2,791 matches
-
jurnal sunt pur și simplu invadate de rezultatele școlare, e adevărat că excelente, etalate cu nedisimulat orgoliu, comparate cu ale colegilor, explicate, justificate, chiar prevestite. Laudele profesorilor, cît de neînsemnate, sunt notate cu grijă, ca și împrejurările cînd își depășește camarazii. Nu e doar fireasca dorință de a-și vedea răsplătite strădaniile". Sau cu o satisfăcută coroborare printr-o sintagmă călinesciană: "Maiorescu nu concepe să fie măcar al doilea, necum să ocupe o altă poziție în ierarhie. Are, a intuit bine
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
o mașină, pornind de la o glumă a acesteia, Andrei se lansează în plină aventură, deturnînd troleibuzul condus de tatăl său și pe care acesta îl învățase să șofeze. Însoțit de gașca sa, Andrei trăiește din plin aventura la volan, în timp ce camarazii săi exultă delectîndu-se cu obscenități. Troleibuzul este parcat în față la P7, iar lui Andrei nu-i rămîne decît s-o invite pe Marilena pe calul alb, însă evenimentele iau o întorsătură tragică. Marilena, trădată în povestea ei de "dragoste
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
fiți liniștit! Și Victor Olaru Începu să spună, să pară calm și foarte clar, dar mintea sa căuta cele mai logice improvizații: Nu, nu mai este la Securitate pentru că, acum pot să spun totul și pun viața mea și a camarazilor mei În mâinile mata! Da, așa este, fac parte dintr-o organizație rebelă care ține cu cei năpăstuiți și care luptă Împotriva comuniștilor, așteptăm să vină americanii. Am informat despre tatăl dumitale și, trecând peste amănunte, am reușit să-l
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai repede treburile și apoi se aciua pe un scăunel lângă masa lor. Asculta cu evlavie tot ce se spunea, dar era atent și la nevoile mesenilor, în special la acelea ale lui moș Dumitru. In tinerețele lor, fuseseră doar camarazi de cătănie. Bine te-am găsit, Costache! Ce face Măriuța? a deschis vorba moș Dumitru. Toate-s bune, Dumitre. Măriuța v-o zărit hăt de departe și îi dă zor cu mâncarea. Eu am să pun niște vinișor - știi tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de ce îmi spui camarade? Ești mult mai tânăr ca mine. Uite cum se întâlnesc tunarii. Eu am plecat voluntar pe front și am servit la artilerie grea. Înseamnă că la Mărășești, când obuzierele tăceau, vorbeau tunurile grele... Au căzut mulți camarazi acolo... Acum vreau să știu dacă mai ții jurnale, pentru că noi la țară nu știm mare lucru din câte se întâmplă în lume. Am eu ceva jurnale, da’ nu sunt de astăzi. Îs din zilele trecute. Le-am oprit pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ei! Ce-i cu omul cu dugheana? Acest om a fost tunar și a luptat la Mărășești, unde a rămas fără un picior. A fost servant la obuziere. Măi, că mică-i lumea asta! Uite unde era să întâlnești un camarad! Omul mi-a spus că de câteva zile doctorul Angherliu nu a mai trecut pe la el după gazete. Până atunci trecea zilnic. Te pomenești că o fi pățit și el cine știe ce. Până nu ai să mergi la el n ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
curbe, se vedeau doar scânteile din coșul locomotivei... În rest, nimic. Cam la două ceasuri după miezul nopții, ” ne-am oprit. Gara era cufundată în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns oare la destinație?” - a întrebat un camarad. După câteva minute, căpitanul a ordonat - vine vorba - mai mult a șoptit: „Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea, pe peronul gării!”... Când neam văzut în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și profesorul din când în când. În cârciumă Aide devenea una din studentele perfecte. Râdea, mânca și bea cot la cot cu băieții. Nimeni nu o întrecea. Avea o minte ascuțită și o folosea ca pe un brici. Ca între camarazi. Doar profesorul rămânea cumva în afara cercului, deși apropiat, părea totuși distant. Între Profesor și Aide se născuse o relație specială. Și el, și ea își etalau cunoștințele ca într-un spectacol, fiecare încerca să profite la maximum de mintea celuilalt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umfle să le râzi în nas. În urma ta ai făcut curat ca lacrima. Ei știu că tu ești un șarlatan, dar fiindcă nu au dovezi se uită la tine cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că va ajunge mare fotbalist. Le spui polițiștilor sictir și-ți vezi liniștit de furtișaguri. E bine dacă între timp prinzi vreun demnitar vicios și-l agăți în undiță. La treaba asta se pricep fetișcanele tale. Dacă le
