788 matches
-
Calistrat. Și, ce facem? O ademenim înapoi în pădure. Putem? -îl privi, plin de curiozitate, inspectorul. No, sigur că putem. Atunci de ce am așteptat până acum? Calistrat nu-i răspunse. Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de trap gâfâit, din locul unde lăsase mașina până la ușa pe care, cu sufletul la gură, tocmai intra. Sper că nu sunt ultimul, îi spuse secretarului care îl aștepta, la adăpost de rafalele de ploaie, aruncate de vânt, care transformaseră caldarâmul într-un lac. Mai lipsește locțiitorul dumneavoastră, dar ne încadrăm în orar, îl liniști secretarul, Pe ploaia asta va fi o autentică performanță dacă vom ajunge cu toții aici, spuse președintele în timp ce treceau în sala în care avea să se desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acelei senzații de ciudățenie care Îl Însoțise din clipa când intrase În han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru astfel de medii. Nici un strigăt, nici un râset, nici un glas de femeie. Nici măcar zăngănitul de vase sau tropotul de copite de pe caldarâm. Totul părea la fel de mort ca victima. - Cine era omul acesta? - Un pelerin care mergea spre Roma. A zis că se numește Brunetto din Palermo, decorator. Am crezut că e unul din mulții drumeți care se duc la papă, ca să capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
n-ar strica nici ei! conchise sienezul. La amiază Priorul se despărți de prietenul său. Nu știa ce să facă, dezbinat Între dorința de a aprofunda cercetarea și nevoia de a se Întoarce la San Piero. Canicula cocea pietrele din caldarâm, ridicând volute de praf fierbinte. Simți În ochi iritația prafului și, fără să mai stea pe gânduri, o apucă spre mijlocul străzii, ca să ajungă Într-o zonă de umbră din partea cealaltă. Un strigăt din spate Îl făcu să sară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și Înjurături. - Ce se petrece? strigă Dante, care se refugiase Înapoia unei căruțe, spre un bătrân ce ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă, urmărind cu coada ochiului curierul care sărise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei prăvălii, Întipărită pe caldarâmul arzător. Dante Îi făcu semn tânărului să se oprească, apoi se așeză pe lada pe care celălalt o lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta, Dumnezeu veghează asupra celor drepți, de pe tronul său. Ce se Întâmplă cu cei nedrepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
social cu mult curaj, care dă o mână de ajutor, însă în cazul acesta Hans nu are nevoie de el deoarece propria lui voință ajunge pentru mai mulți. Uneori mai e împușcat câte un om, care zace apoi mort pe caldarâm. Lucrurile n‑au voie să meargă atât de departe încât să se recurgă la arme de foc, trebuie căutată din vreme o altă soluție. Fericirea și cariera nu se împacă neapărat cu infracțiunea, ba chiar aceasta din urmă le exclude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din cap: — Te rog să ai grijă, Bernie, zise ea fără suflare, capul căzându-i în față pe piept. — Te simți bine, Hildegard? Ea bâjbâi după mânerul portierei: — Cred că o să mi se facă rău. Căzu într-o parte spre caldarâm, vomitând în rigolă și pe mânecă, în timp ce-și opri căderea cu mâna. Am sărit din mașină și am alergat roată spre portiera din dreapta ca să o ajut, dar Korsch fu acolo înaintea mea, susținând-o de după umeri până când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pericolului pe care geamătul vântului printre norii care se strângeau pe cer nu făcea nimic ca să-l reducă, iar acest sentiment fu și mai mult acutizat de revederea casei de turtă de dulce. Între timp, mașinile de serviciu dispăruseră de pe caldarâm, dar eu m-am apropiat totuși de grădină cu precauție, pentru cazul în care, din cine știe ce motiv, cei doi tipi de la SS ar fi rămas în urmă. După ce m-am convins că într-adevăr casa nu era păzită, am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și o purta pe braț. A observat semnul discret făcut de el și l-a urmat, la mică distanță, spre ulicioara pe care stătuseră de vorbă mai devreme. Era nelămurit și furios. Trăgea cu sete din țigară și scuipa pe caldarâm, numărându-și pașii pentru a se calma. Încerca să hotărască ce să-i promită avocatului ca să-i câștige procesul. Ajungând la locul în care acesta se oprise să-l aștepte, evitând să-l privească în ochi, a încercat să-l
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
amenințător în ochi câteva secunde, după care s-a întors pe loc și a plecat grăbit. Cartuș a rămas încremenit câteva clipe. A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat țigara și a plecat în direcție opusă, înjurând și blestemând... În acest timp Violeta și avocata discutau liniștite în biroul acesteia. După multe mulțumiri ce-au curs șir de la Judecătorie până aici, biata femeie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
