231 matches
-
politice dobândite înainte de comunism. Voi numi doar câteva dintre cele care s-au manifestat în spațiul public de la jumătatea secolului al XIX-lea, până când regimurile dictatoriale (legionaro-fascist și comunist) au făcut să amuțească feminismul: Maria Rosetti, Constanța Dunca-Suchianu, Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez, Alice Voinescu, Cecilia Cutzescu-Stork, Sofia Nădejde, Eugenia de Reus Ianculescu, Adela Xenopol, precum și alte sute de femei care au însetat în mod activ după dreptate de gen și după recunoașterea demnității depline de oameni și cetățeni. Rămâne ca dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
îl ghidează pas cu pas. El credea că ea îl ajută așa din proprie inițiativă, fără să-și dea seama de fapt că ea este îndrăgostită de el“. Sau: „Ulise este un erou odisiac fiind nerăbdător să părăsească insula lui Calypso. Plângând pe mal Ulise este imaginea filosofului nerăbdător să scape de aici: sufletul intelectualului nu poate suferii să fie închis în acest înveliș“. „Nimfă în opera lui Homer înseamnă ceva josnic“. Plus crâmpeie despre Oedip: „Încă de la început trebuie menționat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pe de altă parte, așa cum reiese din scrisorile adresate Comitetului Central al Partidului Comunist, că măsurile de interzicere a avortului sunt percepute tot prin prisma categoriilor de gen. Studiile din acest volum au evidențiat cum se coagulează, citând-o pe Calypso Botez, „spiritul de dominație, domnia forței”, care „au asigurat bărbatului partea leului”. Dar ele propun și soluții pentru a contracara acest tip de putere. Un cadru legislativ românesc privind discriminarea și egalitatea de șanse ar fi un răspuns. Dar, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
de Killum Point, acolo unde Jack Killum, după o cădere nervoasă, își adusese soția și cei cinci copii ca să-și încropească o gospodărie. Fiii mai mici ai lui Jack, Hugh și Marvin, mergeau deseori până la Salmon, aducând cu ei orhidee calypso pe care le vindeau cu opt cenți bucata. Până la sfârșitul zilei, câștigau destui bani cât să cumpere un cadou pentru Ziua Mamei. La cincisprezece și treisprezece ani, cei doi băieți trăiau practic singuri în canion. Zach jura că-i auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o asemenea liniște Îmi e necesară și nu ea mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă Ithaca) nici n-ar trebui să alerg prea departe. Am văzut În deltă o pădure de sălcii hrănindu-se și putrezind În mîl, cu rădăcinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sirene dacă uităm și singuri; iar marea poate fi tot atît de goală ca și o viață care n-ar vrea să Învețe nimic din cele Întîmplate. Acum știu că, În fața sfinxului, răspunsul lui Ulise este: Țărmul. Iar În fața nimfei Calypso, rătăcitorul n-ar fi putut decît să-și invoce memoria... (...Nu, Calypso, fericirea mea este o fericire limitată, dar este așa tocmai pentru a o cuprinde În brațele mele. La ce mi-ar folosi să mă asemăn vîntului și stîncilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
goală ca și o viață care n-ar vrea să Învețe nimic din cele Întîmplate. Acum știu că, În fața sfinxului, răspunsul lui Ulise este: Țărmul. Iar În fața nimfei Calypso, rătăcitorul n-ar fi putut decît să-și invoce memoria... (...Nu, Calypso, fericirea mea este o fericire limitată, dar este așa tocmai pentru a o cuprinde În brațele mele. La ce mi-ar folosi să mă asemăn vîntului și stîncilor din insula ta? La ce mi-ar folosi să nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tristă decît moartea, o nemurire fără speranță și tu știi că eu rătăcesc pe mări căutînd un țărm pe care-l port În mine ca pe un destin. El strălucește dincolo de toate rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu Însumi, Calypso, e tinerețea mea, ceea ce cred și ceea ce iubesc. SÎnt sătul să mai cutreier lumea. Și nu mai am decît o dorință, să ajung În Ithaca. Tu nu cunoști insula mea. E stîncoasă și Îngustă, dar n-am Întîlnit nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