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fel sau altul, au fost răspunzători de soarta acesteia, în paginile beletristice scriitorul Sorin Cotlarciuc reînvie personaje care au trecut prin viața sa atît de zbuciumată : tovarăși de joacă îprintre ei, revin cu osârdie frații Cimpoieșu), vecini, colegi de clasă, camarazi de armată... Acestora le dă chip și consistență din doar cîteva tușe fulgurante, mizînd îndeosebi pe amănuntul esențial, pe economia de mijloace stilistice. Porecla este un mijloc eficient și pitoresc de caracterizare a personajelor și din cauză că în chiar viața comunității
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eroic. A fost dată și la ziar și au pus-o și la gazeta de perete. De-atunci, toată lumea a privit-o cu alți ochi, iar noi am acceptat-o În rândurile noastre. Noemi s-a dovedit a fi un camarad redutabil, un tovarăș plin de Încredere, de fairplay În tot ceea ce Întreprindeam. Ce izbește În fotografie sunt picioarele mele lungi și subțiri ca niște stiksuri, ieșite prin pantalonii scurți, tip sport. Acesta consider că fusese și motivul pentru care nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă jucam și cu ea, așa, din mărinimie, și mai ales când rămâneam doar noi doi (bineînțeles că fetița era ultima care pleca, despărțindu-se de mine cu o mutriță tristă, a plâns), pe ascuns de privirile ironice, batjocoritoare ale camarazilor mei. Dar asta se Întâmpla rar și doar atunci când nu mai scăpam de implorările ei miorlăite. Jucam șotron (ha - ha, lunganul de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a ascunselea... Ne-am jucat În câteva rânduri și „de-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
viața oricărui mare om în care acesta ia hotărâri cruciale. Iată-mă ajuns și eu în această postură. Am tras aer în piept un mod de a zice și, reîntorcându-mă în biroul meu, i-am chemat la ordin pe camarazii mei din nucleul dur al organizării mele gândăcești. Mi-am ales cinci băieți Dorinel și Costeluș nu puteau să lipsească și, fără multe explicații, am pornit în acțiune. Puțin înainte de ora cinci după-amiază, am pătruns în apartamentul tatălui meu. Eram
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Hai, fuga-marș!" Băieții dispar într-o clipită. Țonți nu se lasă nici ea mai prejos, dovedindu-și devotamentul și sârguința: Șefu', da' eu n-aș putea să vă fiu cu nimic de folos?". "Ba da. Ia vreo câteva sute de camarazi și adu ghemul ăla de sfoară pe care-l am eu în sertar. Mă rog. Care se află în sertarul unde ne-am întrunit noi prima oară. Știi despre ce vorbesc, da?" "Cum să nu știu, Șefu'. Gata, am plecat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nene, da' m-aș repezi până la gagicele alea, s-o rezolv și p-ormă m-aș duce acasă, că sunt capiu, zău!" "Bine, tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acolo, că dă la ele să trage toate: dandanaua cu nasu', cu spitalu', cu...", începu să explice Vasile. Apoi, luând seama la ce vorbește, se opri și o întoarse, simulând o iritare: "Acum mă mai zăpăcești și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la tălpi cu vâna de bou, nu ca să spună ceea ce nu știa, cum ar fi fost normal, ci pentru că îndrăznise să scrie în declarație Washington cu „w de la veceu”. Și pentru că, la disperare, îi aruncase mai mult în joacă, celuilalt camarad legat și el de patul de lemn, Mortua est. Atâta ne-a trebuit-râdea nenea Epa amintindu-și toate astea cu lux de amănunte - se uitaseră ofițerii prosovietici unul la altul, iar unul din ei, cu mustață neagră, scos din minți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât mai mult acum, în tovărășia camaradului său și a țoiului cu rachiu... Și până la urmă i-o trecut de tot supărarea lui Toader Căpitanu? - a întrebat Iordache Cocoșitu. Măi, da’ greu mai ești de cap! N-ai înțeles că Toader semăna leit cu bunicul său și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