despovărată parcă de griji. Zâmbea în mers și își făcea planuri de viitor. Se simțea eliberată de multă supărare adunată-n timp. După mulți ani, vedea și saluta oamenii pe care-i întâlnea. Nu mai mergea cu ochii ațintiți în caldarâm. Privea în față, drept, fără teamă, cu conștiința împăcată. Își făcea planuri de viitor, pe măsura posibilităților, calităților și poziției sale sociale. Nu era lacomă și nici exagerată. Se cunoștea foarte bine și își stabilise limite rezonabile pe care era
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
părăsească sediul biroului de avocatură. El s-a oprit, cu mâna întinsă spre ușă, pentru o fracțiune de secundă, a mormăit ceva auzit și înțeles numai de el și a ieșit îmbufnat, fără să privească înapoi. A scuipat îndârjit pe caldarâm și a tras câteva înjurături în gând pentru a se liniști. „Ce paștele mă-sii își dă atâta importanță, frate? Mă tratezi pe mine ca pe un student, f...i gura mă-tii de muiere nesimțită! Pun eu mâna pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DE TOAMNĂ.... Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ard felinarele toamnei în crengile triste și ude Din cer picură ritmic lacrimile ploilor nude. O frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
și trase de coperta din față, îndoită și puțin sfâșiată, recuperând exemplarul șifonat, pe al cărui dos tocmai se uscase un start subțire de ketchup. Îl luă într-o mână și cu cealaltă ridică un șervețel mai curat rătăcit pe caldarâm, și șterse cumva haotica pată vișinie. Înveli exemplarul într-o pungă de popcorn unsă, recuperată de la tomberon și mai făcu câțiva pași, fără un scop precis. Avea senzația că propriii lui pașii, probabil și din cauza oboselii, aveau ceva din încetineala
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
este scrisă inscripția latină Decebalus Rex-Drăgan Fecit, ceea ce înseamnă Regele Decebal - făcută de Drăgan, ca semn de recunoștință față de omul de afaceri și pasionat de istorie. Al doilea punct de atracție pentru turiști, este tabla de ciment, montată pe un caldarâm pietros, de pe marginea podului. Pe ea scrie SPOR DACIA 107 DECEBAL 98-106 DACIA FED DRAGAN 2001. Este înconjurată de două rânduri de lanț gros de fier, care sunt prinse de niște piloni micuți de metal, rotunjiți la cap și la
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
care-i împiedica să vadă, sau să înțeleagă, ce se petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
seară și despre care nu se știe dacă nu a avut de jucat un rol în această „piesă”. Labiș a fost împins din spate de către o persoană, îmbrâncitura l-a proiectat pe grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm, măduva spinării i-a fost secționată. Trupul fiindu-i paralizat, la spital mai era conștient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Acolo, a șoptit un poem prietenului său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
el toată noaptea și i-au dat să bea ceaiuri parfumate ( din hașiși și marihuana). Și s-a simțit în paradis. Vacile sfinte ale Indiei se plimbau printre ei și oamenii le dau să mănânce din mână orez pe pietrele caldarâmului. Fumuri și parfumuri plutesc în aerul închis, plin de praful și nisipul aduse de vântul oceanului. Siluete năucitoare de femei îmbrăcate colorat cu chipurile acoperite de sariuri se desprind din mulțime, chipuri ciudate cu părul vopsit, cu aurul pe la mâini
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
am zis „cu rața”!) este amendat imediat. Interdicția vine din anul 1983 când datorită rezidurilor lăsate de gumă de mestecat orașul era scârbos de „lipicios” (să nu uităm că suntem aproape de Ecuator!) nu numai pe tălpile pantofilor care călcau pe caldarâm, ci și scaunele din autobuze, balustrade, butoane de sonerie sau de lift. Atunci i s-a propus primului ministru din acea vreme, Lee Kwan Yew, un proiect de lege prin care se interzicea importul de gumă de mestecat pe teritoriul
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
și o întinse; pe străzile orașului veneau grupuri-grupuri de tineri, curgeau precum o apă scăpată din zăgazuri spre marele fluviu care era Calea Victoriei. Cântau întruna: <Oooleee, oleee, oleee, oleee Ceaușescu nu mai eeee!> Prima întâlnire cu realitatea fu crudă, pe caldarâm două victime împușcate, una în picior, alta în abdomen. Se zbăteau și strigau după ajutor. El opri o Dacie și-i urcă în mașină. -La cel mai apropiat spital!- îi strigă șoferului care rămăsese timorat de această scenă. Se urcă
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]