448 matches
-
dimpotrivă, el nu era "omul nemților ", instalat la conducerea țarii pentru a fi un gauleiter al Reichului în România. Generalul era cunoscut ca un militar de înalta competență, incoruptibil și un adversar al regelui Carol al II-lea și al camarilei sale. Toate aceste calități îl recomandau și atenției Berlinului, interesat, în acel moment, mai mult decât oricând , ca în România să conducă un om de mană forte . Regelui Minai, revenit, după zece ani pe tron, "conducătorul" îi anunța astfel obiectivele
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
regală» care nu va putea rezolva nimic și-l va duce la abandonarea puterii În mâinile lui Antonescu. Deși Carol al II-lea respectă formal modelul «lateral», el limitează participareala gestiunea Statului și o Înlocuiește cu decizii personale sau ale camarilei. Se dezvoltă În aceste condiții un triplu naționalism: cel economic liberal, puternic modernizator, un naționalism cultural, antiliberal și tradiționalist, promovat de Iorga, Crainic etc., opus primului curent pe motive economice, sociale și politice, un nounaționalism cultural, pe care trebuie Încă
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
a propus și a și pus În practică arderea unor cărți și tablouri „antiumane și anti-germane!”. Gravă, dincolo de aserțiunile primitive, brutale, ale acestui Popescu - el, de altfel, preia În unele din articolele și intervențiile sale tonuri și clișee propagandistice tipice camarilei ceaușiste, care la intervale regulate asmuțea opinia publică contra intelectualilor și creatorilor! - a fost, mai ales, lipsa totală de reacție a instituțiilor de cultură, În speță a Uniunii Scriitorilor și a Academiei Române. Ambilor președinți, cu care sunt prieten și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de acțiune a păturilor largi! -, că putem compara ceea ce am trăit cu una din acele tiranii din evul nostru mediu târziu; cu aceleași injoncțiuni ale vreunei „mari Porți streine” - rusești, austriaco-maghiare sau turcești! - și aproape cu aceiași Domni, cu camarilele lor nesătule și cinice, ce-și cumpărau titlurile lor de putere și proprietate mai ales prin străinătăți, reacționari În sensul cel mai odios sens al cuvântului chiar și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
instalarea sa În puterea absolută, care În final ajunge un spectacol grotesc și tragic, apropiindu-se, cum o spuneam, de medievalitatea românească târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care și-l permisese dictatorul cu el, ba urcându-l, ba coborîndu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noștri, care, scoși Însă din mediul lor și din echilibrul și demnitatea lor tradițională, au devenit destul de iute arme ale dictatorului, baza sa de putere! Deoarece, cum spuneam mai sus, doar naivii sau ne-informații pot crede că Ceaușescu și camarila lui se bazau numai pe poliție și pe frica organică, „istorică”, a Românilor! Nu, Ceaușescu a fost un formidabil manipulator de oameni și conștiințe, spre nenorocirea și Întârzierea noastră gravă În istorie și spre nefericirea lui; de la asmuțirea „masei” contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mare, mai neașteptată, căderea dintr-o autocrație ce nu semăna cu nimic din jur, ci poate cu altele, din evul mediu târziu al țărilor române, cu Domni ce-și cumpărau tronul În altă parte și se lăsau Înconjurați de o camarilă servilă, excesiv, suspect de servilă care, după ce le ridica monumente desfrînate, Îi izola de lume și de realitate și apoi Îi ucidea. Într-un fel sau altul, prin otravă, cuțit sau glonț. Bucuroasă de libertate - deși libertatea Încă nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
redactată astfel: „(...) 2) Pentru comemorarea deportărilor În Auschwitz. În orașele din Ardealul de Nord, unde În zilele de 3-6 Mai se Împlinesc 5 ani dela deportarea totală a populației evreești (de care s-au făcut răspunzători ungurul Miklos Horthy și camarila sa fascistă, n.n.), se va comemora În cadru intern (subl.ns.), fie Într’o sală Închisă, fie pe locul fostelor ghettouri, fără Însă a face procesiuni prin oraș (subl.ns.)”