1,208 matches
-
să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini. Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemână. Poate târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se stinge, Fana iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arunca peste umăr un zâmbet, știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atât de certă, atât de aproape, știa că, oricum, peste o jumătate de oră, sau peste o oră, un orologiu care suna perfect în sângele lui îl va deștepta, va avea o scurtă tresărire, pe care va voi s-o camufleze printr-un gest de mângâiere și de îndată ce va deschide ochii, minutele care urmau erau ca și numărate. S-a făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date în joacă, aproape calculate, atât cât să nu-i incite din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și lemnul În camioane: ca să se termine cât mai repede și să nu mai vadă urmele profanării. Când ultima cărămidă a fost aruncată Într-o Tatra de 20 de tone, În urale și aplauze, și când norul de praf ce camuflase până atunci șantierul s-a risipit odată cu ultimile acorduri ale unui frumos cântec revoluționar, muncitorii răsturnați În iarbă sub tufele de liliac Înflorit cu câte o bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iată alte câteva lucruri care asigură o bună camuflare în apă: Scrisorile/corespondența altor oameni: Poate cel mai folositor dintre obiectele curente când vine vorba de derutarea, încâlcirea, înnodarea și tulburarea fluxurilor conceptuale ale lumii. Obiectele rezonante pot fi eficient camuflate prin îngroparea lor într-o cutie mare, plină cu corespondență. Sau doar într-un maldăr de corespondență. Cu cât sunt mai diferiți oamenii cărora le aparține corespondența, cu atât mai eficient e camuflajul. Sistemul funcționează pentru că o scrisoare acționează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alunecau timid peste sânii ei mâțești, ostracizați sub peretele rugos și strâmt al uniformei. Îmi amintesc, de altfel, că senzația era îndeajuns de anemică și nedefinită, nu știu dacă din cauza El-urilor noastre, sau a stofei rigide și groase ce camufla orice urmă de senzualitate a trupului ei încă nedecis, inform, dar deja ușor contorsionat în neputințele firii. Deci, nu numai eu sunt posedat! îmi spuneam, eliberat cumva, considerând posibilitatea că experiența mea ar putea fi în firea lucrurilor, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Totuși, la o privire mai atentă, pare că basmul se adresează mai degrabă cititorului adult decât copilului ce se străduiește să adoarmă. Nici aici regula nu se dezminte și copilul din adult freamătă puțin jenat la atingerea exemplarului cu penaj camuflat din brațele lui. Să-l ia pentru el, pentru copil, ce e deja destul de mare, oare îl poate duce acasă, cum va reacționa consortul, să-l arate copilului? Desigur, mai există posibilitatea de a i se da târcoale și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu Partidul era în toate, cum zice poetul Beniuc, ei erau, și de aceea au supărat pe toată lumea. Și culmea că tot ei au căzut în picioare, Armata a făcut greșeli imense, fiind condusă de niște pitecantropi. Să încerci să camuflezi o mizerie mică acoperind-o cu o grămadă de gunoaie de zece ori mai mare și mai puturoasă mi se pare o manevră de doi bani venită parcă din alt secol. Numai așa puteau să le dea curaj milițienilor să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Aeroportului, moartea a-nceput să secere în carnea fragedă. Măcelul a durat cam o jumătate de oră. Prelatele camioanelor nu erau toate lăsate pînă jos, așa că țintele au fost mai ușor de reperat. Focul deschis de bateria de artilerie bine camuflată în dosul unor tufișuri a luat convoiul prin surprindere. Majoritatea nenorociților n-au mai avut timp nici măcar să-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor, dar scoase un gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca o jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta era vădit că nu vrea să acopere nimic. S-a așezat cuminte și nu a scos un cuvînt pe timpul prelegerii ținute de un corifeu în domeniu. A aplaudat, a rîs dacă era cazul și a tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Da' de unde, sare Ilona ca friptă. Adică cum? A venit cu o durere de șale groaznică. I-am făcut frecții, i-am dat diclofenac și abia se tîra, săracul. Așa de rău? spun, uitîndu-mă la Mitică. Da, mormăie acesta, abia camuflînd un zîmbet. Curcudel s-a schimbat De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
