1,033 matches
-
s-au văzut lezați în autoritatea lor.Unii,mai ales de origine turcă și kurdă au sprijinit în 1383 complotul califului Al Mutawakil împotriva sa, și atunci Barkuk a fost nevoit să-l aresteze pe acesta și să numească un calif nou. Barkuk a patronat mari construcții, între care Madrasa și Khanka Sultan Barkuk în centrul Cairo-ului, terminată în anul 1386. Aceasta este una din cele trei moumente care domină stradă Bayn al-Qasrayn din Cairo-ul fatimid. Deși numită adesea
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
înseamnă cub este un monument de formă aproape cubică, de 15 înălțime și aproape 12 m lățime și a fost ridicat de către Avraam (Ibrahim) și fiul său Ismail la porunca lui Dumnezeu (Allah). Marea Moschee a fost construită din ordinul califul Omar (634-644), dintr-o necesitate. Așa cum Yaqut Al-Hamawi spunea: „Primul care a ridicat un zid în jurul Ka'bei a fost Omar; nu era niciun zid în jurul ei, în vremea Profetului. Zidul a fost ridicat pentru că oamenii își construiau casele lor
Moscheea Sfântă din Mecca () [Corola-website/Science/328511_a_329840]
-
poetului. Poziția lui deosebită printre poeții preislamici se datorează atât cultului pe care i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-ar fi numit pe poet „"portdrapelul poeților și conducătorulu lor spre iad "”. Califul Ali i-ar fi apreciat ingeniozitatea și mobilul dezinteresat care a stat la baza poeziei sale. Poemele atribuite lui Imru’al-Qays
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-ar fi numit pe poet „"portdrapelul poeților și conducătorulu lor spre iad "”. Califul Ali i-ar fi apreciat ingeniozitatea și mobilul dezinteresat care a stat la baza poeziei sale. Poemele atribuite lui Imru’al-Qays au fost strânse în culegeri pe la sfârșitul secolului al VIII-lea, iar pe baza confruntării acestor culegeri, în secolul
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
incursiune în sat și au răpit toți copiii mici. La Vidin se organizează o licitație cu strigare pentru cumpărarea copiilor, iar Răspopitul (Toma Caragiu) deghizat în turc și prezentându-se ca Ispahan, fiul lui Capudan Bey Mustafa Ali Mohamed Ciolâc, „califul deșerturilor fără de sfârșit”, îi cumpără cu 4.000 de galbeni, vrând să-i aducă în țară. Pe când ieșea din oraș, el este oprit de Ibrahim (Colea Răutu), omul de încredere al pașei, care îi ia copiii. Auzind că copiii au
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
kharağa" care înseamnă „a ieși”) sau kharigiții (pl. الخوارج "khawăriğ", „cei care au ieșit”, „disidenții”) reprezintă prima sectă politico-religioasă a islamului care a apărut după bătălia de la Siffin și după acceptarea de către ‘Alī bin Abī Tălib, cel de-al patrulea calif bine-călăuzit, a arbitrajului propus de Muʿăwiyah ibn ʾAbī Sufyăn în anul 657. Acești „dușmani de moarte ai lui ‘Alī”, cândva susținătorii lui, s-au ridicat de nenumărate ori cu arma în mână împotriva favorizării qurayșiților prin impunerea califului dintre membrii
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
al patrulea calif bine-călăuzit, a arbitrajului propus de Muʿăwiyah ibn ʾAbī Sufyăn în anul 657. Acești „dușmani de moarte ai lui ‘Alī”, cândva susținătorii lui, s-au ridicat de nenumărate ori cu arma în mână împotriva favorizării qurayșiților prin impunerea califului dintre membrii acestui trib. În încercarea de a menține vechile principii democratice ale islamului, kharigiții puritani au însângerat primele trei secole ale islamului . Însuși ‘Alī a fost asasinat de un kharigit. Kharigiții sunt condamnați atât de istoricii sunniți, cât și
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
găsit, ci rânduiala urmată în timpul primelor secole de la Hegira, așa cum arată istoria dinastiilor omeyyadă și abbasidă. Împotriva acestei prerogative exclusive a qurayșiților s-a ridicat curând opoziția armată a kharigiților. După uciderea lui ʽUṯmăn, reprezentantul aristocrației omeyyade, ‘Alī este ales calif, practic, întreaga lume islamică recunoscându-l ca succesor. Muʽăwiya ibn-ani-Sufyăn, însă, guvernator al Siriei și rudă cu ʽUṯmăn, se arăta hotărât să răzbune uciderea califului-martir. Astfel, el prezentă în moscheea din Damasc cămașa pătată de sânge a califului ucis și
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
este ales calif, practic, întreaga lume islamică recunoscându-l ca succesor. Muʽăwiya ibn-ani-Sufyăn, însă, guvernator al Siriei și rudă cu ʽUṯmăn, se arăta hotărât să răzbune uciderea califului-martir. Astfel, el prezentă în moscheea din Damasc cămașa pătată de sânge a califului ucis și degetele soției sale retezate în timp ce încercase să-l apere. În loc să îl omagieze pe ‘Alī, Muʽăwiya l-a pus în fața următoarei dileme: să dezvăluie cine sunt asasinii succesorului de drept al profetului Muḥammad, sau să se complacă în situația
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
cheia problemei. Adepții celor înfrânți în primele două războaie civile (pioșii din lupta cu alianța formată din forțele ʽĂʹșei și din forțele lui Muʽăwiya și kharigiții) refuzau să accepte valabilitatea călăuzirii omeyyade, considerându-i pe aceștia doar simpli regi, nu califi. Refuzau să accepte noua ideologie a puterii omeyyade, noile mijloace de guvernare. Făceau apel la teocrația medineză, unde Muḥammad, deși fusese profet, nu se considerase deasupra legilor și comunității, așa cum era cazul omeyyazilor. Kharigiții se definesc în raport cu sunniții și șiiții
