319 matches
-
realitatea cenușie și în încântătoarele basme ce-i însoțesc fără încetare. Astfel, ei încearcă să-și explice fiecare eveniment trăit nemijlocit prin întâmplările similare din vechile lor eresuri. În Biblioteca Națională se găsesc mai multe culegeri de legende, unele în caligrafii străvechi, altele în graiuri pe cale de dispariție. Însă marea majoritate a vandanilor n-are nevoie de acele scrieri, consultate doar de specialiști. Marea majoritate a vandanilor cunosc nenumărate variante transmise prin gura părinților lor. Cum e firesc, acele variante, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
realitatea cenușie și în încântătoarele basme ce-i însoțesc fără încetare. Astfel, ei încearcă să-și explice fiecare eveniment trăit nemijlocit prin întâmplările similare din vechile lor eresuri. În Biblioteca Națională se găsesc mai multe culegeri de legende, unele în caligrafii străvechi, altele în graiuri pe cale de dispariție. Însă marea majoritate a vandanilor n-are nevoie de acele scrieri, consultate doar de specialiști. Marea majoritate a vandanilor cunosc nenumărate variante transmise prin gura părinților lor. Cum e firesc, acele variante, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
țările Extremului Orient, în Asia Centrală, Orientul Mijlociu ca și în vechea Eladă. Cunoscuți învățați din acele vremuri recomandau exerciții cu sfere confecționate din diferite materiale (precum metal sau lemnă, tuturor celor care făceau munci manuale de migală (pictori, muzicieni, gravori, sculptori, caligrafi sau țesători de covoareă. Prin mișcarea acestor bile în interiorul palmelor se mărește mobilitatea încheieturilor și se reduc senzațiile dureroase. La fel ca și în presopunctură, apăsarea în palmă punctelor corespunzătoare diferitelor organe, prin intermediul bilelor, conduce la restabilirea echilibrului și armoniei
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
Stanca, M.R. Paraschivescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu, ba chiar și cu François Villon, Jean Cocteau ori Francis Jammes! Numai pentru a concede că, finalmente, Emil Brumaru nu poate fi comparat decât cu... Emil Brumaru. Adică un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Creație și cultură, ediția a doua, revăzută și adăugită, București: Editura Doina (prima ediție, Mihai Eminescu cultură și creație, București: Editura Eminescu; ediția a treia, îngrijită de Cristina și Dumitru IRIMIA, Mihai Eminescu. Creație și cultură, Mănăstirea Putna: Editura Nicodim Caligraful). o motive eminesciene; o intertextul shakespearian în opera lui Mihai Eminescu. DUMI-TRESCU BUȘULENGA Zoe [1986](1999, 2009) Eminescu și romantismul german, București: Editura Eminescu (ediția a doua, București: Editura Universal Dalsi, iar ediția a treia, îngrijită de Cristina și Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
opera lui Mihai Eminescu. DUMI-TRESCU BUȘULENGA Zoe [1986](1999, 2009) Eminescu și romantismul german, București: Editura Eminescu (ediția a doua, București: Editura Universal Dalsi, iar ediția a treia, îngrijită de Cristina și Dumitru IRIMIA, apărută la Mânăstirea Putna: Editura Nicodim Caligraful). o intertextul german în opera lui Mihai Eminescu. GLO-DEANU Gheorghe (2000) Avatarurile prozei lui Mihai Eminescu, București: Editura Libra. o avatar GUILLERMOU Alain [1963] (1977) Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, traducere de Gh. BULGĂR și Gabriel PÎRVAN, Iași: Editurea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Caragiale s-a împlinit în promenade berlineze cu marele clasic, nu la Versailles ori prin castelele de pe valea Loirei. Vigilența cu care se scrutează cultura de limbă franceză se complinește, prin darurile scripturistice ale Simonei Modreanu, prin finețea de caligraf și artizan al imaginilor și impresiilor pe care, fără îndoială, persoana care scrie, se definește. Ca în vremurile bune și ceva mai tihnite, când încă Parisul era orașul-lumină prin excelență, recomandându-se de la sine ca unica posibilă capitală culturală a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