. De teama celor arătate mai sus, Bucureștiul continuase cu asemenea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ucigași din 1989, hoți ai banilor publici la scară mare și, peste toate, pe personajul care întruchipează „mânia proletară de serviciu”, gata oricând să transforme minerii în slugi obediente pentru salvgardarea ultimei redute a comunismului întruchipat de Ion Iliescu și camarila de securiști și activiști înscăunați ca stăpâni ai cetățenilor și banilor publici „privatizați”, acționând la vedere sau în umbră. Acest gen de oameni, în frunte cu părintele lor spiritual, ne-au ținut 15 ani în preistoria democrației și statului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Renașterii" a fost adevărata greșeală a lui Gheorghe Tătărăscu. Politic, de atunci, a coborît brusc în stima opiniei publice. După abdicarea regelui Carol, opinia publică era pornită împotriva tuturor oamenilor politici, care prin excesiva lor suplețe, înlesniseră puterea absolută a camarilei. Și primul responsabil a fost indicat Gheorghe Tătărăscu. Era desemnat ca responsabil de toate nenorocirile ce se abătuseră asupra țării. Într-o învolburare de patimi, într-un climat de generală ostilitate, judecata obiectivă este imposibilă. După începerea celui de-al
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Maniu este primit, la Cairo, la 17 martie 1944, de cei trei reprezentanți ai Aliaților. Acest trimis era principele Barbu Știrbei, despre care avea Maniu, pe vremuri, o foarte rea părere. Era, pe atunci, denunțat de Maniu, ca fiind șeful camarilei regelui Ferdinand și a dus împotriva lui campanii violente. În al doilea rînd, nu era prea indicat ca un prinț să stea de vorbă cu comuniștii. Știrbei declară, la Cairo, că, dacă Aliații doresc o acțiune imediată, Maniu este gata
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pierdut structura organizatorică autonomă și s-au dizolvat în noua formațiune hibridă. În pofida faptului că guvernul (constituit în urma alegerilor din februarie 1939) a fost proclamat ca fiind emanația F.R.N., adevărata putere de decizie revenea lui Carol al II-lea și camarilei sale. Dreptul de vot, în care își puseseră atâtea nădejdi organizațiile de femei, s-a dovedit până la urmă un drept pur formal. Femeile se vor folosi totuși de posibilitățile legale create de regim pentru a-și apăra drepturile. Documentele vremii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ardelenesc, Liviu Rebreanu „reușește” primul roman cu adevărat modern și „stabil”, „rezistent”!...Ă Dar... ce a fost Înainte de cel de-al doilea exil al meu, Înainte de a mă hotărî să-l urmez; deloc senin, Întristat, iritat mai ales nu de „camarila politică comunistă” - ce ea Însăși intra În faza finală, ultra-reacționară, Încercând să nimicească Tradiția românească, Satul, Biserica și Cultura -, ci de mediile literare și culturale care nu au știut sau nu au putut, imitându-i măcar În parte pe colegii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ieșit din comun, un instinct al orientării și sociale de prim rang etc., etc., dincolo de dezideratele riguroase și elementare cum ar fi cunoașterea perfectă a limbii și culturii În care te avânți! - sau... riscul (politică enorm al Întoarcerii, afrontând furia camarilei securisto-politice! Într’ adevăr... greu, extrem de „greu” și chiar de „periculos” era „cel de-al doilea drum” ce-mi stătea În față: Întoarcerea Într-o țară ce trăia În dictatură, trebuind să accept iritarea șefilor politici, de a căror grosolănie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
celebru fusese Petru Dumitriu - cu care, se pare, unii dintre activiștii superiori ai partidului mă comparau, Înainte de „ruptura” mea, improbabilă, ca și mai improbabila mea Întoarcere În țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai ales, bunul plac al camarilei sale politice, brutale, disprețuind elita literară, Îngâmfată și abrutizată de uriașele sale privilegii. Ca și bunul plac și sarcasmul nu puținor colegi, la care, În sfârșit, invidia literară, bine dospită de cariera, dar mai ales de primele romane ale mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și cea mai enigmatică În ochii modernității - sinuciderea! 7 Virgil Tănase a avut un miraculos succes cu primele sale două romane, editate la Flammarion, apoi Însă a făcut o eroare de destin literar: vrând să-i atragă pe Ceaușescu și camarila sa Într-o capcană, folosind informațiile pe care i le-a pus la dispoziție poliția secretă franceză despre planurile unui obscur emigrant român, pe nume Haiducu, care ar fi avut, după spusele sale, sarcina, din partea securității române, de a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
