perfect totul. - Se laudă. Mă tîngui: - În timpul celor trei ani de despărțire ai devenit parcă o fantomă prezentă oriunde aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea. Vin, Își fac mendrele și pleacă. Și Înainte de asta Îți cer mâna, promițând câte-n lună și În stele...“ - Toți se laudă cu ceea ce au fost, dar când Îi scuturi bine, vezi că nu-i nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sfântă. Timp de opt luni de zile avusese grijă de ea și de casa ei. Cele două bătrâne, atât de diferite, care trăiseră la o distanță atât de mare una de cealaltă, păreau a fi fost făcute aproape după același calapod. Nu cumva gârbova și necruțătoarea bătrânețe, ajustând puțin câte puțin fiecare trăsătură, fiecare gând, fiecare simțământ, reduce ființa umană la caricatură, la o fantoșă a sa, făcându-l să semene mai degrabă cu cine știe ce specie de animal ce-a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Rusie. Erau atât de slabi și se purtau cu atâta umilință, Încât păreau că vin nu dintr-un tărâm populat de oameni, ci de stafii. Ca și pufoaicele vătuite, ca și cizmele unse cu vaselină, toți păreau făcuți după același calapod, Încât cu greu puteai să distingi bărbatul de femeie și pe omul tânăr de cel bătrân. Erau extrem de atenți, vorbeau mai mult În șoaptă și făceau mereu semne arătând spre geam sau spre ușă ori Își exprimau teama lipindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
n-am râvnit la asemenea bogății. După ciorapi, pantofii lui de zece ani. Îi tot repingelea. Destul de buni pentru a merge prin Manhattan. Avea foarte mare grijă de lucrurile lui, Își Împăia costumul cel bun cu hârtie de mătase, punea calapoade În pantofi, deși pielea era strânsă de vârstă și purtat, vălurind de zbârcituri. Tot acei pantofi pe care domnul Sammler Îi purtase În Israel, În vara lui 1967. Nu numai În Israel, ci și În Iordania, În deșertul Sinai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cald: copiii, părinții. Poate că realmente nu empatizam cu altă lume. Nu o trăisem ca să știm ce nu avem. Singura Golden Age Nostalgia pe care o aveam eu era cea a perioadei ’64-’71. Dar atunci se construia, pe nebănuite, calapodul stalinismului românesc. La noi, din păcate, independența a însemnat adesea că un nemernic autohton și lingăii din jur instaurează „pohta ce-a pohtit-o” fără să fie tulburat de nimeni. Îmi dau seama că lipsa de sare a acestor pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să mă bată. Fugire-aș de el, că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta cu circulația, poate treceam și nu te vedeam. Pierdut erai. Dar așa... Proiectul e următorul. Și se porni pe construcție. Voia să scoată o revistă pentru bărbați cu specific pur românesc, patriotic. Toate pe care le citea erau pe calapod străin, chiar dacă fuseseră cât de cât adaptate nevoilor și publicului de aici și scriau la ele și nume cunoscute de poeți sau critici literari. — Profesore, ceva național vreau. Valorile noastre, tradiția noastră, trăirile noastre, adică ce, nu suntem măcar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din interdicții, suspiciuni și amenințări un text cu aparență de adevăr. Mi-era teamă de cenzură, de puterea ei nevăzută, ocultă, pentru că știam, simțeam că-mi modifica însuși textul meu autentic. Trăiam parcă după canoanele ei, după tainele ei, după calapodul ei. Începusem să mă cenzurez chiar înainte de a-mi da seama că mă las biruit. Nu pot decât să zâmbesc acum, când citesc, pe ici, pe colo, despre minunile de vitejie făcute de unii, de alții în lupta cu cenzura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi derbedei.
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
pe Rim îi lipsea. - Atunci? zise. - Atunci! Doctorul Rim trebuie să fie neam de cizmar neamț și eu port pantofi frumoși! râse Nory, întinzînd piciorul ei lung și foarte subțire, încălțat perfect. Bazată pe slăbiciunea pe care o are pentru calapodul meu mi-am permis, urmând o psihologie sumară dar garantată, să-i azvârl ceva lovituri de pantof - la figurat, firește! Sistemul n-a dat greș; noroc că s-a întîmplat să aibă Lina nevoie de mine tocmai acum. Dacă mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dintre indivizii ce o compun... Conștientizarea acestui lucru, în cazul speciei lor, a dus la "apariția" Nimicului, Neantului. Pentru a evita nu atît extincția, cît subminarea poziției unor membri cu stare, au inventat pentru neavenitul Nimic un substitut "genial" pe calapodul gîndirii lor antice: sufletul nemuritor. Își bat joc de viața pe care o au și cerșesc cu nerușinare o alta! Nu reprezintă altceva decît Natura răzvrătită împotriva ei însăși!... În cîteva excepții doar Natura reușește prin om să SE contemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
pielea lui va fi o cămașă prea strîmtă pentru ceilalți. După orînduirea logică, ceea ce urmează e neantul. - Dimpotrivă, aceasta e orînduirea care împlinește toate visele. - Cărui zeu jertfești tu, Aizic? Pentru asemenea principiu e nevoie de oameni croiți după un calapod utopic. Celui lipsit de rațiune nu-i poți argumenta nimic. Ți-am zis că dintre aceștia se recrutează conducătorii. Ce facem cu nerodul pe care nu-l poți înlătura? - Pentru omenire nu există decît un sens unic căci, prin ordine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
el obținuse totdeauna în circumscripție cincizeci de voturi de la patruzeci de alegători. Zicînd acestea, se uita cu mîndrie în jur. Pe la trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Așa-i viața, ce să-i faci! Să nu crezi că îți fac morală, dar chiar cred că a venit timpul să înveți și tu asemenea lucruri. Eu am impresia că uneori vrei să determini viața să intre într-un calapod de-al tău. Nu se poate! Dacă nu vrei să-ți petreci zilele într-un spital de boli mintale, deschide-ți puțin sufletul și lasă viața să-și urmeze cursul ei firesc. Eu sunt o femeie slabă și imperfectă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mini-baladă, spre aducere aminte, priceputului meșter. ( G-r-r-r-a-hh! Numiți-mă Paul! le ceruse acesta amicilor, după ce stinsese singur patru mazurci. Patru votci poloneze mari, cu gheață. Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri Bec! propusese Poetul, în hohotele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a mâncat cu zile, nenorocita! Proasta dracului! scrâșnise și Buletin, neconsolat. Profitând și de faptul că antemergătorii, care sosiseră tustrei, împreună, mai dinainte, direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul), Fratele își reia, pe șoptite, explicațiile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou, la "Pi...da și Ancora", că s-a machit devreme și a spart un geam. Ăia de-abia ce renovaseră, vai de drujba lor! Obiceiu' lui prost: și-a scos tulumba la lume! A ieșit o paranghelie, acolo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
convins. ― Iacă, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strigă Mișu. Credeam că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]