insula ta ar Însemna să renunț să mai sper. Ai avea lîngă tine o stîncă. Sau o trestie dintre acestea ce se leagănă În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de om pe care o voi plăti, da, voi rosti cuvîntul, cu toate că-ți văd ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să ne simțim liberi, iar pentru mine libertatea Înseamnă să-mi amintesc și să-mi visez țărmul. Am ajuns tîrziu la acest adevăr, după ce am colindat toată lumea, dar acum nu-l mai pot smulge din mine. Nu apele creează rîul, Calypso, ci curgerea lor, n-o să te Învăț eu acest lucru tocmai pe tine. Firește, marea ar fi putut fi victoria lor. Dar e moartea lor. Adu-ți aminte că Hecuba prefăcută În cățea a Început să umple Tracia cu urletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu urletele ei, provocînd mila nu numai a grecilor, dar chiar a Herei care a fost cea mai crudă inamică a troienilor. Urletele Hecubei vin din durerile pe care nu le poate uita nici În pielea unei cățele. In fapt, Calypso, tu știi mai bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să stea de strajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ține În palmă. Țărmul meu Înseamnă și moarte și speranța acestui strop de fericire. Ce-mi folosește o fericire care renunță să fie trează și să țină minte ce-a iubit? Eu plîng sau rîd, dar tu ce poți mărturisi, Calypso? Tu și stîncile? Privește luminile și umbrele alungite ale acestui amurg. La un asemenea ceas, soarele e parcă plin de regrete. La fel sînt și eu. Există, Calypso, clipe cînd nimic nu e mai omenesc și mai duios ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ce-a iubit? Eu plîng sau rîd, dar tu ce poți mărturisi, Calypso? Tu și stîncile? Privește luminile și umbrele alungite ale acestui amurg. La un asemenea ceas, soarele e parcă plin de regrete. La fel sînt și eu. Există, Calypso, clipe cînd nimic nu e mai omenesc și mai duios ca o părere de rău, dar tu n-ai cum să simți acest lucru pentru că ție și stîncilor timpul vă e indiferent. Și ar mai trebui să adaug că marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să cred În ceva. Uite, vîntul Îmi umflă din nou pînza corăbiei. Plec. Trebuie să mă smulg din brațele tale pînă nu e prea tîrziu. Nu-ți cer să-mi plîngi moartea care mă așteaptă pe insula mea, pentru că știu, Calypso, că voi, nimfele, ca și zeu, nu pricepeți toate cuvintele noastre, ale oamenilor...) Ceea ce Îi oferea rătăcitorului nimfa, s-a văzut, era o ieșire din timp, din destinul său, pe o insulă metafizică. Ulise Înțelege Însă că zeii nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o insulă metafizică. Ulise Înțelege Însă că zeii nu sînt decît un nume ce depinde de noi, cei care știm să numim lucrurile așa cum știm să murim, și preferă să se Întoarcă pentru a muri Într-o insulă reală. În timp ce Calypso Îl mîngîia, i s-a făcut deodată frig și a simțit că pe buzele lui Începea să Înflorească un surîs ca al zeilor. Ulise vorbește despre o nevoie de statornicie pe care fiecare dimineață mi-o reamintește și mie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai lîngă el cu părul luminos și rece despletit peste pieptul lui. Și deodată Își da seama că nu-și mai auzea inima. Iată ce-a refuzat Ulise În insula nimfei Calypso. Distrugerea cuvintelor. Prin somn, tînărul cioban iese sau vrea să iasă În afara timpului. Pentru Goya somnul rațiunii va naște monștri. Endimion crede că somnul rațiunii sale va naște zei. Intre gîndurile care i se Învălmășesc În minte cînd se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