compartiment sau altul al vieții sociale; de altfel, destul de abila mascaradă naționalistă buimăcea pe nu puțini. Ceea ce oponenții lui Ceaușescu din exterior ignorau era că toate criticile care i se adresau ca exponent și responsabil pentru mizeriile populației, el și camarila sa le luau ca „un atac la șeful statului”, făcând apel la acel cod, care se aplica În toată Europa democratică, ce-l „apăra pe șeful unui stat” de atacuri directe sau inflamate - marile cotidiene occidentale nici nu publicau astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Cristea. Umoarea și atitudinea cuplului s-au schimbat diametral, cei doi neintegrându-se perfect noii politici a opoziției care-l critica pe Ion Iliescu, șef al statului ales prin vot universal, aproape În aceiași termeni care fuseseră folosiți Înainte contra camarilei ceaușiste. Spre deosebire de Cioran, firea lui Ionescu Îmi era străină, În sensul că el afecta mai ales sarcasmul și ironia, ca forme de apreciere sau comentariu, unul dintre acele temperamente jucăușe, de puber neobosit, dublat, se’nțelege, de marea sa experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai ales În ultima sa fază, lunecase aproape decisiv În această Formă de sorginte asiatică, baza sa precară culturală și familială, toleranța și uneori chiar Încurajarea ce-i veniseră din partea marilor puteri, ca și servilismul viclean și total, nedemn, al camarilei sale - vicleni și târâtori, cum au fost și dregătorii unor domni medievali români, care i-au „folosit”, i-au rupt de mediu, i-au intoxicat până la hybris, nebunia persoanei și apoi i-au ucis direct sau prin interpuși! -, l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și metodele ceaușiste la un simplu și brutal exercițiu al dictaturii militare, cu accente ideologice. Or, Ceaușescu, oricât ar părea de neverosimil multor comentatori mai vechi sau mai noi, nu se baza exclusiv pe poliția clasică - cea politică - sau pe camarilă. Mai exista o „dimensiune”, un resort important al puterii sale - l-am numit mai sus, Resentimentul, În accepția lui Nietzsche și nu În cea curentă, ca ranchiună etc., capacitatea dictatorului de a ațâța din cotlonul celor mai rele, mai virile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Vâlcu) erau absolut necesare în acel moment, și nu mai târziu, episodul 23 august ar fi trebuit analizat mai pe îndelete ; nu sunt istoric, însă este evident că acest lucru nu a fost urmarea unui capriciu al suveranului (sau al camarilei sale, așa cum lasă să se înțeleagă filmul). Oglinda consideră însă oportun să zăbovească asupra procesului Mareșalului. când Antonescu își rostește testamentul politic în sala tribunalului, filmat în contraplonjeu și proiectat pe fresca unui Iisus angelicat, devine clar pentru oricine că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ionescu, marele dramaturg și cercul din jurul său, fiica sa Marie-France și soții Ierunca, precum și veleitarii care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau „acolo” și luptau pentru fiecare carte, pentru fiecare rând, în sărăcie și singurătate mediatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au opus lui Ceaușescu când acesta a schițat primele gesturi de eternizare a sa în postul de secretar-general nu i s-au opus „tinerii” din partid, ci fronda a fost condusă de un vechi stalinist, Pârvulescu, iute anihilat de camarila șefului. (Aflându-mă la Frankfurt, și cu ocazia unui interviu la postul național de radio, întrebat fiind dacă „noi, intelectualii mai mult sau mai puțin dizidenți, ne aflăm în acord cu Pârvulescu care, în plin congres al partidului, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o temă strict filozofică, ontosul, viul și ființa, descoperiri esențiale ale gândirii moderne de la Nietzsche la Heidegger. Dar, o dată cu „bucuria” mea, cum o spuneam, a apărut și neînțelegerea criticii, „ajutată”, e drept, și de boicotul susținut al forurilor politice, al camarilei ceaușiste, din partid și cultură. Și cu „neînțelegerea” a apărut și singurătatea necesară unei arte „mari, ambițioase”, e adevărat, dar nesuferită unui bărbat ce voia încă să placă, să fie încurajat, să se bucure de acele o mie și una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
marea cu sarea unui electorat secătuit și disperat, odată ajunși la putere n-au mai arătat vulgului decât fațeta mistic-ciocoiască a unei bande de profitori și prefăcuți. Interesați doar de căpătuiala rapidă (exemplu: înscăunarea în posturi importante exclusiv a membrilor camarilei), ei s-au dovedit vulnerabili și la capitolul sprijinului politic: prea mulți dintre vajnicii țărăniști erau simple marionete ale vechii securități.” Despre fostul președinte, același autor mărturisea cu amar: „În clipa de față, d-l Constantinescu a pierdut totul, iar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]