secretar din lume. Măria sa Io Constantin Brâncoveanu își etala viața personală și cea politică atât de deschis încât nimeni din cei care mânuiau documentele domnești nu putea să fie învinuit de spionaj sau colportare de zvonuri. O armată de secretari caligrafi talentați și cunoscători de limbi străine redactau lungi scrisori către toate statele Europei și toate astea sub supravegherea atentă a prințului Ștefan. El, Antonio Del Chiaro, era privilegiat nu numai pentru că-și purta cu mare eleganță hainele apusene demne de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sultan să-i dăruiască surorii sale, nevestei lui Gin Ali, niște lucruri neobișnuite. Printre altele i-a dăruit dreptul de a strânge dările din Albania în folosul său și a dat pentru asta un hatișerif la care a lucrat caligraful sultanului două săptămâni încheiate ca să-l scrie arăbește. I-a mai dăruit și minunatul palat de pe malul Bosforului, al lui Dimitrie Vodă Cantemir al Moldovei, căruia, după ce a fost acuzat de hiclenie, i-au confiscat toate bunurile... Mare om Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aplecare spre inima omului simplu, că doar despre el este vorba (Simplu și nu chiar simplu!) Succes asemănător în partea a II-a, domnule Nichita! Se îngroașă contribuția scriitorilor ieșeni la proza românească de bună calitate! CONSTANTIN HUȘANU, Gramatic și caligraf 16 septembrie, 2005 După ce am mai corectat 60 de pagini din cartea lui Nichita Danilov „Mașa și Extraterestrul” și el a intrat în posesia manuscrisului transmis prin e-mail, îmi telefonează să-mi mai spun încă părerea despre scriitura sa. Prind
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
restaurantul chinezesc favorit sau dacă vă plimbați prin parcurile, piețele, magazinele cu produse naturiste, ceainăriile și templele din orice cartier chinezesc din lume. De multe ori, aceștia își câștigă existența ca medici și fitoterapeuți, astrologi și practicanți ai artelor marțiale, caligrafi și pictori, chiar și ca bucătari și vânzători de fructe. În general, practică disciplinele taoiste în intimitate, la ore inaccesibile din zi și din noapte. Dacă veți căuta suficient de bine, veți găsi, cu siguranță, un profesor - sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
actorii de teatru știu cum să aplice respirația diafragmatică profundă în timpul spectacolelor, dar mulți nu știu că 10-15 minute de repirație profundă în cabină înainte de a urca pe scenă îi vor pregăti pentru o evoluție și mai bună. Pictorii și caligrafii din China practicau în mod regulat qi gong înainte de a lua în mână pensula sau cerneala, pentru a-și „linști gândurile, a-și calma inima, a armoniza energia și a concentra spiritul”. Liniștea interioară pe care o obțineau se reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a coafurilor În Antichitate. 2 COPISTUL În Antichitate, existau două categorii de copiști, cei oficiali și cei particulari. Copistul oficial era indicat prin numele grammateuv~, În greacă, și scriba, În latină; cel particular era „scriitorul“ prin definiție, „scriitorul de carte“, „caligraful“: gr. bibliogravfo~, kalligravfo~, lat. librarius, scriptor. Stenografii erau foarte prețuiți (vide Marțial 14, 208: currant uerba licet, manus est uelocior illis - nondum lingua suum, dextra peregit opus). Pentru a putea con fecționa căt mai multe exemplare, autorul Însuși (sau editorul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la "detaliu", iar imaginile luate din satelit relația mentală între întreg și parte. Obiectul și modalitatea transmisiei merg împreună. Asia monistă a admis întotdeauna acest lucru mai ușor decât orgoliul occidental și dualist. În China clasică, idealul pictorului sau al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei) de către caligraf depindea în întregime de aplombul corpului, de poziția brațului, de calitatea firelor de păr și de unghiul făcut de vârf cu hârtia 48. Umanismul tolerează foarte bine "elogiul mâinii", organ al Spiritului suveran, dar dă înapoi în fața elogiului mașinii (examinarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zestrea sa de comori și rezerve, care a dat pe lângă marele Mihai Viteazul, în acest secol, pe Matei Basarab și Vasile Lupu, pe șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, ajuns prin martiriul familial, Sfânt. Pe lângă acestea și pe eruditul poet și caligraf Mihnea al III lea, umanistul, cunoscător al limbilor: arabă, persană, turcă, latină, greacă; pe Stolnicul Constantin Cantacuzino cu studii la Veneția și Padova, între care și de medicină; pe Dimitrie Cantemir cu studii la Marea școală Patriarnhală din Constantinopole, printre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul ironiei la Mircea Horia Simionescu, după cum remarcam în capitolul Diplomație postcaragialiană
