2,850 matches
-
a susține că investigația SUA se bazează pe informații de pe Facebook sau Twitter. "Poate ți-a scăpat din vedere, dar serviciile au propriile descoperiri", a răspuns jurnalistul CNN. "Trăiesc (SUA și Rusia) într-un univers paralel", a replicat Lavelle. "Peter, calmează-te, trage aer în piept", i-a spus Cuomo jurnalistului Russia Today. "Apoi o să-mi pui o intrebare inteligență", l-a înțepat Lavelle pe Cuomo.
Scandal între CNN și Russia Today: "Calmează-te, respiră" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77433_a_78758]
-
a privi direct, Rică văzu cum ia cartea, desface și citește biletul, cum fruntea i se Înnourează și cum scoase un fel de icnet de supărare. Se Întoarse către el, avea o figură urâțită de furie, apoi Încercând să se calmeze, spuse distant: Dacă vrei, poți să pleci. Ce ți-a mai spus „dumnealui”? Că pleacă În Ardeal și că dacă mai aveți nevoie de ceva să-mi spuneți să cumpăr mâine și că ... aveți bani. Hm, altceva nu ți-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
răsplătești tare prost, dacă mă arunci afară într-o noapte ca asta. Bate vântul dinspre răsărit și cred că a început și o ploaie afurisită. Impertinența lui creștea odată cu frica, era ca un medicament pe care-l lua ca să-și calmeze nervii. Își ridică gulerul hainei. — Am ajuns să joc într-un orășel de provincie, spuse el. Ce sfârșit jalnic pentru o carieră strălucită! Noapte bună, nerecunoscătorul meu Charlot! Cum de-am putut să te confund cu Pidot? —Ai să îngheți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu mi-a trebuit nici o programare. Sunt banii mei și-i vreau pe toți. Acum! mai adaugă Lionel și bate cu pumnul în tăblia ghișeului, atrăgând atenția întregii clientele și a bodyguarzilor, care se apropie. Domnule, vă rog să vă calmați, spune speriată funcționara. — Dacă aveți probleme de lichidități, spune-mi. Anunț mass-media și până mâine declarați faliment. Vreau să vorbesc cu directorul. Lionel devine brusc foarte popular printre clienții băncii: fiecare își amintește de câte ori a fost umilit la aceste ghișee
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se joacă de-a v ați ascunselea. pornești din nou, cu desaga fără fund atârnată de gât, cu picioarele învelite în frunze de brustur-poros, cu pieptul apărat de vestuța de pluș, cu ițarii de fir de bergamotă prelucrată farmaceutic, ce calmează durerile mușchilor tăi, spasmele date de mersul prelung. vezi o broască-spion în calea ta, o ocolești, nu o dai la o parte cu pace piciorul, alte o sută de broaște-spion pot apărea dacă o dai pe aceasta la o parte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înțeles? Că ești o nenorocită? O nelegiută? Oooo... Ce să înțeleg? De ce ai venit? Te așteptai să te primim cu flori și fanfara regimentului? Maria, mama Simonei, voi să-l potolească, și îi apucă mâna, semn că trebuie să se calmeze. El și-o retrase brutal. Ea însă mai încercă să zică: Costache! Tu să taci! După discuția aprinsă dintre fată și tată, nici un argument al Simonei nu dobândise înțelegerea pe care spera să o găsească în casa părinților. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să faci, dom' le? E un copil, a greșit! Bine că nu s-a întâmplat nimic... Da doamnă, dar puteam să-l omor. Eu înfundam pușcăria și copiii mei rămâneau muritori de foame... Așa este, dar te rog să te calmezi, te rog!... Șoferul de taxi mai stătu câteva clipe în preajmă și, dând din mâini ca un om care își scăpase nervii la vale, plecă înciudat spre mașina lui, aruncând la întâmplare o sumedenie de cuvinte neînțelese, fără putința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fiind într-o foarte strânsă legătură, adeseori începea să i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cât este de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de departe, dintr-un fel de călătorie hipnotică. Se simțea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în posesie pe cel pe care îl iubește, fiecare om are nevoie de momentele lui de singurătate, dar revenirile la celălalt trebuie să le simți ca pe niște apariții solare, celălalt vine spre tine cu bucurie, lumina din jurul lui îți calmează nervii încordați de așteptare... Nu, nu vrea ca relația ei cu Alex să fie una de felul celor din telenovele, ci una teribilă, serioasă, deplină, când îi spune că vrea de la el o relație teribilă, serioasă, deplină, el se uită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a spus, mi-a spus...dar înăbușită de un plâns pe care nu reușea să și-l stăpânească, nu putu să articuleze nici un cuvânt. - Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am hotărât! Mă voi duce eu în fiecare zi la Miliție. Colonelul Priboi trebuie să înțeleagă că suntem într-o situație disperată și că stă în puterea legii să ne ajute! - Te rog să te liniștești! Te rog să te calmezi!... Vrei să te îmbolnăvești!? - Sunt deja bolnavă, Alex, sunt foarte bolnavă... - Trebuie să mai ai puțină răbdare. Dacă Dumnezeu o vrea, copilul nostru va fi al nostru, fii sigură! - Oricum, mâine dimineață, înainte de a mă duce la spital, am să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de noi. - La ce ne putem aștepta? Până voi vedea zorii zilei de mâine, o să mi se pară un veac! - Așa e! Dar la ce-ți folosește dacă te impacientezi!? Calmează-te, te rog! Vom trăi și vom vedea! Noaptea aceea li se păru ambilor soți nesfârșită. Nici unul dintre ei nu închise un ochi. În zadar își puseră