perceptor. Nu?” „Ba bine că nu. Tu dacă ai fi văzut că ți se pune sub nas așa o bucurie... Ce ai fi zis?” „Mă tem că o cam sfecleam”... Și uite așa au lungit vorba cei doi prieteni și camarazi de cătănie până când a prins a li se împletici limba în gură... Numai ce îl auzeai pe Costică: „Măi tu... măi Toa... Toadere. Așa... așa-i că... că ți... că ți-am făc... făcut-o? Că...când am gă... găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai înaintașilor care au plătit cu sânge în acțiunile de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, pe terenurile de instrucție și care au contribuit permanent la înălțarea și menținerea Apărării CBRN între armele de elită ale Armatei Române. Dragi camarazi , pregătiți-vă permanent cu dăruire și pasiune, să fiți în măsură să executați conform standardelor de performanță cerute,complexele misiunii de specialitate,cu competență, ambiție și încredere în forțele proprii, cu un efort susținut, puteți gândi și acționa pentru îndeplinirea
CADENȚE PESTE TIMP by Gheorghe Teleman () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93201]
-
Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la ,,copilăria” de viitor ofițer, ofițer și de CHIMIE MILITARĂ, la camarazi (șefi, colaboratori, subordonați, la viața mea de militar, la împliniri sau neîmpliniri) mă simt realizat; dacă nu am ajuns mai sus în carieră - datorită unor factori aleatori - probabil că, la un anumit moment atinsesem ,,nivelul incompetenței”, adică mai departe nu
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
Chimice, am „ales” Brigada 4 V.M. Aici am găsit un mediu favorabil de dezvoltare, dur, necunoscut, unde am întâlnit oameni extraordinari, vânătorii de munte, care formează un corp aparte de militari, încercați, în care funcționează o lege nescrisă - grija față de camarazi! Nu vă puteți închipui ce a însemnat această experiență. Această experiență a fost adevărata mea ACADEMIE MILITARĂ. Când am ajuns la vânători, eram o promisiune, dar confirmarea sa datorat intersectării carierei mele cu poziția și experiența unor oameni de valoare
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
cretin, nu gândea așa ceva despre mine, dar era o formă duioasa de a lăsa să se subînțeleagă că sunt impermeabil la o capodoperă literară. Și atitudinea tatei era cu atat mai meritorie cu cat eram deja în perioada în care camaradul Rostand era considerat "depășit", chiar dacă aceasta impresie nu era atât de marcată pe cat a devenit acum. Eram la 40 de ani după explozia succesului piesei, urmat de succesul că lectură literară și trebuia să fi cineva destul de perceptiv ca să poți
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
să-i refuze, abătându-se astfel de la cerințele reîntinerirei cadrelor, atât de necesare unei bune încadrări și pentru timp de pace și pentru mobilizare. Dăinuirea acestei stări este profund defavorabilă intereselor de apărare natională. Personal sunt poate dintre acei puțini camarazi cari, ajutați de soartă, nu trăiesc numai din pensie. Cu o simțitoare obiectivitate, dar și cu toată grija unor consecințe cari pot fi extrem de grave, nu știu cum să dau mai insistent alarma, afirmând că, sub raportul forței morale, cu ofițeri și
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
care am fost militar a fost și ultimul de 2 ani, după care sa trecut la cel de 1 an și 4 luni. O altă problemă delicată, fiind al doilea contingent doua de militari luați de pe plan local, am avut camarazi și colegi de școală din ciclul primar din sat. În compania în care am fost repartizat eram circa 16 militari care nu știau carte, unii erau chiar și gradați. La distribuirea recruților pe subunități dacă se găsea câte unul pe
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]