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
secolele XIV-XIX aflate în posesia bibliotecii mănăstirii, și eu îl întreb despre unele cărți rare, el știe unde pot fi găsite în țară, îmi dă mie răspuns, dat tot la Theo se uită, ne dă apoi detalii despre școala de caligrafi și miniaturiști întemeiată aici de Gavril Tric, el îi zâmbește cu prietenie lui Theo, eu marginalizată astfel îl pot observa mai bine pe acest călugăr tânăr care a ales atât de timpuriu claustrarea, ne explică cum la hramul mănăstirii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cumplit la supărare și să clădească înțelept ideile la voie bună. Mă întreb câteodată, cu legitimă curiozitate, dacă în tinerețea lui bărbătească n-a ratat câțiva Ramseși de calibru meu, deși am doi frați, oameni aproape cumsecade. Unul din ei, caligraf la o mare societate pe acțiuni, celălalt, mai tânăr, abil alergător pe sârmă după gologani, amenințat să-și crape capul la fiecare demonstrație. Cu mama, lucrurile stau azi ceva mai puțin limpede. Cred, însă, că a presimțit că în pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Parodi, despre care unii spuneau că ar fi fost anarhist, vrând să zică spiritist. În realitate, Isidro Parodi nu era nici una, nici alta, ci proprietarul unei frizerii din cartierul de Sud, și făcuse imprudența de a Închiria o odaie unui caligraf de la comisariatul 18, care Îi datora deja chiria pe un an. Conjuncția acelor circumstanțe potrivnice i-a pecetluit soarta: declarațiile martorilor (cu toții mahalagii din Labă Sfântă) au coincis, iar judecătorul l-a condamnat la douăzeci și unu de ani de pârnaie. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-i scotocesc exemplar sertarele cele mai ascunse ale sufletului, scoțând de-acolo aproape cu tandrețe (dacă nu chiar cu ură) materia vie a slăbiciunii. Citeam fiecare cuvânt, lejer, corect, fără patimă; nu scăpam o virgulă. Paul avea apucături de caligraf. Scria sfios, cu aldine, ca o fată mare. Mânuțele lui albe și imprecise apăsau grijuliu tastatura, gândurile zilei respective nu trebuiau deteriorate, tremurul imperceptibil al minții se cuvenea să-și găsească un adăpost, ferit de privirile celorlalți. Luciditatea asta nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aceasta: „Sârguința biruie orice“. E o scriere rusească, de cancelarie, mai precis de cancelarie militară. Astfel se scrie o hârtie oficială către o persoană importantă, literele sunt tot rotunde, splendide, scriere guvernamentală, scris negru, dar de un extraordinar bun-gust. Un caligraf n-ar admite aceste trăsături, mai bine zis aceste tentative de ornament, aceste codițe neterminate, vedeți, dar toate la un loc divulgă firea și, zău așa, aici se întrevede sufletul de copist militar: ar vrea s-o ia și razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă ți-a reușit, dacă ai găsit proporția, această scriere nu poate fi asemuită cu nimic, ba încă te mai poți și îndrăgosti de ea. — Oho! În ce subtilități intrați! spuse generalul râzând. Păi dumneavoastră, domnul meu, nu sunteți doar caligraf, ci și artist. Ce zici, Ganea? — Extraordinar! spuse Ganea. Și încă cu conștiința menirii sale, adăugă el, râzând ironic. Râzi tu, râzi, dar aici e vorba de-o carieră adevărată, spuse generalul. Știți, prințe, pentru ce persoană importantă vă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa că, prințe, făceți-mi onoarea. Pe mine să mă scuzați, am întârziat, mă grăbesc... Știm noi unde te grăbești, spuse apăsat generăleasa. — Mă grăbesc, mă grăbesc, draga mea, sunt în întârziere! Dați-i albumele voastre, mesdames, să vă scrie ceva, caligrafi ca el mai rar! E un talent, la mine în birou mi-a făcut o demonstrație, scriind cu slovă veche: „Egumenul Pafnutie și-a pus iscălitura“... Ei, la revedere! — Pafnutie? Egumen? Ia stai, unde-o ștergi și cine mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu v-ați schimbat intenția și vreți să locuiți la noi, vă conduc, căci nu cunoașteți adresa. Stați puțin, prințe, spuse Aglaia, ridicându-se brusc din fotoliu. Trebuie să-mi scrieți ceva în album. Tata a spus că sunteți un caligraf excelent. Îl aduc imediat. Dispăru. — La revedere, prințe, plec și eu, spuse Alexandra. Îi strânse tare mâna, îi zâmbi cu prietenie, cu gingășie și ieși. La Ganea nici măcar nu se uită. — Dumneavoastră, scrâșni Ganea brusc din dinți, repezindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]