fel de fel de întrebări, răspunsul nu venea de niciunde. Rătăceau prin ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întreba ea cu spaima ce o urmărea ca o umbră. Soții aveau suficiente motive să reflecteze la situația nou creată. Imprevizibilul putea lucra în voie, mai ales că mijloacele lui Alex și ale Inei erau atât de reduse pentru a calma, aclimatiza și pondera unele probleme ce se puteau ivi! Li se cerea mult tact, diplomație și un comportament precaut și nediferențiat față de cei doi copii. Ina se străduia să împartă fiecare secundă în două părți egale în așa fel, încât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mele și, pe deasupra, la spital se așteaptă și o inspecție de la minister. - Stai un pic. Spală-te pe mâini, și apoi vom mai discuta; te-am așteptat să luăm masa împreună. Olga urmă sfatul mamei sale și încercă să se calmeze. Mâncă ceva, apoi începu să se plimbe agitată prin casă, fără un motiv anume. Se vedea cât de colo că nu avea putere să-și țină În frâu nervii porniți într-un galop nebunesc. - Tot nu te-ai liniștit!? - Cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era, hă-hă, mare, nu un țâștifâști, ca acum! O altă fătare s-a soldat cu doar patru purcei. Atunci, o altfel de glumă, a fost azvârlită pe numele și pe fruntea lui Ion și a Ioanei. Dar, împăciuitorist, i-a calmat pe toți, tot cu un fel de glumă: lasă, bre, că, și organismul ăla, reproducător, trebuie să se mai refacă, să-și mai întărească puterea de procreere. C-o fi fost așa, că n-o fi fost, nimeni nu poate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea cu ghearele sale de fier se calmase. Mi-am adus scaunul, l-am așezat lângă pat. M-am uitat țintă la fața Ei. Ce față de copil! Ce fizionomie stranie! Era oare cu putință ca această femeie, această fecioară, îngerul acesta crud (nu știam ce nume să-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
refulări antice, dorințe confuze, reprimate, se manifestă din nou, strigând răzbunare. Mă consideram rupt de natură și de lumea sensibilă, gata să mă pierd în curgerea eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o excrescență de carne acoperită cu păr. Mi se păru că era pentru prima oară când remarcam particularitatea asta: niciodată înainte nu-i examinasem fața cu așa mare atenție. Deși se schimbase fizic, doica păstra aceleași preocupări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ea muream. În cazul ăsta, mi-aș fi putut da în liniște sufletul. Aș fi fost chiar cel mai fericit om din lume. Târfa intră în cameră; gândurile îmi dispărură. Corpul, gesturile ei se revărsau ca un fluid care mă calma. De data aceasta avea o mină mai bună, se îngrășase și prinsese forțe noi. Purta o mantilă purpurie; avea sprâncenele epilate, o aluniță artificială pe obraz, ochii și fața fardate. Într-un cuvânt, intră în cameră trasă la patru ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lipsită de sensibilitate, se simțise jignită de replica mea. Am încercat să mă ridic pentru a mă duce să mă arunc la picioarele ei, plângând și cerându-i iertare. Da, să plâng dacă aș fi putut, plânsul m-ar fi calmat, cel puțin așa credeam. Câte minute, ore, secole se scurseră, nu știu. Eram ca un nebun și gustam plăcerea suferinței. Era o plăcere supraomenească, o plăcere pe care numai eu eram capabil să o suport. Nici zeii, dacă există, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de a sta timp îndelung mânioasă, ceea ce trăda un mare orgoliu. Scopul muțeniei era să-și impună ea punctul de vedere în fața celorlalți. După ce se calmase, mătușa luase repede decizia să-i spună mamei: Să știi că ție îți seamănă Pruncu'. Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în goarnă în timp ce sîngele îi năvălește pe gură, iar trupul său se rostogolește neverosimil de mult pe zăpadă, mișcare căruia îi răspunde în ecou rostogolirea îndrăgostiților pe zăpadă care se oprește numai cînd dărîmă un stog de fîn. Căpitanul Aleksic calmează pornirile belicoase ale lui Luka, atenționîn-- du-l că moartea nu face rău, doar cei rămași în viață suferă. Regizorul deturnează orice posibil scenariu resentimentar, orice încercare de politizare a conflictului, care, de altfel, apare deformat în spațiul mediatic. Căpitanul
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
unei uriașe partituri pulverizate, înghițite de text. Din el, din interiorul cuvintelor forțate să recompună ordinea uitată a notelor, iese o muzică fosforescentă, subacută și rece, dar atingînd, cîteodată, insuportabile intensități. Același principiu, cu deosebirea că, în ele, faptele se calmează de tot, lăsînd textul să-și facă, superb, mendrele, e de găsit în Ingeniosul bine temperat sau în Cvintetul melancoliei. Bucăți muzicale, dramatizînd pe seama decadenței pe care, aproape întotdeauna, la noi, muzica o anunță sau o însoțește, sînt istoriile de
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
delegației. Se uitau la mine, cuprinși de teamă, dar nimeni nu Îndrăznea să spună ceva și nici să se atingă de lucrul acela. PÎnă la urmă, a apărut și tovarășa Elena, pe care o sculaseră atunci din somn, pentru a calma lucrurile. Cred că o și preveniseră În legătură cu motivul furiei mele, căci a venit Însoțită de un cadru guvernamental venezuelian care, fără a scoate vreun cuvînt, a luat crucifixul și, ducîndu-l pe brațe, a ieșit cu el din cameră. Altădată, În timpul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]