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
cine este cel care are dreptul să conducă comunitatea musulmană după moartea profetului. Acceptarea arbitrajului s-a dovedit a avea consecințe dezastruoase pentru ‘Alī, mulți dintre susținătorii săi îndepărtându-se de el. Aceștia, cei care reprezentau aripa dură a armatei califului și care se ridicau împotriva ideii de pace cu Muʽăwiya (era considerat „rebelul” despre care se vorbește în Coran și care trebuia combătut cu sabia) , formează gruparea kharigiților, prima sectă din islam, ale cărei acțiuni îi vor fi fatale. Uniți
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
în frunte de o sabie otrăvită, armă care îi aparținea unui kharigit care dorea astfel să răzbune uciderea la Nahrawăn a rudelor unei prietene. După ce s-au revoltat împotriva lui ‘Alī, ucigându-l, în final, au cerut ca demnitatea de calif să revină „celui mai bun și nu membrului cutărei familii sau cutărui clan. De aici, un califat exclusiv electiv și nicidecum ereditar, pentru care nici o considerație de naștere sau de neam nu trebuia să tragă cumpănă și nici să împiedice
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
bucurându-se, în același timp, și de tradiția orală a triburilor arabe nomade. Acești puritani, depozitarii tendințelor egaliste ale beduinilor (în cultura cărora decizia de a îndepărta sau a exclude grupările disidente este firească ), au recunoscut totuși legitimitatea primilor doi califi și cu unele rezerve, pe aceea a lui ʽUṯmăn și ‘Alī. La început, kharigiții nu s-au deosebit de sunniți decât prin detalii cu privire la reglementările legislației care impuneau o purtare mai sobră și la respectarea ritualului, rămas la ei mai rudimentar
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
povestire, cea a Șeherezadei). Poveștile sunt diverse: includ povestiri istorice, povestiri de dragoste, comedii, tragedii, legende religioase, poeme, parodii și diferite forme erotice. Numeroase povestiri includ Djinni, magicieni și locuri legendare, ce interfereaza cu persoane reale în locuri reale; istoricul calif Harun al-Rashid este un protagonist comun, ca și Abu Nuwas, poet de curte despre care se crede ca fiind de asemenea o persoană reală, precum și vizirul califului, Ja'far al-Barmaki. Câteodată, personajele din povestirile Șeherezadei încep să spună altor personaje
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
magicieni și locuri legendare, ce interfereaza cu persoane reale în locuri reale; istoricul calif Harun al-Rashid este un protagonist comun, ca și Abu Nuwas, poet de curte despre care se crede ca fiind de asemenea o persoană reală, precum și vizirul califului, Ja'far al-Barmaki. Câteodată, personajele din povestirile Șeherezadei încep să spună altor personaje o poveste proprie, și acea poveste poate conține o alta, rezultatul fiind o bogată textură narativă a întregii opere. Diferitele versiuni prezintă diferite detalii sau sfârșituri (în
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
povestiri cu morală sau scopuri etnice. "Povestea Boului și a Măgarului" și "Povestea Comerciantului și a soției sale" sunt regăsite în cadrul povestirilor din ambele colecții Jakata și Nopți arabe. Influențele folclorului din Bagdad este reprezentat de povestirile despre și cu califul abbasid; influența de Cairo este evidențiată de către "Cârpaciul Maruf." Povestiri cum ar fi "Columnele Iram-ului" (misteriosul Ad, orașul Iramului, descris în Coran ) e bazată pe legendele preislamice ale peninsulei Arabice; motivele sunt din povestea antică ce vine din Mesopotamia a
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
intitulat "The Nights"-"Nopți arabe", în rolurile principale Maria Montez - Șeherezada, Sabu Dastagir - Ali Ben Ali și Jon Hall - Harun al-Rashid. Povestirea dă naștere tradiționalei versiuni a cărții. În film, Șeherezada este o dansatoare ce încearcă să-l înfrângă pe califul Harun al-Rashid și se căsătorește cu fratele său. După ce încercarea inițială a Șeherezadei eșuează iar ea e vândută ca sclavă, o așteaptă multe aventuri. Maria Montez și Jon Hall au jucat în rolurile principale în filmul din 1944 "Ali Baba
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în lumea de limbă arabă - au fost traduse în această limbă cu mult timp în urmă, începând cu secolul al VIII-lea d.Hr., la curtea califului al-Mahdi), "Alexandria" („Viața lui Alexandru Macedon”) de la sfârșitul secolului al III-lea / începutul secolului al IV-lea, și până la „Cartea animalelor” de Al-Jahiz din secolul al IX-lea, dar și multe surse „recente”, reflectând experiențele din secolul al XIII-lea
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
-lea, și până la „Cartea animalelor” de Al-Jahiz din secolul al IX-lea, dar și multe surse „recente”, reflectând experiențele din secolul al XIII-lea ale marinarilor arabi care au înfruntat Oceanul Indian. Întâmplările din ciclul Sinbad marinarul se petrec în timpul domniei califului abbasid Harun al-Rashid. Au apărut pentru prima dată în limba engleză ca povestea cu numărul 120 în volumul șase al traducerii cărții celor "O mie și una de nopți" a lui Sir Richard Francis Burton, în 1885.