altul, ele te definesc. Mă simt În această ultimă seară la mare ca un Ulise bătrîn care știe cît de apropiate sînt ironia și tristețea; un Ulise care mai mult Își amintește sentimentele decît le trăiește; cîndva, În insula nimfei Calypso a ezitat, apoi a vrut să guste din planta lotofagilor, Însă toate acestea sînt acum foarte departe, el se află pe țărmul pe care și l-a dorit, la care a visat, unde memoria se confundă cu el Însuși; n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pe țărmul pe care și l-a dorit, la care a visat, unde memoria se confundă cu el Însuși; n-a crezut niciodată În zei, cu excepția Mnemosynei, iar În fața mării și-a adus totdeauna aminte, iubind-o ca și pe Calypso, că el este omul unui țărm; ceea ce contează acum este să ducă pînă la capăt această fidelitate; se gîndește, ascultînd vuietul mării, că sînt lucruri ce nu se lasă cucerite decît cu infinita răbdare a dragostei și a singurătății; astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dezvăluie viitorul, avem toate motivele să-l bănuim că și-a lăsat oamenii să înjunghie câteva animale din cirezile lui Apolo, pentru a-l înfuria pe zeu și pentru a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ajuns la o stare de intoxicație estetică și merg prin săli fără prea mare folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase enorme, brune, admirabil desenate. Pe unul dintre ele, o scenă de o savuroasă ironie. Ulise pe insula nimfei Calypso. E clar că Ulise s-a săturat de nimfă. Vagabondul are dor de ducă. E de șapte ani în insula Ogygia. Prea mult pentru o haimana. Nu-l încîntă, se vede, nici promisiunea, cunoscută, că, dacă va rămâne, va fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și răspunde la rugăciuni: rugat de Semele să se înfățișeze sub formă divină, i se arată în toată gloria, ceea ce, vai, o distruge literalmente pe amantă. În Iliada și Odiseea, Atena vorbește în greacă cu Ulise, asemenea lui Circe sau Calypso. Nu se știe în ce limbă vorbește Elohim cu Adam, înainte ca acesta să fi pus nume ființelor și lucrurilor (în ce limbă? Iar asta se întâmpla înainte de împrăștierea semințiilor la Turnul Babel?) Zeii le pot vorbi oamenilor, iar aceștia
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o parte, rețin atenția numeroasele referințe culturale, de cele mai multe ori interpretate cu finețe și umor de un remarcabil cunoscător al esteticilor (în particular) moderne și postmoderne. În textele fără titlu, numerotate simplu, sunt mai întâi invocați sau interpelați Ulyse și Calypso, Don Quijote și copiii lui Faust, Achim Von Arnim și Creangă, Dostoievski și Bulgakov, Muzil și Freud. Eroul captiv în atelier... redă apoi succint și interpretează cu gust detalii biografice (mai mult sau mai puțin picante, în orice caz revelatorii din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2004; Dicționarul limbajului poetic eminescian, coordonator Dumitru Irimia, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2005. Prezent în antologiile New European Poets, Graywolf Press, USA, 2008 și Of Gentle Wolves, An Anthology of Romanian Poetry, translated and edited by Martin Woodside, Calypso Editions, USA, 2011. Traduce Teologia istoriei, de H.I. Marrou, Editura Institutului European, Iași, 1995 (împreună cu Gina Nimigean) și Introducere în jurnalism, de Yves Agnès, Editura Polirom, 2011. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1998), al Asociației Scriitorilor Profesioniști din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1977), Anotimpuri (Niște pramatii de îngeri) (1977), Busola (1979), Călătorie în doi (1980), O chestiune de onoare (Poansonul) (1981), Și mulțumesc pentru crizantemă... (1981), precum și compuneri mai lungi, printre care Moștenitorii, Șoc la mezanin, Pragul invizibil, Radiografia, Un rulment numit Calypso (1977). A scris și numeroase scenarii de teatru radiofonic și pentru televiziune: Fericire cu raze X, Un tânăr mai puțin furios, Bal la minus 13 grade, Ideea doctorului Bărăgan, Basm modern, Fata care a mutat Parângul, Labe de leu, Cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]