4,540 matches
-
urcat în mașină, am văzut cum bivolarul agățase pe altcineva să-i explice cum își controlează el centrii mai nervoși. Un balon În tren era cald. Cald al dracului, aș putea zice spre a vă aduce pe buze cuvântul monșer. Cald și înghesuială. Viermuială. Aglomerație. Plin de indivizi din Sighetu-Marmației care lucraseră în București sau Bucale cum ziceau ei și care se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Unui prizonier - cojocar de meserie - i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să evadeze? - a întrebat într un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar și nervul zâmbirii. După ceva vreme, sosește și bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care... Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii i s-au îndoit fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ. Bulgărele de sub ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și bunica cu ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prea putea lăuda. În casa Olgăi, ordinea nu se înstăpânise. Considera această preocupare ca fiind o latură minoră, nesemnificativă. Ținu pentru ea impulsul primelor impresii și spuse cu totul altceva: - Așa e la tine mereu? vreau să spun, așa de cald! - O să deschid puțin fereastra. - Nu, nu e nevoie, mă voi face comodă... - Cum crezi, eu am să încerc să fac o cafea și apoi vom discuta... - Stai, stai, numai o clipă. Fără să aștepte confirmarea lui. Alex, începu să-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lui Daniel urla peste vocea din televizor. — Trebuie să riscăm, nu ne putem opri. — Vreau să am liniște și să nu mai plouă. Dacă înaintăm, o să dăm de autostradă și de benzinărie. Acolo o să ne uscăm și o să bem ceva cald. — Cacao fierbinte cu scorțișoară. Daniel o porni mai departe prin ploaie. Din când în când se apleca să se ferească de păsările ce treceau printre frunze. Era deja întuneric și brațul său obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
șocat să aflu, spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu prieten, Lazăr Vrabie, că fusese, cum zice Smaragda Olteanu Într o carte, „brațul lung al K.G.B.-ului, pe lîngă madam Bulandra”. M-a uluit dezvăluirea lui M. Berechet despre același cald prieten, L.V., cum că ar fi fost...bătăuș la Securitate! Brrr!!! Da’ se ntîmplă ca să fiu la o premieră, În compania actorului V., care-mi dezvăluie, la rîndu-i, că respectivul Berechet era tocmai ăla care, cu ajutorul Securității, se mutase În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dion scoate un nou album. Epidemie de pistrui În Sudan. Folosindu-și omniprezența, Dumnezeu Îi apare În vis lui nea Pandele, care Îl face cu ou și cu oțet, cu argumente tehnice: lagărele n-au fost gresate corespunzător, probele la cald și la rece n-au respectat normativele, unsoarea a fost proastă. Întors În cabinetul de lucru situat În vârful Turnului Babel, Ăl Bătrân, În capot și papuci de casă, revede planurile lucrării. „Hmmm“, Își zice El, „Întotdeauna am știut că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pocniturile ce se aud sub focul care încă arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe care Iehova i-a arătat-o lui Avraam, trezindu-l în toiul nopții, trăgîndu-l de mînecă înspre un loc anume, spune Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot va trebui să renunți, să-ți cauți altă ocupație, numai din amintiri nu mai poate trăi nimeni. Ce-a fost a fost, vremurile s-au schimbat, numai tu ai rămas să bați pasul pe loc. Amintirile nu țin de cald și nici nu te mai fac să te simți împlinit. La început a fost frumos, ai crezut cu încăpățînare că acea primă întîlnire cu Milițică din fața Academiei de Științe o să-ți schimbe viața. Și chiar a făcut-o, însă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Le-am găsit la Harrod's și m-am gândit să le cumpăr, știți că nu se găsesc totdeauna. Sunt puțin necoapte, dar vânzătorul mi-a spus că în două-trei zile o să fie numai bune de mâncat, dacă stau la cald. M-am întors spre Rosemary. — Am să-ți dau o veste grozavă, surioară. Soția mea se mărită cu fratele meu, am spus. Nu găsești că-i minunat? — Iubitule! rosti Antonia. — Nu mai rămâne decât un singur lucru de făcut: ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avusese încă timp să-mi cumpăre niște lămpi. Firește, mă aflam