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
lucrările ce relatează biografia Profetului. În perioada respectivă, existau numeroase târguri de sclavi, la Mecca aflându-se cel mai mare dintre ele. Sclavii unor persoane de rang inferior erau mai ales negri africani, iar cei care aparțineau unor personalități și califului erau de diverse nații: slavi, turci, georgieni, abisinieni și alții. În timpul domniei lui Abd al-Malik, acesta a adoptat o politică de centralizare a statului. Acest fapt a însemnat mai întâi arabizarea administrației (prin declararea arabei ca limbă oficială, înlăturând astfel
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
persana și copta din cancelariile califatului și ale diferitelor provincii) apoi baterea unor monede proprii, dinarul de aur și dirhamul de argint. Măsurile de centralizare a statului au fost însoțite și de o revenire la politica celui de-al treilea calif, Usman. Nu a ținut seama de preocupările lui Mu`awiya de a nu atinge sensibilitățile ansar-ilor și ale diferitelor triburi arabe, împărțind principalele funcții din stat rudelor sale apropiate. A reușit prin aceasta să refacă economia califatului. Totuși, a provocat
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
convertirii lor. Sub acest nume erau cunoscuți mai ales iranienii, dar mai târziu și alții (de exemplu turcii, care sunt cei care constituiau ”gărzile pretoriene” în perioada de sfârșit a dinastiei abbaside). Said Boustany (1967) ne aduce aminte că majoritatea califilor abbasizi erau fiii unor sclave concubine nearabe: persane, bizantine, anatoliene, turce, berbere și slave. De la bun început, mawali au fost considerați „clienți” ai vreunui clan arab, reluându-se un vechi obicei din timpurile preislamice, când anumite persoane cu statut social
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
un anumit teren (adică dijma - ‘ușr). Scutirea în totalitate ar fi avut urmări catastrofale pentru califatul arab. Totodată, noii convertiți nu au beneficiat nici de statutul social al cuceritorilor arabi. Totuși, "mawali" nu au fost trecuți de către Umar (al doilea calif arab) pe listele celor îndreptățiți la pensii. Acest fapt a provocat nemulțumirea noilor convertiți. În timpul celui de-al doilea război civil (683 - 692), "mawali" au luptat alături de contestatarii regimului, în special, în detașamentele kharijiților și ale șiiților. Nemulțumirile mawali au
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
a provocat nemulțumirea noilor convertiți. În timpul celui de-al doilea război civil (683 - 692), "mawali" au luptat alături de contestatarii regimului, în special, în detașamentele kharijiților și ale șiiților. Nemulțumirile mawali au alimentat contestarea legitimității regimului din partea confesiunilor sectare. Abia piosul calif Umar II (717 - 720) a luat măsuri de îmbunătățire a statutului mawali-lor și aceștia încep să aspire la egalitate de tratament, pe care, într-o anumită măsură, o dobândesc în timpul dinastiei abbaside. Tot atunci ei încep să fie folosiți în
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
Cleopatrei. Chiar și după aceea a rămas cea mai mare blibliotecă a lumii antice. Creștinii au distrus insă biblioteca, în anul 389, din ordinul patriarhului Theophil și al împăratului bizantin Teodosiu I. Restul bibliotecii a fost apoi total distrus de către califul Omar în anul 640, care a folosit rolele drept combustibil pentru băile publice din Alexandria. - Colecția Templului lui Herodes din Ierusalim: distrusă de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70, după „Primul Război Evreo-Roman” (66-70). - Biblioteca din Pergamon (azi
Bibliotecă () [Corola-website/Science/298670_a_299999]