conturul rupt de tălpile cizmelor, înțelegea că l-a supărat pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu verighete de lumină, cum desena iluzii multicolore în blocul de desen! În acea zi, aerul purta sarafan albastru, cămașă albă, pantofi roșii. Zgomotul fiarelor resuscita memoria. Retrospecția proiecta perspective pentru o moarte în doi timpi. Milioane de fotografii suprapuse camuflau aparența. Pe un scaun din metal, cu picioarele fixate în beton, cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În etapa următoare (80-90), comunitatea deține o versiune a evangheliei bazată pe relatările Mariei Magdalena, care probabil murise între timp. Intervine schisma datorată chestiunii cristologice, comunitatea dizolvându-se încetul cu încetul. Membrii asimilați de Biserica instituționalizată se văd obligați să camufleze identitatea apostolului fondator, dat fiind că acesta era o femeie. Prin urmare, ei înlocuiesc în evanghelie numele Mariei Magdalena cu formula, deopotrivă misterioasă și neutră, „ucenicul pe care Domnul l-a iubit”. Atât studiul lui De Boer, cât și cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
curând după răstignire victima unui complot machist. Marginalizarea celei mai apropiate și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la pământ. Avem de-a face cu scenariul luptei dintre Petru și Simon Magul, descrisă în Faptele apocrife ale lui Petru, dar cu sens inversat: aici, creștinul e biruit de iudeu. Povestea continuă. Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat într-o tunică asemănătoare cu a lor, îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Théologie Catholique 226. Este vorba despre un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dependență în plan privat: Dacă însă considerăm și alt sens al autonomiei: persoană care își poartă singură de grijă, cultura noastră este cea a îngrijirii bărbaților adulți de către femei. Aceasta creează o dependență a bărbaților de femei și este ideologic camuflată în sintagma: îngrijirea copiilor. Cei mai mulți bărbați adulți sunt implicit tratați și se lasă tratați drept „copii eterni”. 6.1. Autonomiatc "6.1. Autonomia" Autonomia 72 este un concept opus dependenței. Poate fi un deziderat al indivizilor care se doresc liberi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Covrig Roxana Mircea Badea a criticat atitudinea vedetelor consacrate de la postul de televiziune Antenă 1. El a scris, pe pagina de Facebook, ca atunci "când subiectul depășește anvergură Ioanei Tufar, e bine să te camuflezi în șotron. Tzop, tzop". Mircea Badea a luat această atidudine pentru că, după cum scrie, "vedetele consacrate ale Antenei 1 sunt prezente în cotidian, au reacții față evenimentele curente, fie ele sociale, care țin de moravuri, ba uneori, chiar politice. Au atitudine
Badea: Vedetele Antenei 1, virginali și sfioși ca niște prințese by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78698_a_80023]
-
pe blog, pe facebook,..etc. Vai de cel care le contrazice statutul de jurnalist. La arestarea directorului lor însă, au fost virginali și sfioși ca niște prințese. Poate că totuși, cănd subiectul depășește anvergură Ioanei Tufar, e bine să te camuflezi în șotron. Tzop, tzop".
Badea: Vedetele Antenei 1, virginali și sfioși ca niște prințese by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78698_a_80023]
-
Ťacomodareť pentru a da, teoretic, dropioiului iluzia cum că vaca... paște. Am mai cunoscut apoi, la o tîrlă din Bărăgan, un bătrîn măgar, docil, blazat și foarte de treabă (se mai găsesc și din aceștia), de-a lungul căruia mă camuflam de bine, de rău, înaintînd, cocoșat, la nivelul său." (Ibid.) Partea mai puțin amuzantă a lucrurilor este regresul continuu al speciei. Deja C. C. Cornescu, în Manualul vînătorului (1874), se referea la posibilitatea ca dropia să dispară: ,cu sporirea agriculturei, ele
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
obiectul unei vinovății care o marchează pe Anna și care determină mecanic reapropierea de primul iubit. Mai subtilă decât o explicație în ordine freudiană a relațiilor dintre personaje, mi se pare cea pe care o oferă scena tragediei. Louis Malle camuflează în filmul său mecanismul destinal al tragicului, lăsând o vagă transparență pentru a sesiza punctele de articulație. Anna nu este o femme fatale decât în conjunctura dată, cu o feminitate insesizabilă pentru cei care lucrează alături de ea în magazinul de
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]