încă în stare de șoc. Am observat că-mi tremură mâinile, că am frisoane și că-mi clănțăne dinții. Mi-am turnat puțin vin. Deoarece stătuse în bucătărie, la cald, era într-o stare destul de bună. Mi-am amintit de pata roșie de pe covorul lui Palmer. Dar vinul n-avea nici o vină, el nu avea amintiri. Așa și trebuia să fie. În definitiv trăiam primele momente ale unei epoci complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Își drese vocea: — Ce-am vrut să zic, de fapt, e că Întunericul mă excita. Sau nu, mai degrabă mă liniștea. E adevărat. În ciuda lacrimilor și a sângelui, a nasului care-mi curgea și a dintelui cu problemă, mi-era cald, mă simțeam tristă și fericită și disperată. Toate laolaltă. Și foarte-foarte confuză. Simțeam că mă dor toate, dar și Îmi plăcea. Până la urmă am găsit căruța, m-am urcat În ea și m-am ascuns sub o pătură pentru cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poleacă stătea aprinderea luminilor din plafon și, astfel, distrugerea într-o clipită a cincisprezece ani de caiete îngrijite și note mari și dinți spălați de două ori pe zi și fructe niciodată consumate înainte de-a fi bine-bine spălate... Ce cald e-aici! Fui, cald de tot! Mamă, uf, ia să-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din plafon și, astfel, distrugerea într-o clipită a cincisprezece ani de caiete îngrijite și note mari și dinți spălați de două ori pe zi și fructe niciodată consumate înainte de-a fi bine-bine spălate... Ce cald e-aici! Fui, cald de tot! Mamă, uf, ia să-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ei bine, eram cu o prietenă. Părea o bucățică tânără și drăguță. — O fată din ansamblu? „Fetițele lui Dunn“ Începură să cânte: Dacă vrei să spui expres, Sentimentul ce te-ncearcă, Când te ia cu frig deodată Și-uneori cu cald. — Nu, nu. Era secretara unui prieten de-al meu. Navlositor. Vino atunci Încoace, cântau fetele, Vino atunci Încoace, niște marinari englezi, care stăteau la mesele din spate ale grădinii, bătură din palme și strigară: „Așteptați-ne! Venim!“ Un marinar Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când m-am trezit, m-am simțit pur și simplu ca un personaj din Blândețea nopții, așa că trebuia musai să le port. Mă dau În vânt după șicul gen Riviera-anii ’20, tu nu? Îl ador, am aprobat eu. —Doamne, ce cald e. E prea multă lume aici, oftă Lauren, uitându-se de-a lungul celebrei Playa Rosa. Erau doar vreo trei oameni pe plajă. Ce-ar fi să vii la mine acasă? — Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Domnișoara Lauren coboară imediat. Pe cine să anunț?“, de parcă nu era nimeni așteptat În acest moment neprevăzut. În timp ce aștepți, Agata te servește cu ceai proaspăt de salvie. În bucătărie se află Întotdeauna un vas cu astfel de ceai care stă cald pe cuptor, În caz că Lauren are chef de o cană cu ceai pe la 3 dimineața. Agata o venerează pe Lauren deoarece o lasă să-i poarte bijuterile prin casă atunci când face curățenie. — Poate ar trebui să mergem să vedem dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cod 914, la clădirea Loomis Place, unitatea 5D, vă rog.“ — Profunzimea mistică a acestei cunoașteri nu poate fi dobândită într-o viață de om, zice. Își ia sendvișul și îndepărtează din nou folia. — A, zice, și să aduceți și ceva cald de mâncare, ce vă place dumneavoastră, dar fără carne. Și stația de poliție zice: „Recepție?“. Capitolul 15 Helen Hoover Boyle își scoate telefonul din poșeta albă cu verde care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru a treia oară, prelung, Paula strigă un "da" nervos și imediat se ridică din fotoliul în care a adormit ascultînd muzică. Tu erai... șoptește deschizîndu-i larg ușa lui Radu. Am degerat de-a binelea. Dă-mi, te rog, ceva cald. O îmbrățișare? chicotește Paula, ajutîndu-l să-și dezbrace haina de piele. Ți-am văzut omul cu motoreta încearcă un rîs înfundat Radu -, era și el la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se așază. Alături, Lazăr și studenta au terminat de mîncat. Spune-mi, întreabă Lazăr după ce mulțumește faci mereu astfel de acte de caritate? Doar seara asta. De ce? Pentru că nu ne-ai lăsat în cîmp, în voia vîntului. Aici e cald și lumină: se poate învăța spune studenta simplu, deschizîndu-și caietul de curs. Lazăr se ridică și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]